Cum imi petrec zilele

Imi petrec zilele încercând sa epuizez stocul de margelute, bumbac si ce mai am la îndemână.
În ultimele două săptămâni (de când nu mai lucrez) am iesit afară de vreo 3 ori, și atunci pe fugă.

Am o problemuță de sănătate, problemuță care ar putea să trimită un om la „intubați-ventilați”, dacă ar fi să fie... Să sperăm că Dumnezeu va hotărâ să nu fie. Nici pentru mine, nici pentru cei dragi, nici pentru voi. Doamne, cum aștept ca toată perioada asta să ia sfârșit, și să se sfârșească cât mai bine posibil!

Trebuie să avem o atitudine optimistă, să avem credință și să avem speranță. Sa fim curajosi! Nu în ultimul rând, trebuie neapărat să învățăm ceva din tot ce se întâmplă, să schimbăm ce știm că trebuie schimbat la noi, la viața noastră. În orice rău, așa cum știm, este și un bine. Trebuie să găsim binele din tot răul ăsta, și să fim recunoscători.
Bunul Dumnezeu să ne ajute!

Deci, iată ce-am lucrat: o gentuță și un colier.

Vă las și un cântecel frumos:

Dumnezeu să vă ocrotească!

Speranța

     Aș vrea să vă pot spune ceva încurajator, care să vă și să ne ajute zilele acestea.
Uneori am moralul ridicat, alteori, o simplă fotografie sau știre, mă dărâmă pentru câteva minute.
Acum îmi zic că o să treacă totul cu bine, iar apoi când aud pe cineva la TV spunând că se va ajunge și la noi la 1000 de noi îmbolnăviri pe zi, începe să-mi fie teamă.
De-asta am și hotărât să mă uit la TV doar la ora 13 când se anunță noile cazuri și la ora 19, ca să am și eu habar cât de cât despre ce se întâmplă.
Dintre toate gândurile care-mi trec prin cap, unul reușește să-mi dea curaj, și-o să-l împărtășesc cu voi: nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu și orice hotărăște Dumnezeu pentru mine și viața mea, e bine. Cel mai bine. Cum nouă ne pasă și sărim în ajutorul copiilor noștri, cum ne pasă până și de pisica, cățelul sau ce animal de companie om avea, pentru că sunt ai noștri, la fel îi pasă și Lui Dumnezeu de noi, pentru că suntem ai Lui. He is the Owner!
Trebuie să fim curajoși, echilibrați, și să ne lipim tare de Dumnezeu. El este locul nostru de adăpost, cum zice Psalmul 91.

Am croșetat zilele astea și un colier. E vesel, colorat, așa cum vom fi și noi, din nou, cândva.
Dumnezeu să ne ocrotească pe toți!

Colier Croșetat din mărgele Toho

Specific  întotdeauna că sunt toho. Mi-e așa de ciudă când văd coliere sau brățări realizate din orice numai din toho NU, iar în descriere scrie altceva...
Ce contează? Contează mult! Altă calitate, altă formă, alți bani, altă distracție.
Mi-au trecut prin cap mai multe nume pentru el, cu mai mare sau mai puțin mare legătură cu colierul.
Puteam să-l numesc „Huilă”, pentru că huila are o lucire aparte, are frumusețea ei, și ce căldură dăăă!
Mă gândeam că aș mai putea să îl numesc „I hate my job but I love handmade”! :)))) Dar apoi m-am gândit că s-ar cădea să fiu recunoscătoare că am un job și că nu e vina nimănui, decât a mea, că n-am avut curaj să încerc serios să îmi duc hobby-ul la nivelul următor.
Cu sau fără nume, vă prezint colierul meu, primul după mult timp!

Este un colier la baza gâtului. Nu e doar alb, negru și gri, cum poate părea la prima vedere. Are și mărgele închise la culoare, care au niște reflexii: mov, prună, verzui, foarte interesante.

