Psalmul 118:24

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Psalmul 118:24

Saturday, 10 October 2020

Long Time, No See!

     M-am prins ce fac oamenii cu blog atunci când dispar pentru o vreme. Sau cel puțin așa mi se întâmplă mie! În perioadele când se petrec foarte multe în viața reală (îi spun așa deși nu-mi place, pentru că la fel de real e și ce se întâmplă aici) nu mai simt nevoia sau nu mai am starea necesară să scriu pe blog, deși aș avea atât de multe subiecte! În perioadele în care eram mai mult pe acasă, eram mai liniștită, aveam timp să meditez la tot felul de lucruri și mi-era drag să scriu. Simțeam nevoia să scriu.

    Cât de schimbate sunt toate, cât de schimbată e viața mea și, cred că și eu, față de momentul în care mi-am făcut acest blog, nici nu-mi vine să cred! Nu e mai bine sau mai rău, e total altceva. Visele mele au rămas, în mare, aceleași și nu prea au legătură cu ce se întâmplă acum, dar sper să mă ducă într-acolo. Twisted! :)) 
Uneori mi-e dor de mine! Vi s-a întâmplat asta? Să vă fie dor de voi?

    În curând o să am și un blog nou dar o să rămână și acesta aici. Acela va fi o casă nouă, asta e un fel de „casă bătrânească”. :))

    Nu îmi voi muta postările de aici dincolo, pentru că nu vreau să amestec lucrurile, din nou. Acolo va fi despre handmade și articole de mercerie, un magazin online. Sunt la început și învăț o grămadă de lucruri din mers. Sunt zile în care sunt plină de optimism și zile în care-mi zic că o să fie eșec total, zile bune și zile mai puțin bune.

    Până va fi gata magazinașul, sunt foarte activă pe pagina mea de Facebook. Las și aici un link către niște fire, poate interesează pe cineva. :)

 


 

 

 
 

 

Multe alte culori  puteti gasi pe pagina mea de Facebook, Ella's Place, alături de descrierea firelor și prețuri. În magazin vor fi mai bine organizate. 

Wish me luck! 😇

Pupici!

 


Friday, 12 June 2020

Lenor Detergent "All in1 PODS"

  Este prima campanie BUZZStore la care particip și, trebuie să recunosc, sunt entuziasmată!
Despre BUZZStore am auzit de la Anca, al cărei blog îl urmăresc cu plăcere, și-mi amintesc că ori de câte ori participa la o campanie, mă gândeam cât e de fain să poți testa produse gratuit! Așa că, mi-am făcut cont pe BUZZStore și.. uite-mă aici, testând noul Lenor Detergent!

Pachetul l-am primit rapid, prin curier.  L-am deschis cu bucuria unui copil (ce sunt!) și am fost foarte plăcut surprinsă de cât de consisten este!


La început am crezut că sunt doar niște mostre dar nuuuu, mostrele sunt pentru prieteni și familie!


Observați cum polonicul din background se uită și el curios? :)))




Am primt pentru a testa două perechi perfecte de detergent + balsam: Gold Orchid, în partea din stânga, și Spring Awakening, în partea din dreapta.
Avantajul pernițelor este deja cunoscut, dar țin totuși să subliniez cât sunt de comod de folosit. Nu mai este nevoie de dozare, de o măsură pentru a măsura cantitatea de detergent, măsură care, între noi fie vorba, dispare mereu și îmi ia tot atâta timp să o găsesc cât îi ia mașinii să spele o tură de haine la un program rapid. :)) Pernițele le arunci pur și simplu în cuva mașinii de spălat, pui hainele și gata!

Nu știu cu ce beneficiu, al acestor perechi perfecte, să încep.
Să începem cu începutul!
Mai întâi, mi se pare grozav să ai un balsam asortat cu detergentul, de unde și conceptul de #perecheaperfectă. Gândiți-vă că atât detergentul cât și balsamul au parfum, parfum care se imprimă în rufe, și mai gândiți-vă cum, cumpărate individual, deși plăcute la miros, combinate s-ar putea să se bată cap în cap! Lenor, creând perechi detergent-balsam, rezolvă această problemă!

