Altă pernuţă jumate croşetată- jumate tricotată

          Altă pernuţă… De data asta una cu o formă ciudăţică. E lungă-lungă-luuungăăă. E bună că încap două capete pe ea. Avea şi asta o faţă, la care nu Chelsie i-a făcut felul dar care nu avea butoniere sau fermoar sau orice altceva şi ori de câte ori o spălam trebuia să o descos şi apoi să o cos la loc la unul din capete. Acum stau şi mă întreb la modul cel mai serios, pentru că până acum nici prin cap nu mi-a trecut, de ce nu i-oi fi făcut eu nişte butoniere în atâta amar de vreme? E unul din lucrurile alea mărunte pentru care trebuie să treacă zece ani ca să le faci ca apoi să spui: “oops, ce simplu, ieftin si rapid a fost! De ce oi fi amânat atâta timp să o fac?” Cred că...

Asta este perna cârnat! :))

 

          În fine, lăsând pălăvrăgeala la o parte că doar suntem oameni serioşi, trebuia oricum să-i croşetez o faţă nouă ca să fie în ton cu restul pernelor. A fost ceva de lucru fiind aşa mare, de-asta o să înţelegeţi de ce dosul l-am tricotat pur şi simplu la maşina de tricotat, fără alte înflorituri. 

ăsta-i dosul

 

I-am cusut trei năsturei care mi-au rămas de la hanoracul lui Alle şi care se asortează foarte bine.

          Sunt bucuroasă să vă anunţ că pernuţa a ajuns cu bine la destinaţie, adică patul lui Alle, a fost bine primită de celelalte articole croşetate, s-a acomodat şi se simte excelent. Crazy? Hmm… might be. ;))

împreună cu suratele :D

         Mă aşteaptă multe alte gheme de aţă mari şi mici, roşii şi galbene şi mă gândesc să fac o serie de pernuţe asortate, super decorate, dar asta se va întâmpla doar în august. Abea aştept! 

         Dumnezeu să vă ocrotească pe toţi, pe absolut toţi şi s-aveţi pace!

ell@

Pernuţă decorativă (unelte: maşina de tricotat + croşeta)

           Mai întâi de toate vreau să vă spun cât de mult îmi place cum plouă afară. Toarnă cu găleata. Curge apa pe geamuri de parcă ar sta cineva cu furtunul pe ele. E o zi perfectă de stat în casă alături de dragii mei şi de meşterit, tricotat, croşetat, ce-o fi... În plus, azi e zi de făcut pâine aşa că o să fie călduţă şi înmiresmată casa. Iubesc dimineţile ca asta şi-i mulţumesc la Dumnezeu pentru ele.
Să trecem la treabă acum! Dacă cât de cât aţi mai vizitat blogul acesta înseamnă că pe Chelsie deja o ştiţi. Ce nu ştiţi e că pasiunea ei, traditia ei, obsesia ei este ca atunci când un membru al familiei se întoarce acasă sau cineva vine în vizită să ia un papuc de casă sau o pernuţă şi să alerge cu ele în gură ca apucata, să le moflăiască şi pernuţele să le roadă la colţuri iar papucii să-i urce pe toţi în pat. Cum ar fi să ne manifestăm toţi bucuria în felul ăsta? haha!! Uite aşa aproape toate pernuţele noastre au ajuns să arate tragic, de asta rând pe rând printre picături şi alte proiecte încerc să le înlocuiesc feţele.
         Pernuţa pe care am îmbrăcat-o de astă dată e una micuţă, are cca 27cm/37cm. Am tricotat faţa pe maşina de tricotat, practic am tricotat un dreptunghi lung de 250 de rânduri si lat de 47 de ochiuri dar nu am pus în lucru fiecare ac ci doar fiecare al doilea ac (deci: unu da, unu nu, unu da, unu nu, şamd.) pentru că firul e destul de grosuţ şi nu am vrut să îmi omor maşina. Tensiunea 8.

partea din fata

Am asamblat-o folosind croşeta si am făcut o margine simplă: *câte un piciorus dublu in fiecare din următoarele 3 ochiuri, cate un punct alunecat în următoarele 2 ochiuri* se repetă de la * la*.

partea din spate

La marginea din spate am lucrat un rand de picioruse mari (half double croche) si apoi un rând de picioruse mici (single croche), rând în care am făcut si butonierele. Unde vreau butonieră, in locul unui piciorus mic fac 3 ochiuri de lant (sau cate trebuie în funcţie de mărimea nasturilor) si apoi continui cu piciorusele mici.

Chelsie rozând pernuţe :)) ştiu că scrie ella acolo, dar e Chelsie, credeţi-mă :))

Atât de mult mi-a plăcut cum a ieşit partea din spate, cea cu nasturii, încât mă gîndesc să o fac faţă. Încă nu sunt hotărâtă şi mă gândesc să fac un sondaj de opinie să văd care o să rămână "faţa".

ASTA?

SAU AŞA?

SAU ASTA?

O să vă anunţ decizia finală. Poate o pun pe Chelsie să aleagă sau dacă cineva vrea să-şi exprime părerea, aş fi bucuroasă să o aflu.