 

 Foarte, foarte potrivit pentru a fi făcut cadou unei alte persoane sau propriei persoane. :)

Colier RoZ

         E mult RoZ vara asta în „atelierul” meu. Atelierul meu mobil, că-l port prin toată casa. Practic, locuim la mine în atelier, așa ar fi mai corect spus, pentru că locul meu de lucru este peste tot prin casă pe unde am chef să lucrez. Daaar odată ce-am terminat nu las urme, nici nu se vede că am fost pe-acolo. Nici nu e prea greu să aduni o punguță cu mărgele, niște ață și-o croșetă. Sau o croșetă și un ghem. Mai complicat e cu mașina de tricotat, dar nici aia nu e chiar o problemă, pentru că o adună altcineva în locul meu. Lucky me!
Deci, de data asta am făcut un colier roz cu alb. E tare finuț și micuț. Deși în poze pare grosuț, nu e.
Nici lung nu e, pentru că e la baza gâtului.
L-am făcut pentru A., ca să-l poarte la o rochiță roz.

Colierul e pozat pe o față de pernă făcută de mine, iar asta-mi amintește că atunci am cel mai mult de strâns, când cos la mașină. Când ”croitoresc”: ace, ațe, fâșii și fâșiuțe, foarfeci, papiote, mașina, covorul...
Nu-mi pot imagina viața fără toate astea. Chiar nu pot.
Curând se apropie concediu. Cred că v-am mai spus că anul ăsta va fi pe sfârșit de vară, început de toamnă (iarnă, era să scriu! 😳😂 ), și abia aștept! Aaaaaabiaaaa aaașteeept!!! Încă mă gândesc dacă să renunț la net pe perioada aia sau nu. Vedem...
Oook! I pwp you! 😘😘😘
Paaa!

Bangles

La mulți ani cu sănătate, copii mari!

Nu suntem copii doar cât ne trăiesc părinții! Nuuu, nici vorbă! Suntem copii atâta timp cât un simplu miros sau o culoare, o melodie sau un chip iubit dintr-o fotografie veche, ne poate teleporta instantaneu în copilărie. Suntem copii atâta timp cât iubim culorile, mâncarea bună, dulciurile (yummy!),  veselia și muzica.  Suntem copii cât trăim.

                Am cunoscut, cândva, o nemțoaică în vârstă. Avea părul alb-alb, ochi albaștri, și era destul de tare adusă de spate. O femeie enrgică care citea tot ce îi pica în mână, se informa, se interesa, asculta. Într-o dimineață, când am dat cu ochii de ea, m-am blocat, pur și simplu! Anneliese era transfigurată și totuși, aceeași. Purta un baticuț roșu cu bulinuțe albe, legat la spate, cu bretonelul alb-argintiu pe frunte și-un zâmbet vesel pe față și în ochii ei albaștrii. Radia. Arăta exact ca o fetiță.  Exact ca o fetiță!  Am avut senzația clară că am ajuns în „Zona crepusculară”.

 Atunci m-a lovit ca un trăznet adevărul ăsta: într-adevăr, sufletul e responsabil cu „vârsta” nu trupul, și ochii chiar sunt ferestrele sufletului.  Prin ochi, răzbate copilăria de undeva din adânc, unde am uitat-o  îngrămădind peste ea toate grijile și nevoile, toate poftele și dorințele, toate nemulțumirile și mofturile, toate tristețile și durerile. Copilăria e acolo. De am putea doar să ne oprim o clipă, să inspirăm adânc, să ne oprim din alergarea noastră nebună, să nu ne mai dorim atât de multe lucruri... Să ne liniștim gândurile. Să ne liniștim inima. Biata inimioară! Să ne punem un baticuț colorat și să zâmbim. Să ne zâmbim când ne zărim în oglindă, să ne fim prieteni nouă înșine, să nu ne mai sabotăm, să ne îngăduim să fim fericiți.

                  Asta e vestea bună: suntem copii atâta timp cât vrem să fim, și nimeni nu ne poate lua asta. 