Alt beneficiu pe care l-am descoperit este acela că parfumul este atât de delicat, de bine dozat, intens fără să fie agresiv. Am o problemă cu parfumurile, unele dintre ele declanșându-mi alergii. Din acest punct de vedere a fost grozav că am putut să le testez gratuit. Lenor a trecut testul suprem când a început ploaia și a trebuit să mut repede uscătorul cu rufe de pe balcon în casă. Ambele variante de parfum au parfumat interiorul fără să facă aerul irespirabil și fără să mă determine să iau pastile antialergice. Sincer, ăsta e un uriaș plus pentru mine și pentru Lenor.

Încă un plus. După cum bine știți tricotez și croșetez destul de mult. Unele obiecte, în special cele de culoare deschisă, necesită spălare la sfârșit. Altele necesită spălare pentru „a se așeza” modelul. Normal că după ce lucrezi o grămadă de timp la un obiect, îți dorești ca acesta să arate și mai bine după spălare. Am testat Lenor și pe una dintre păturicile croșetate iar rezultatul a fost încântător: curățenie, pufoșenie și parfum discret.

Dacă ar fi să aleg una dintre perechi, mi-ar fi greu. Prima data mi-am zis că Spring Awakening îmi place mai mult pentru că, în general, îmi place parfumul revigorant al florilor de primăvară, dar azi noapte am dormit în lenjeria proaspăt spălată cu Gold Orchid, un parfum mai dulce, de vanilie, și-am dormit atât de bine!! Așa că nu pot să aleg, ambele îmi plac la fel de mult.

Gold Orchid 
Spring Awakening
Dacă le-ați folosit și voi, aștept să împărțim impresii!
Pupici!



Sunday, 19 April 2020

Hristos a înviat!

Hristos a înviat! Domnul nostru trăiește!
Trebuie să scriu această postare,  ca să-mi rămână peste timp.
Tocmai am intrat în casă, de pe balcon. De pe balconul apartamentului în care locuim de 6 luni, de-acum. Am aprins o candelă și am pus-o pe măsuța, afara. La fel a făcut și vecina de vis-a vis. Vecina noastră cu capot roz, pe care o vedem de 6 luni ieșind la țigară. Cred că locuiește singură și cred că și carantina a prins-o la fel.  Stă singură, pe balcon, cu lumânarea alături. Au ieșit și alți vecini. De la bisericuța din cartier se aud clopotele care bat. La un difuzor se transmite slujba care răzbate până la noi. „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând!”
Niciodată nu m-am agățat atât de tare de aceste cuvinte, cum mă agăț acum. Niciodată nu le-am iubit mai tare și nu le-am simțit profunzimea, ca acuma. Hristos e viu! Mântuitorul nostru e viu! 

Trăim vremuri nebune. Nebune! Noi am înnebunit. Omenirea a luat-o razna, așa că ceea ce trăim e, poate, o consecință normală a ceea ce am făcut, noi, oamenii.

Mai deveme, am tras o fugă cu mașina până la Ale ca să le ducem câte ceva făcut de noi, pentru masa de Paște. Nu ne-am mai văzut de mult, de peste o lună. A fost ciudat, ireal, de neimaginat cu câteva luni în urmă. Toți patru purtam măști, am păstrat distanța, le-am dat ce le dusesem, am povestit puțin, am plâns puțin. Ale m-a întrebat dacă nu ne îmbrățișăm. Am zis că mai bine nu. Și D. și soțul ei merg la muncă, intră în contact cu oameni, cine știe dacă unul dintre noi nu e asimptomatic? Mai bine nu...

E prima dată când nu luăm masa în ziua de Paște la mama. A tot sperat că o să mergem.
Nu cred că întâmplător această pandemie ne-a prins aici și nu acolo. Nu cred că întâmplător am fost mânați încoace, spre orașul ăsta. Cred că toate sunt „aranjate”cu un scop. Dumnezeu știe de ce.

Ce vremuri sunt astea? Când o să se termine? Cum o să se termine? Cum va arăta lumea după pandemie? Numai bunul Dumnezeu știe. Și asta e suficient! Mâna Lui cea bună să fie peste noi, toți, și să ne ocrotească!

