Psalmul 118:24

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Psalmul 118:24

Friday, 9 November 2018

Bcoz. Bicoz. Because.

         Mă întreb, oare numai eu am momente în viață când nu mai găsesc rostul a nimic din ceea ce fac? Am momente, și ghici ce?!, tocmai trec prin unul, când stau și-mi storc creierii ca să înțeleg de ce fac tot ce fac? Pentru căăăăăă... Pentru căăăă... Și nu-mi vine niciun răspuns acceptabil în minte.
Dacă m-ar pune cineva să aleg între „viața e frumoasă” versus „viața e grea” aș alege de fiecare dată „viața e grea”, pentru că e grea.
Viața, dacă stai să te gândești per ansamblu, e destul de simplă. Ar trebui să fie simplă. De fapt, este simplă! Și-atunci, mă-ntreb și vă întreb, cum de ajung în unele momente în care simt că totul e un talmeș-balmeș, fără început și fără sfârșit?
          Recunosc, scriu toate astea, nu ca să mă confesez ci ca să îmi limpezesc gândurile. Uneori ajută. Ar ajuta și dacă aș scrie pe un caiet, fără să public niciun gând din ăsta aiuristic, dar atunci care-ar mai fi rostul? Adică, uite ce vreau să spun: o colegă de la școală are niște probleme. Bănuiam, dar n-aveam nicio certitudine, până zilele trecute când a vorbit. A făcut-o atât de deschis, de dezinvolt, de sincer încât s-a iscat o discuție generală, faină, sinceră, și-așa a aflat că și pe alți oameni îi frământă aceleași probleme. Asta a ajutat-o mult. S-a văzut clar și imediat. Putea să scrie totul într-un jurnal, dar mă tem că asta nu ar fi ajutat-o la fel de mult.

         Viața mea devenise destul de goală și de banală la un moment dat. Știți povestea: copii care părăsesc cuibul, prieteni necuvântători care mor, bunici care mor, vise spulberate, soți plecați peste hotare. Încet, încet, inconștient chiar, vă rog să mă credeți, am început să-mi reumplu viața, doar că conținutul a fost diferit. Am umplut-o cu activități. Și-asta știți: facultate, handmade (ba mărgelit, ba croșetat, ba tricotat, ba pictat mărgele), pilates, cor, loc de muncă. Și, deh, am aflat ce știa deja tot omu', dar nu-i bai dacă am aflat și eu mai târziu: conținutul contează! Când era plină cu ființe, era plină... Acum, e plină cu activități, deci e doar ocupată... Oricât aș încerca să-i dau un sens, nu reușesc. N-are nimeni răspuns la deceurile mele. Nici nu cred că ar fi un răspuns acceptabil, venind de la altcineva. Cred că trebuie să îl descopăr singur.

„Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea, și cine se încrede în Domnul este fericit.”
Poate că am cugetat prea mult la alte cuvinte, nu prea importante, de am pierdut sensul.
Dar mâine, poimâine îl regăsesc eu. Sper.


2 comments :

  1. Doamna Ella, va îmbrățișez!! Gândul îmi spune ca greșim atunci când nu ne raportam viata la Dumnezeu. Poate ca acum sunteți într-o etapa a vieții în care va este dat sa fiți singura. Căutați sa vedeți ce ar putea aștepta Dumnezeu de la dvs în aceasta perioada. Poate mai multa rugăciune, poate este o ocazie de a face fapte bune fără sa dați socoteala cuiva pt bănuții cheltuiți pe vreo milostenie, sau poate pur și simplu va este încercată răbdarea.. Cu toții avem zile în care suntem asa, cu nivelul de optimism scăzut și atunci.. :)) Si eu am tras o tura de plâns astazi:))darr bine ca ma culc imediat și sper ca mâine voi fi mai optimista:D Doar gândiți-vă ca undeva prin tara asta cineva se gândește cu drag la dvs și zâmbiți!!! Va îmbrățișez cu drag!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Vai, ce mesaj frumos mi-ai scris!
      Si eu te imbratisez cu mare drag! Gândul tău spune bine! Recitind postarea, acum, după ce a trecut „momentul de filosofie” m-am rușinat. Cât de nerecunoscătoare am putut să fiu! În loc să fiu recunoscătoare pentru tot ce mi se întâmplă, cârtesc. Mare, mare, maaare păcat!
      Și apropo de sens, uite ce citat fain am găsit chiar azi: „Până nu-l găsești pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ți găsești nici sensul tău, nici sensul lumii.” (Arsenie Boca).
      Deci, iată răspunsul la „deceurile” de mai sus... :)
      Te pup cu drag!

      Delete