 

În poza de mai jos aveți niște zorzoane speciale. Sunt brățări de înveselit ziua. Pe mine m-a înveselit lucrul la ele.  😊

 

 

Pupici! 😘😘😘❤️️

Cravată din mărgele, țesută

Am primit o provocare nu de mult, și am acceptat-o. Nu fără teamă, recunosc!
Sper să vă placă! E vorba de o cravată din mărgele Toho.

 

        Are cam 30 de cm lungime. Am avut ca model altă cravată, făcută din mărgele mai mari și la care s-a folosit altă tehnică. Feedback-ul pe care l-am primit cu privire la aceasta cravată a fost unul foarte bun, dar cel care contează, adică cel de la persoana pentru care am lucrat cravata, îl voi primi abia în seara asta, și am niște emoții... 

În realitate, am impresia că nuanța de roșu e alta, un roșu mai închis.

 

 

       Și închizătoare mi-a plăcut mult. Stau și mă gândesc cum aș putea să fac să o folosesc și la colierele croșetate sau la brățările din mărgele, croșetate.

Acum că am făcut-o pe asta și pentru că mi-a cam plăcut să o fac, am în plan alta. I-am făcut deja schița. O să fie cu floricele, bine-nțeles... Unii au „pitici pe creier”, alții floricele. Eu le am pe amândouă. Ca să nu mai zic de păsărelele care zboară non-stop în jurul capului. Și-ar fi făcut cuib, poate, dar nu le-am lăsat! :)))

Vă pup! 😘😘

Îmi țineți pumnii, daaaa?!

Flower Power, în miez de iarnă

         Știți ceva? Pe mine nu mă supără deloc, dar deloc-deloc, că s-a întors Iarna. De fapt nici nu ar fi trebuit să plece. Iubesc fulgii, iubesc zăpada, chiar și frigul îmi place mai mult decât canicula. Cum să te superi pe un fulg de nea sau pe niște flori de gheață?
Da, le înțeleg îngrijorarea celor care au animale, culturi, celor care nu au cu ce să se încălzească, dar am impresia că cei care se plâng cel mai tare nu sunt printre cei menționați anterior.
Slavă Domnului pentru hainele groase, pentru ciorapii de lână și cizmele îmblănite, pentru gecile pufoase, pentru jarul din sobă sau fierbințeala din calorifere, pentru zidurile care ne feresc de vânt, pentru familia alături de care să te minunezi de ninsoarea de afară sau de mercurul din termometre și cu care poți împărți un ceai fierbinte. Slavă Domnului pentru muzică și culori, pentru apelurile telefonice de la prieteni, pentru prieteni. Iarna, vrem nu vrem, o să treacă! Nu-mi amintesc să fi venit Primăvara vreodată fix pe 1 martie. Și dacă a venit, nu a stat. Vin Babele! Cine a mai pomenit doar soare și căldură de... Babe?

Uite aici un exemplu de optimism, și o certitudine că Primăvara vine: prietena mea, care mi-a comandat un set cât se poate de primăvăratic.

 

Am pierdut startul la mărțișoare, deși aveam multe modele simpatice. Sper, totusi, să apuc să fac macar câteva. Mi-ar plăcea să pot dărui mărțișoare făcute de mine. 

Voi cum vă împăcați cu iarna?

Vă pup cu drag!

Vulpițe, vulpițe, vulpițe

        Anca, din căsuța ei de poveste, a dat startul vulpițelor, și de-atunci, mai mult sau mai puțin fac doar vulpițe. Polare, roșcate, șuvițate, vulpițe!

 

Un weekend frumos!!!

Veselie întruchipată. 😊

           Cred ca am cel putin câteva seturi, fie croșetate cu ață, cu margele sau tricotate, pe care le-am denumit ”Veselie”, și asta pentru că pentru mine culoarea e sinonimă cu veselia. Dacă aș crede în vieți multiple, aș fi convinsă că într-o viață anterioară am fost papagal sau curcubeu. În alta cățel, clar! „Homo sapiens” nu știu dacă am mai fost, că parcă nu prea am experiență. Asta dacă aș crede în vieți multiple.