Când am plecat de la Ale, venind spre casă, am fost opriți la o intersecție de cineva de la armată care ne-a verificat declarațiile. Străzile erau pustii, trafic aproape zero. Mă simțeam ca într-un film...
Azi noapte m-am visat în spital.

Numai sub aripile lui Dumnezeu suntem la adăpost. Trebuie să stăm cât mai aproape de El. Cât mai aproape.

Vă transmit dragostea mea! Fiți tari! Aveți credință!




Friday, 17 April 2020

Culori


Am trecut doar ca să vă las puțină culoare din culorile mele.



O să fie bine!




Dumnezeu sa ne ocrotească pe toti! Stati acasă! 🤗😘❤

Saturday, 11 April 2020

Gentuță Handmade, din bumbac

Hello, ce mai faceti? Cum mai sunteti? Bine, sper!
Eu? Când mai optimistă, când mai puțin optimistă, când sus, când mai pe la mijloc...
Am renunțat pentru moment la tradiționalele haine de casă și am început să mă îmbrac puțin mai de stradă, adică blugi în loc de pantaloni de trening. Mă parfumez.
Am renunțat să încerc să ghicesc când o să reintre lucrurile în normal, când o să mă întorc la muncă, „o muncă”, oricare o fi aia.
Aseară, era soarele spre apus, o lumină caldă, și era cât pe ce să-i zic lui D.: hai pe-afară!
Am ieșit să duc gunoiul și-am mai zăbovit puțin prin fața blocului, și mi se părea așa ciudat să nu pot să plec, pur și simplu, la plimbare. Care dintre noi și-a imaginat așa ceva vreodată?
Una din zilele trecute a fost așa de ciudată! Am avut senzația că am stat toată ziua într-o sală de așteptare. Deși fac tot felul de chestii în fiecare zi, unele zile sunt ciudate.
Aș vrea să profit la maxim de perioada asta, să nu irosesc timpul, și când zic toate astea nu mă refer la lucru de mână sau altceva, mă refer la suflet și la minte. Vreau să fac liniște în mintea mea ca să-l aud pe Dumnezeu mai bine, să mă apropii de El mai mult, ca un copil, cu toată ființa mea.

Zilele trecute am făcut geanta asta din bumbac. Astăzi am încropit o ședință foto ca pe vremuri: cu decor și tot tacâmul. N-am manechin așa că improvizez cum pot. îmi place să fac poze la fel de mult cum îmi place să croșetez.


Și varianta cu teniși:

 

Tenișii mei care abia așteaptă să bată trotuarele și parcurile!




Vă pup cu drag! Dumnezeu să ne ocrotească pe toți!

Sunday, 5 April 2020

Cum imi petrec zilele

Imi petrec zilele încercând sa epuizez stocul de margelute, bumbac si ce mai am la îndemână.
În ultimele două săptămâni (de când nu mai lucrez) am iesit afară de vreo 3 ori, și atunci pe fugă.

Am o problemuță de sănătate, problemuță care ar putea să trimită un om la „intubați-ventilați”, dacă ar fi să fie... Să sperăm că Dumnezeu va hotărâ să nu fie. Nici pentru mine, nici pentru cei dragi, nici pentru voi. Doamne, cum aștept ca toată perioada asta să ia sfârșit, și să se sfârșească cât mai bine posibil!

Trebuie să avem o atitudine optimistă, să avem credință și să avem speranță. Sa fim curajosi! Nu în ultimul rând, trebuie neapărat să învățăm ceva din tot ce se întâmplă, să schimbăm ce știm că trebuie schimbat la noi, la viața noastră. În orice rău, așa cum știm, este și un bine. Trebuie să găsim binele din tot răul ăsta, și să fim recunoscători.
Bunul Dumnezeu să ne ajute!

Deci, iată ce-am lucrat: o gentuță și un colier.






Vă las și un cântecel frumos:


Dumnezeu să vă ocrotească!

Sunday, 29 March 2020

Cea mai mare încurajare. Cea mai mare!