Să avem cu toţii o zi frumoasă şi să avem pace!
ell@

Jachetă raglan cu nasturi pentru bărbaţi realizată pe maşina de tricotat :)

          Nu-mi las masina de tricotat deloc să se odihneasca! Ohh, când mă gândesc cât mă mai enerva maşina asta de tricotat la început, câte porecle a mai avut  (“proasta mea”, “Cernobâl”,  etc.) şi ce bune prietene suntem acum! In special, dacă mă rezum la a lucra doar jerse… eee, atunci cred că se pot vedea chiar inimioare înălţându-se în sus dintre acele masinii in timp ce sania zboară pe fontură. Încă nu mi-am bătut capul din nou cu dublu-jacard de exemplu, poate de-asta mi-e dragă. Dublu-jacard o să mai încerc să tricotez dupa ce mă întorc din vacanţă  pentru că atunci voi fi odihnita si voi avea nervi de otel… :P

          Mânată de gândul că în concediu s-ar putea ca vremea să nu fie chiar aşa de caldă cum ar trebui, că serile ar putea fi răcoroase, m-am apucat să tricotez la maşină pentru fiecare dintre noi câte ceva “de luat pe-deasupra”. Să aibă fiecare ceva nou pentru concediu, pupa-i-ar mama pe ei de frumoşi :)). Acum i-a venit rândul lui D.

          Pentru D am facut această jachetă în dungi care nu numai că e din trei culori dar are si trei tipuri diferite de fire. Totul e acryl, dar mărci diferite. Pe scurt, e făcut din resturi.  Dintr-un noroc fantastico-incredibil am găsit prin casă nasturi in nuante de gri-degrade asa cum si unele dungi ale jachetei sunt gri-degrade.

           Ce m-a pus putin în încurcătură la această jachetă au fost benzile pentru nasturi, butoniere si răscroiala gâtului. Dacă era să lucrez totul din 2 bucăti orizontale, aş fi avut nevoie de câte 2 benzi de vreo 280 de ochiuri lătime dar maşina mea de tricotat are doar 200 de ace iar sa fac totul din 4 benzi... nope, ar fi fost inestetic. Daca aş fi făcut totul dintr-o bandă verticală, nu cred că puteam calcula cu exactitate pozitia butonierelor astfel încât să fie distribuite uniform între partea de jos a jachetei si începutul anchiorului. Într-un final am găsit solutia perfectă în acest caz, zic eu: benzile pentru nasturi si butoniere le-am lucrat orizontal iar banda ce mărgineşte anchiorul si conectează cele 2 benzi am lucrat-o vertical. La sfârsit această bandă am dat-o jos pe waste yarn ca in cazul in care nu are lungimea corespunzatoare sa o pot lungi/scurta. 

Here it is!

closer!

           Rezultatul final îmi place. D arată foarte bine imbrăcat cu această jachetă. Totodată D arata bine si fără această jachetă. D arată bine oricum. :P

           Acum tricotez un hanorac pentru mine, unul verde-olive, scurt, cu mânecă lungă si glugă pentru că mi-am cumpărat o rochiţă suuuper drăguţă, verde-oliv-kaki-something cu bretele dar daca o sa fie rece seara eu ce-mi iau pe deasupra? ;)

In final, tot ce vă pot spune este ca E+D+A= LoVe  ;))

S-aveti pace!

Omul intelept isi face vara hanorac si iarna… costum de baie probabil :D

       M-a apucat asa un drag de facut hanorace incat nu ma pot opri. Desigur, temperatura de afara numai cu gandul la hanorace si haine groase nu te duce dar ca scuza ma voi folosi de binecunoscutul proverb care zice ca: “ omul gospodar iarna isi face car si vara -  caruţă era sa zic -  sanie. Acesta este al doilea  hanorac dintr-o serie lunga, cel putin asa am in plan. Pe hartie lista e lunga: hanorac turquoise, sfetar pentru D, hanorac scurt pentru E, hanorc in dungi pentru E, hanorac scurt  in dungi pentru A, mai sunt pe acolo trecute si un bolero si o vesta, si cate si mai cate. Acum om vedea cate se vor transpune in realitate si cate vor ramane doar pe hartie. 

           Modelul acestui hanorac este unul simplu, acelasi ca la “hanorac din garofita”, si anume: umar cazut, maneca putin conica, gluga simpla. Este mai lung decat cel din garofita dar este si putin mai grosut deci numai bun pentru zilele racoroase de toamna.

      Apropo de zile racoroase, azi clar nu a fost una dintre ele, dimpotriva, asa ca am apreciat in mod deosebit stoicismul cu care draguta mea a pozat  - zambitoare chiar - imbracata cu hanorac de lâniţă la vreo 27 de grade. :P

 

 

 

ce-o fi cautand furnica aia  nu stiu...

          Una peste alta a fost un pretext bun  sa mai plecam inca o data  la iarba verde, sa mai scapam de praful si zapuseala din oras si macar pentru cateva ore sa ne imaginam ca traim intr-o alta lume. E curios cum unele locuri ne fac sa uitam de probleme, sterg cu buretele toate gandurile care ne framanta acasa si chiar daca te-ai stradui sa te gandesti la o problema, aceasta iti zboara din minte inainte sa-ti dai seama. Sunt unele locuri in care te relaxezi vrei - nu vrei . Cui ii mai pasa in mijlocul naturii de rate si datorii? Cui ii mai pasa de bani? Cui ii mai pasa de scoala? Pana si oamenii care te-au suparat par mai buni  daca te gandesti la ei cand esti in mijlocul naturii. Hmmm… poate ar fi bine sa plec cu cortul pentru restul verii in mijlocul naturii. Cred ca dupa vreo doua luni m-as intoarce un om nou-nout, stress-free. StressLess. Cred ca in mijlocul naturii suntem mai aproape de Dumnezeu iar in apropierea lui Dumnezeu nu putem fi stresati. Ar putea fi si asta o explicatie, nu? Whatever…

Am o propunere: fie ca suntem la iarba verde fie ca nu, hai sa traim in pace, sa convietuim in pace, sa ne ingaduim unii pe altii, ba mai mult sa incercam sa ne placem macar unii pe altii daca de iubit nu poate fi vorba, sa scapam de orgoliu si sa vedeti ce bine o sa ne fie la toti. Serios! Cine se baga? Eu prima!