           Setul este compus dintr-un colier și două brățăruci, croșetate pe fir rezistent de bumbac, cu mărgele japoneze „toho”.
Culorile sunt: culorile curcubeului, ale primăverii 🌷, ale verii 🌞 pluuus ale toamnei 🍁🍂 și ale iernii ❄️❄️❄️. Așa, ca să acoperim toaate anotimpurile!
Mărgeaua mare, de la una dintre brățări este din piatră naturală, Amazonit. 💎
Închizătoarea colierului este pur și simplu frumoasă: o libelulă   și-o floricică. 

 

 

 

 

Vă pup!

P.S. Și un cadouaș muzical.

Pe final de vară, un câmp plin cu flori.

     Deși sărim dintr-un cod de caniculă în altul: ba galben, ba portocaliu, ba chiar roșu, vara e pe sfârșite!
Înainte să ne dăm seama, o să trebuiască să cotrobăim după haine groase.
Așa că, am creat acest set cu flori ca să poată Cineva, Undeva, purta Vara la gât cât mai mult timp.
Dintre toate, acesta e preferatul meu. E colorat, așa cum îmi place mie. Sper să vă placă și vouă!

 

 

În seara asta, cu riscul de a fi halită de țânțari peste noapte, am deschis fereastra și am făcut poza asta pentru voi. Și pentru mine. :)

 

Fac, americanii cu românii noștri,  nu-știu-ce exerciții. Azi, de câteva ori, au trecut pe cerul ăsta frumos avioane din-alea urâte și foarte zgomotoase, de armată. MIG-uri, F nu-știu-care, habar n-am ce avioane sunt, dar ne-au terorizat cu zgomotul lor. Aici, în valea asta, între munți, ecoul e mult mai puternic și zgomotul făcut de avioane este mult amplificat. În plus, unele zboară destul de jos. Povestea cineva că sus la munte, un avion a trecut chiar pe deasupra cabanei. Mă întreb: exerciții, exerciții, dar chiar trebuie să ne sperie în felul ăsta? Mâine o să stau la pândă să filmez, ca să vedeți și voi. 

La voi e la fel? Zboară avioane?

La apus, cerul arăta așa cum îl vedeți în poză: splendid, măreț, netulburat, încercând parcă să ne amintească de natură, de origini, de Dumnezeu, de tot ce e bun și frumos, încercând parcă să ne spună „Nu vă temeți!”.

Vă pup cu drag! 

P.S. Dacă vă rătăciți pe Facebook și ajungeți pe pagina mea, Ella's Place, un share/distribuie la albumul meu cu coliere, sau la o poză cu un colier care vă place cel mai mult, ar ajuta muuuult. Mulțu!

Set mărgelat, croșetat

Pe bune că nu mai știu ce nume să le pun! :))

Spumă de zmeură + Spumă de afine (există?!) + Pudră de... lavandă (🤔) presărate toate cu pulbere de stele ⭐🌟⭐. Croșetate pe fir de bumbac, bine-nțeles, și ambalate în săculeț de mătase realizat manual, la mașina de cusut 😀. Sper să vă placă!

 

Stați, să vă arăt și mai de aproape:

 

Se vede pulberea de stele, da?!

Și-n următoarea, săculețul lucrat manual, la mașina de cusut. 😉

 Iar acum „A sky full of stars”!

Cred că v-am mai arătat un colier cu același model, dar acesta e mai gros și formează un set, împreună cu o brățară și niște cercei.

 

Vreau să vă las o melodie faină, în încheiere. Sunt atât de multe frumoase încât cu greu m-am hotărât.

Asta e:

V-am pupat!

Ella

Covrigel... croșetat, cu mărgele toho.

 

Am scris titlul și PAC! am dat un „enter” din greșeală, de s-a și publicat postarea, fără conținut. Scuze!

Deci, revenind la titlu: mai sus puteți vedea covrigelul meu croșetat, care de fapt e un colier.