   
     Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică. 
Ioan 3:16


Dumnezeu să ne ocrotească pe toți!
Ella❤

Saturday, 28 March 2020

Speranța

     Aș vrea să vă pot spune ceva încurajator, care să vă și să ne ajute zilele acestea.
Uneori am moralul ridicat, alteori, o simplă fotografie sau știre, mă dărâmă pentru câteva minute.
Acum îmi zic că o să treacă totul cu bine, iar apoi când aud pe cineva la TV spunând că se va ajunge și la noi la 1000 de noi îmbolnăviri pe zi, începe să-mi fie teamă.
De-asta am și hotărât să mă uit la TV doar la ora 13 când se anunță noile cazuri și la ora 19, ca să am și eu habar cât de cât despre ce se întâmplă.
Dintre toate gândurile care-mi trec prin cap, unul reușește să-mi dea curaj, și-o să-l împărtășesc cu voi: nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu și orice hotărăște Dumnezeu pentru mine și viața mea, e bine. Cel mai bine. Cum nouă ne pasă și sărim în ajutorul copiilor noștri, cum ne pasă până și de pisica, cățelul sau ce animal de companie om avea, pentru că sunt ai noștri, la fel îi pasă și Lui Dumnezeu de noi, pentru că suntem ai Lui. He is the Owner!
Trebuie să fim curajoși, echilibrați, și să ne lipim tare de Dumnezeu. El este locul nostru de adăpost, cum zice Psalmul 91.

Am croșetat zilele astea și un colier. E vesel, colorat, așa cum vom fi și noi, din nou, cândva.
Dumnezeu să ne ocrotească pe toți!




Thursday, 19 March 2020

Soldaritate


          „Solidaritate” mi se pare cel mai frumos cuvânt zilele acestea și mi-e așa de ciudă că mulți dintre noi nu știm ce înseamnă! Ne-am obișnuit să fim egoiști, să ne urmărim interesele, să acționăm spre binele individual, să nu ratăm oportunitățile, chiar dacă sunt spre paguba altuia. Mi-e așa de ciudă pe noi, oamenii, că suntem așa, când am putea fi buni și frumoși, grijulii, empatici. E o alegere, iar noi am ales tare prost. Poate niciodată nu a fost atât de evident ca acum că egoismul costă. De data asta costă vieți.
Dumnezeu să ne lumineze mințile, să ne despietrească inimile, să reînvie în noi dragostea!
Poate dacă am începe să avem gânduri bune, să simțim frumos, să „bombardăm” eterul cu gândurile noastre bune, cu dragoste, cu rugăciuni, poate am avea puterea să schimbăm cursul lucrurilor.

„Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.”
(Isaia 30:15)

Domnul să ne ocrotească pe toti! Vă pup!

Friday, 14 February 2020

Dragostea ❤

"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul . Dragostea nu va pieri niciodată."

Aceasta este Dragostea, așa cum o vede Biblia.



Să fiți iubiți și să iubiți! 😘

Sunday, 9 February 2020

Frezii

Freziile sunt florile mele preferate, de departe. Dacă ar fi să fac un clasament, pe primele cinci locuri ar fi freziile și apoi alte flori.
Parfumul freziilor este parfumul meu preferat. Când miros frezii, se declanșează atâtea emoții, simțiri, amintiri, în creierașul meu, și-un sentiment de bucurie pură. Îmi vin în minte: Primăvara, Mărțișorul, Ale-micuță, Dore-tinerel, eu-tinerică, casa noastră, bunica...
Primesc des flori, dar la fel de des îmi cumpăr singură. Adică nu aștept să primesc flori ca să mă bucur de ele. Consider că e și acesta un fel de a te iubi, în sensul cel mai frumos și lipsit de egoism al verbului.
Frezii frumoase ca astea pe care urmează să vi le arăt, eu nu cred că am mai avut! Le-am pozat zilnic, m-am minunat de ele, am postat poze cu ele pe Facebook de vreo două ori, și încă mai simt nevoia să le arăt lumii! :)

Cand le-am cumparat erau boboci, în mare parte.

 

 

 


          Și-acum să vă arăt o poză cu un loc frumos, pe unde m-am plimbat săptămâna trecută.


