Bangles

La mulți ani cu sănătate, copii mari!

Nu suntem copii doar cât ne trăiesc părinții! Nuuu, nici vorbă! Suntem copii atâta timp cât un simplu miros sau o culoare, o melodie sau un chip iubit dintr-o fotografie veche, ne poate teleporta instantaneu în copilărie. Suntem copii atâta timp cât iubim culorile, mâncarea bună, dulciurile (yummy!),  veselia și muzica.  Suntem copii cât trăim.

                Am cunoscut, cândva, o nemțoaică în vârstă. Avea părul alb-alb, ochi albaștri, și era destul de tare adusă de spate. O femeie enrgică care citea tot ce îi pica în mână, se informa, se interesa, asculta. Într-o dimineață, când am dat cu ochii de ea, m-am blocat, pur și simplu! Anneliese era transfigurată și totuși, aceeași. Purta un baticuț roșu cu bulinuțe albe, legat la spate, cu bretonelul alb-argintiu pe frunte și-un zâmbet vesel pe față și în ochii ei albaștrii. Radia. Arăta exact ca o fetiță.  Exact ca o fetiță!  Am avut senzația clară că am ajuns în „Zona crepusculară”.

 Atunci m-a lovit ca un trăznet adevărul ăsta: într-adevăr, sufletul e responsabil cu „vârsta” nu trupul, și ochii chiar sunt ferestrele sufletului.  Prin ochi, răzbate copilăria de undeva din adânc, unde am uitat-o  îngrămădind peste ea toate grijile și nevoile, toate poftele și dorințele, toate nemulțumirile și mofturile, toate tristețile și durerile. Copilăria e acolo. De am putea doar să ne oprim o clipă, să inspirăm adânc, să ne oprim din alergarea noastră nebună, să nu ne mai dorim atât de multe lucruri... Să ne liniștim gândurile. Să ne liniștim inima. Biata inimioară! Să ne punem un baticuț colorat și să zâmbim. Să ne zâmbim când ne zărim în oglindă, să ne fim prieteni nouă înșine, să nu ne mai sabotăm, să ne îngăduim să fim fericiți.

                  Asta e vestea bună: suntem copii atâta timp cât vrem să fim, și nimeni nu ne poate lua asta. 

 

În poza de mai jos aveți niște zorzoane speciale. Sunt brățări de înveselit ziua. Pe mine m-a înveselit lucrul la ele.  😊

 

 

Pupici! 😘😘😘❤️️

Ce-am mai lucrat?

         Cam banal titlul postării, dar cât se poate de relevant. 😊
Cravata asta sigur-sigur nu v-am arătat-o, deși am făcut-o cu ceva timp în urmă.

Este țesută din mărgele japoneze toho. Nu e o cravată cu nod, cum sunt cele două roșii pe care le-am făcut, e o cravată mai simplă.

 

 Și am mai făcut o brățărucă cu floricele mărunte.

 

           Ador liliacul! Am vazele pline cu liliac zilele acestea. Cu câțiva ani în urmă nu puteam să țin  flori în casă, din cauza alergiei. Mai puțin garoafe. Când primeam flori, cu diverse ocazii, le „transferam” la mama. Acum mi-am mai revenit, slavă Domnului! Nici nu visam! 

          Vă doresc o săptămână super-bună! Având în vedere că începe cu două zile libere, chiar o să fie! 😉

Vă pup!

Flower Power, în miez de iarnă

         Știți ceva? Pe mine nu mă supără deloc, dar deloc-deloc, că s-a întors Iarna. De fapt nici nu ar fi trebuit să plece. Iubesc fulgii, iubesc zăpada, chiar și frigul îmi place mai mult decât canicula. Cum să te superi pe un fulg de nea sau pe niște flori de gheață?
Da, le înțeleg îngrijorarea celor care au animale, culturi, celor care nu au cu ce să se încălzească, dar am impresia că cei care se plâng cel mai tare nu sunt printre cei menționați anterior.
Slavă Domnului pentru hainele groase, pentru ciorapii de lână și cizmele îmblănite, pentru gecile pufoase, pentru jarul din sobă sau fierbințeala din calorifere, pentru zidurile care ne feresc de vânt, pentru familia alături de care să te minunezi de ninsoarea de afară sau de mercurul din termometre și cu care poți împărți un ceai fierbinte. Slavă Domnului pentru muzică și culori, pentru apelurile telefonice de la prieteni, pentru prieteni. Iarna, vrem nu vrem, o să treacă! Nu-mi amintesc să fi venit Primăvara vreodată fix pe 1 martie. Și dacă a venit, nu a stat. Vin Babele! Cine a mai pomenit doar soare și căldură de... Babe?

Uite aici un exemplu de optimism, și o certitudine că Primăvara vine: prietena mea, care mi-a comandat un set cât se poate de primăvăratic.

 

Am pierdut startul la mărțișoare, deși aveam multe modele simpatice. Sper, totusi, să apuc să fac macar câteva. Mi-ar plăcea să pot dărui mărțișoare făcute de mine. 

Voi cum vă împăcați cu iarna?

Vă pup cu drag!