E primul, lucrat de mine, care are ca baza non-culoarea „negru”. Sincer, nu mă așteptam să iasă atât de bine. Am ales negru pentru că persoana pentru care l-am făcut, o persoană dragă mie, dintr-un motiv trist, poartă mai mult negru. La-m presărat cu floricele luminoase ca niste steluțe, sclipiri de speranță.

În altă ordine de idei...

Săptămâna aceasta am aniversat nunta de Ag. Nici nu-mi vine să cred! Când au trecut atâția ani? O viață de om! 

Partea amuzantă e căăăăăăă... am sărbătorit cu mama! :)))

Da, e amuzant.

Speram, eu si jumătatea mea, să fim îmreună în ziua Z, dar știam și că existe șanse să nu fim. Și n-am fost.

Mama, draga de ea! Mi-a adus flori, mâncare bună „ca la mama acasă” și ne-am petrecut ziua împreună.

A fost o zi frumoasă. Dacă mi-o petreceam cu D. era prea banal, prea cum face toată lumea. Nu?! :)))

O să sărbătorim și cu D. când o să se întoarcă, și-o s-o facem lată. Lată în sensul că o să mergem într-un loc frumos și o să mâncăm ceva bun. Poate în Sibiu.

Vă pup cu drag!

Duminică frumoasă!

Colier croșetat cu mărgele, „Valurile mării”

Am început acest colier înainte de a pleca în vacanță. Deși îmi promisesem că plec fără croșetă, fără fire, mărgele și alte de-astea, am strecurat, totuși, pe furiș, si bucățica de colier. Ei bine, ca niciodată, cum l-am dus așa l-am adus. De data asta chiar n-am avut chef să lucrez pe plajă. Am lenevit ca un leneș autentic și mi-a plăcut! Daaar, pentru că nimic bun sau frumos nu ține mult, vacanța s-a terminat, așa că m-am întors și eu la ale mele. Acum n-ar fi rău dacă aș putea să mă întorc să-l pozez la malul mării pentru că, după părerea mea, chiar arată ca marea cu valurile ei înspumate, și așa cum o să puteți vedea, nu lipsesc nici algele - un pic de verde.

Mărgelele sunt toho, din sticlă. Așa cum am mai spus, dar nu strică să repet, culoarea este cuprinsă în masa sticlei, nu sunt vopsite doar la exterior, astfel, nu există riscul să se decojească. Nu se recomandă, totuși, aplicarea de parfum pe colier.

Căpăcelele sunt placate cu zirconiu iar închizătoarea este din argint tibetan.
Colierul conține peste 2400 de mărgeluțe, croșetate pe fir rezistent de bumbac. Necesită multe ore de muncă și multă atenție.
Are o lungime de cca 52 cm si un diametru de cca 1,4cm.

Era drăguț dacă îl pozam la malul mării.

Sau mai bine, în valurile acestea :))))

Cam asta ar fi...
Vă pup cu drag!
Ella

Colier si Bratara, "Cafea cu lapte" - croșetate cu mărgele,

Hello! Ce face tătă lumea? Bine, sper!
Înainte de concediu vreau să vă servesc cu o cafeluță. „Un cafei”, cum ar zice bunica mea. Un cafei cu lapte și cu un piculeț de miere.
Sper, sper, sper să vă placă. Sper!

 

 

 

Colierul are cca 48 cm lungime. Brățăruca are cam 20-21cm. Nu am măsurat-o înainte să unesc capetele, și acum mi-e cam greu să o măsor exact. Dar e o brățară pentru o mână  „normală”.

Mărgelele sunt Toho, ca și până acum, de cea mai bună calitate. 

Am acum în plan un colier în culori marine, dar cu siguranță nu îl voi termina înainte de vacanță, iar în vacanța asta, spre deosebire de celelalte, croșetatul e interzis, fie că e cu mărgele sau cu altceva. 

În vacanța asta ne odihnim și citim.

Vă pup cu drag!

Doamne ajută!