          Asta îmi place cel mai mult aici, in the big city, că descopăr o mulțime de locuri care, cumva, mă fac să trăiesc mai intens prezentul. Sunt clipe în care simt că trăiesc atât de intens, că sunt atât de prezentă, încât parcă totul capătă o nouă dimensiune, un nou sens, o nouă strălucire.
Mă plimb pe stradă și văd oameni care îmi par cunoscuți, ca apoi să îmi dau seama că nu am de unde să îi cunosc. Merg prin locuri prin care știu sigur că n-am mai fost dar mă simt ciudat de acasă. Parcă viața a început să fie din nou ceea ce se presupune că ar trebui să fie: o aventură!
Alteori, trec pe lângă oameni care parcă sunt altfel, au ceva special, și-atunci îmi zboară deseori gândul la versetul ăsta: „ Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să ştie, pe îngeri.” Și mă gândesc... cine știe pe lângă cine trecem zilnic, pe stradă, fără să avem habar, pe lângă ce îngeri sau demoni. Omul ăla care ți-a zâmbit sau doar s-a uitat cu ochi zâmbitori la tine, fix atunci când aveai mare nevoie de un semn de bunătate, n-o fi fost un înger? Sau, omul ăla care te-a bruscat fără motiv, cine știe de ce duh de răutate este mânat, ca să îți strice liniștea, iar bietul om nu are nicio altă vină decât aceea de a fi slab și a se lăsa manipulat, și-atunci de ce să te superi pe el?
          Aseară am avut o experiență care mi-a demonstrat încă o dată că frica e opusul iubirii. A trebuit să interacționez cu un om care arăta complet diferit față de mine și față de majoritatea oamenilor cu care am de a face, și nu mă refer aici la culoarea pielii sau la diferențe religioase. Mă refer, printre altele, la violența cu care era tatuat, la culoarea "albului" ochilor, la accesorii, la bijuterii. Sincer? M-am rugat, în gând, să mă ajute Dumnezeu să nu mă holbez, să nu se vadă că mi-e puțin frică (recunosc cu rușine că mi-a fost un pic frică) și să pot fi mai mult decât amabilă, să fiu sinceră. Să nu uit că Dumnezeu ne iubește pe amândoi la fel de mult: și pe mine și pe el. A fost o experiență foarte faină în cele din urmă. Mi-am învins prejudecățile și teama. M-am învins! Și-uite așa am ajuns și la partea care îmi place a jobului care, altfel, nu îmi place: interacționez cu tot felul de oameni și am ocazia să testez puterea unui zâmbet și a unei vorbe bune. Am ocazia să mă testez și pe mine.

Cumva, versetul zilei , se leagă de postarea mea și este acesta:

Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii.” 

Vă pup! O săptămână binecuvântată să avem!




Wednesday, 5 February 2020

Colier Croșetat din mărgele Toho

Specific  întotdeauna că sunt toho. Mi-e așa de ciudă când văd coliere sau brățări realizate din orice numai din toho NU, iar în descriere scrie altceva...
Ce contează? Contează mult! Altă calitate, altă formă, alți bani, altă distracție.
Mi-au trecut prin cap mai multe nume pentru el, cu mai mare sau mai puțin mare legătură cu colierul.
Puteam să-l numesc „Huilă”, pentru că huila are o lucire aparte, are frumusețea ei, și ce căldură dăăă!
Mă gândeam că aș mai putea să îl numesc „I hate my job but I love handmade”! :)))) Dar apoi m-am gândit că s-ar cădea să fiu recunoscătoare că am un job și că nu e vina nimănui, decât a mea, că n-am avut curaj să încerc serios să îmi duc hobby-ul la nivelul următor.
Cu sau fără nume, vă prezint colierul meu, primul după mult timp!


Este un colier la baza gâtului. Nu e doar alb, negru și gri, cum poate părea la prima vedere. Are și mărgele închise la culoare, care au niște reflexii: mov, prună, verzui, foarte interesante.



 

 Foarte, foarte potrivit pentru a fi făcut cadou unei alte persoane sau propriei persoane. :)

Friday, 31 January 2020

Cumpărături

          Tot fac cumpărături de felul ăsta, adun materiale și instrumente, cu gândul la fericita zi când o să meșteresc din nou. În perioada asta ajung prea obosită acasă, ziua e încă prea scurtă, se întunecă repede și nu mai ajung să fac mare lucru.
Am croșetat un colier cu mărgele Toho tare drăguț, câțiva centimetri în fiecare zi, dar acum trebuie să îi montez încheietoarea, operație ce mi se pare mai migăloasă decât croșetarea colierului în sine. În plus, treaba asta trebuie făcută foarte bine, căpăcelele trebuie prinse bine, să țină!
         Să vă arăt ce mi-am luat!


Marcatori am deja o mulțime, toate culorile, și row-counter am, dar îmi doream de mult timp un șablon ca cel din imagine, care să mă ajute să știu cu ce număr de andrele lucrez. La croșete e simplu, este scris pe ele, după cum bine știți, dar la andrele e mai complicat.


Asta este un fel de foarfecă. Foloseam ceva foarte asemănător când lucram în confecții, long, long time ago. V-am spus că am cusut geci din „piele ecologică” aka mușama, pentru Armani? Sigur v-am mai spus. Cea mai scumpă parte a acelor geci era eticheta.


Andrelele le-am cumpărat pentru că nu am tricotat niciodată cu andrele de bambus și vreau să văd cum e, cum merge lucrul.

Pam-pam!
Dacă reușesc să finalizez colierul mâine (sper să fie așa!), o să îi organizez o ședință foto cum se cade și o să vi-l prezint. :)

Știți ce am observat? Posibil să fie o mare tâmpenie. Am observat că, de-a lungul vieții, mi-am format un fel de prejudecată în ceea ce privește caracterul oamenilor cu un anumit nume. Adică am tendința să atribui un set de trăsături tuturor oamenilor pe care îi cheamă, să zicem, Gheorghe, alt set oamenilor pe care îi cheamă Ion, etc. Ceva de genul: „Ilie? Of, niciodată nu m-am înțeles prea bine cu cei pe care îi cheamă Ilie!”. Am exagerat în exemplul ăsta, dar am o vagă tendință să anticipez caracterul unui om de cum îi aud numele, bazat pe experiențele ce le-am avut în trecut cu oamenii cu același nume, și asta fac de când eram copil. No, ați auzit tâmpenie mai mare?
Alt lucru care chiar mi se pare interesant e... e prea ciudat ca să-l scriu! :))))
Vă pup!

Și un verset, două, trei... dintre preferatele mele. Sunt superbe, pline de înțelepciune și adevăr.❤️

„3. Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale.
4. Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa, inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.
5. Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta!
6. Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.
7. Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau!
8. Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale.
9. Cinsteste pe Domnul cu averile tale si cu cele dintai roade din tot venitul tau:
10. caci atunci granarele iti vor fi pline de belsug, si teascurile tale vor geme de must.
11. Fiule, nu dispretui mustrarea Domnului si nu te mahni de pedepsele Lui.
12. Caci Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l iubeste!”

Weekend binecuvântat! ❤️ 

Saturday, 25 January 2020

O zi din viață

24 ianuarie, o zi pe placul inimii mele.
Mi-am petrecut-o cum, poate, de multe ori mi-am dorit sau am visat, dar fie nu am avut energia necesară, fie timp, fie bani (deși n-a costat cine știe ce), fie n-am fost în locul potrivit. Nu ne-am născut în locul potrivit... 😉
Ca să spulber misterul și ca să nu vă imaginați că am fost pe cine știe ce planetă a sistemului nostru solar sau poate chiar în altă galaxie, vă spun că mi-am petrecut ziua plimbându-mă prin orașul meu adoptiv, cu D.
A fost o zi de iarnă senină, luminoasă, cu soare „cu dinți”. Și ce mai dinți! Temperatura era sub 0 grade când am pornit la plimbare. Ne-am îmbrăcat bine, ne-am încălțat cu cele mai comode încălțări, ne-am echipat cu mănuși, fulare, ne-am  pus glugile pe cap și n-am simțit frigul deloc.
Am fost prin locuri frumoase, pe care le știam, am fost și prin locuri noi, pe străzi pe care n-am mai fost. Am hoinărit, am povestit, am râs și ne-am simțit liberi!
La prânz am mâncat într-un  local liniștit, primitor, cu o atmosferă caldă și oameni de toate felurile. Chelnerița, o super doamnă, atât de drăguță!
Parcă nu era viața mea. Mă simțeam ca într-un film... :))
Nu plănuisem deloc ziua asta și nicidecum nu am plănuit să ne întoarcem doar seara acasă, dar așa ne-a furat peisajul, așa a zburat timpul, atât a fost de fain, încât la sfârșitul zilei aveam puțin peste 16 km făcuți la pas. Știu!! Dacă aplicația care ține evidența ar fi avut mâini, ne-ar fi aplaudat!





 


Chiar există!! 😱

Legat de acest pitic, spuneți sincer, v-ar lăsa inima să îl țineți în grădină? Mai ales iarna...
Uitați-vă ce privire are! L-aș ține în casă, la căldură. L-aș face bibelou! E un pitic atât de melancolic!


Vă pup!




Friday, 24 January 2020

Just saying

     „Pune-ți imaginația la lucru pentru câteva momente. Imaginează-ți că viața ta s-a încheiat și ești condus într-o cameră mică. Sunt două scaune în acea cameră, unul pentru tine și unul pentru Dumnezeu (scaunul cel mai mare) și mai este în cameră și un videocasetofon (proiector). Dumnezeu introduce o casetă în videocasetofon. Pe casetă scrie numele tău și are o etichetă pe care scrie „Ce ar fi putut fi”.
     Imaginează-ți că vezi pe casetă tot ceea ce ar fi putut face Dumnezeu cu viața ta dacă I-ai fi dat voie.
     Imaginează-ți că vezi ce ar fi putut face cu resursele tale financiare dacă ai fi avut încredere în El și ai fi fost generos. Imaginează-ți că vezi ce ar fi putut face cu talentele tale dacă te-ai fi încrezut în El într-atât încât să îndrăznești. Imaginează-ți că vezi ce ar fi putut face cu relațiile tale dacă te-ai fi încrezut în El într-atât încât să fii cu totul loial și cu  totul iubitor. Imaginează-ți că vezi ce ar fi putut face cu caracterul tău, dacă ai fi îndrăznit să-ți mărturiseștipăcatele,să recunoști ispita și să cauți creșterea. 
     Nu știu dacă Dumnezeu ne va arăta fiecăruia dintre noi o astfel de casetă. dar știu că dacă mă gândesc serios la cât de departe suntde ceea ce aș fi putut deveni, îmivine să-mi smulgpărul din cap.
     DAR mai știu că vreau ca viața mea să ajungă cât mai aproape de viața pe care mi-a pregătit-o Dumnezeu. Știu că aceasta e singura mea șansă și știu că vreau să micșorez cât pot prăpastia dintre ce voi fi și ce aș fi putut să fiu. Știu că, atâta timp cât trăiesc, nu este prea târziu - pentru că am ziua de azi. Știu că vreau să îi cer lui Dumnezeu porunci, nu garanții, pentru că atunci când Dumnezeu poruncește, El dă și puterea necesară. (Sfântul Ieronim spunea „Tu poruncești și apele se fac ca piatra.”) Și știu că într-o zi voi vedea că a meritat.”


Wednesday, 22 January 2020

Moments

Nu, că mi-a fost dor de blog, clar! :))
O postare rapidă, așa, înainte de a pleca la muncă.
Niște fotografii.
Dacă scot telefonul din jăb ca sa fac o poză pe frigul ăsta, înseamnă că vreau să tin minte momentul sau locul acela pentru că imi transmite ceva sau ma face sa ma simt cumva. Special. 😊

De la Ale

Dimineață de iarnă



Plimbare in linistra diminetii

Imi place sa-mi beau cafeaua la geam si sa studiez trecătorii 😶😊

Malai cu lapte. Imi facea bunica cand eram mica ❤

Regina Maria


Lalele de la D.

Defapt asa ni se face nasul daca mintim! :))

Pranzul cu D.

Made by fratelo meu

Regina Maria ❤
Pupici! o zi faină!