Stropi de Toamnă

          Printre borcane de compot (de struguri, azi), borcane cu zarzavat pentru ciorbe și-alte de-astea -activitate pentru care am dezvoltat o reală pasiune, am strecurat și niște mărgele. Nu în borcane, pe lângă. 😜
Modelul și culorile pentru acest set mi-au venit în minte într-o seară, în timp ce citeam... coperta unei cărți. Așa zice fie-mea atunci când cad pe gânduri cu o carte în mână și uit complet să citesc. Ba mai rău, uneori adorm!

Dimineața următoare m-am și pus să-mi „desenez” modelul la care am visat cu o seară în urmă.
Mi-am comandat apoi mărgeluțele. Cele aurii și cele culoarea bronzului au fost mai scumpe si am comandat cantitati mai mici. Au fost ambalate în punguțe foarte mici, care au fost băgate împreună în altă punguță și, nu îmi explic cum, ambele punguțe au ajuns cu fundul spart iar mărgelele amestecate. Când am văzut... și știam ce mă așteaptă... Am căutat rapid aripa Reginei furnicilor, aia din Harap-Alb, ca să îi dau foc, dar n-am găsit-o. Oi fi rătăcit-o prin cutia cu scule așa că a trebuit să aleg mărgelele singură.
Apropo,mărgeluțele aurii se numesc ”starlight”. Fain, nu? Cred că ar fi un nume frumos pentru o fată. Sau o pisică. 🙈
Într-o zi, când am avut timp, m-am pus să înșir mărgelele. Eu le înșir toate odată, toate n-șpe mii și, culmea! nu mă încurc decât foarte, foarte rar. La setul ăsta n-am bucșit niciodată. Există modalități de a îndrepta bucșelile ca și cum nici nu s-ar fi întâmplat, dar e bătaie de cap, așa că mai bine nu.
Apoi a început distracția: croșetatul mărgelelor. M-am oprit după vreo 70 de rânduri pentru că a trebuit să fac colierele acelea din bumbac și niște cerceluși. Apoi au intervenit altele, și altele, și altele, și doar alaltăieri am reușit să termin de croșetat colierul și brățara. Apoi, ca de obicei, am amânat momentul montării căpăcelelor și a închizătorilor, pentru că aia nu e tocmai partea mea preferată. Nu mă întrebați ”Honey, but why?” că nu știu. :)
Acum sunt pregătită să vă arăt rezultatul final.
Mie îmi plac tare mult. Ca de fiecare dată, ultimele făcute sunt preferatele mele. Până la următoarele.

 

 

Mărgelele aurii nu sunt metalice, cum ar părea. Sunt tot toho, de sticlă.

 

 

 Vă plac? Văăă plac?? Iar o voce răspunde din depărtările Internetului: „There are noooo pending comments! ments! ments! meeents!”, cu ecou. :))

Mă-ntorc la ale mele deși, la ora asta, 6.31- sâmbătă seara, cine mai are chef de treabă? 

Vă pup cu drag!

Dacă vă place setul, contactați-mă!  

Pupicei,

ella

Brățări croșetate din mărgele

     Îmi făcusem eu planul să postez câte o brățară pe zi, dar n-am răbdare. Am deja trei și abia aștept să fac și altele.

Croșetatul cu mărgele îmi place foarte, foarte, fooaaarte mult, cel mai mult!

Până acum tot ce am lucrat am lucrat cu mărgele toho 8/0 pentru că am citit undeva că sunt cele mai potrivite pentru începători. Nu sunt nici cele mai mari, nici cele mai mici. Mă simt pregătită să trec și la mărgele mai mărunțele, dar nu știu dacă ochii mei sunt pregătiți. Mărgele toho 11/0 ar însemna fir mai subțire, croșetă mărime mai mică și, repet, nu știu ochii mei ce părere au. În plus, am văzut coliere lucrate cu mărgele foarte mărunte și nu mi-au plăcut în mod deosebit. Avantajul e că poți realiza modele mai complexe, având mai multe mărgele pe rând.

     Aceasta e a doua brățară. Brățara cu triunghiuri. Prima a fost Brățara Curcubeu.

Firul cu care croșetezi mărgelele e foarte important. Aveam eu ideea asta în cap că firul trebuie să fie subțirel, pentru că așa am văzut eu, în general, la mărgele. Din noroc chior am nimerit firul potrivit din prima, un ghem de bumbac din maaarea mea colecție de fire. În momentul în care l-am schimbat, pentru că am vrut să pun roșu la Setul „Lubeniță” , nu mi se mai așezau nicicum mărgelele și nu mi-am dat seama că firul e de vină, decât foarte târziu, după ce am făcut și desfăcut de nenumărate ori.

A treia brățară.

Brățara aceasta este lucrată cu feluri diferite de mărgeluțe. Cele albe sunt ca de zăpadă, frosted se numesc și sunt foarte interesante, ca niște bobițe de gheață. Cele portocalii sunt argintii în interior, cele vernit sunt translucide iar cele turquoise au luciu.

Închizătoarea este din argint tibetan.

În momentul în care scriu această postare, toate sunt disponibile și pot fi găsite aici. 

Se vede că cea  vernil cu alb e cea mai groasă, având aproape 1,5 cm diametru, pe când celelalte au în jur de 1,2 cm diametru.
Urmează să fac unele circulare, fără închizătoare, care se trag pe mână. Abia aștept!

O duminică frumoasă să avem!

Curcubeu. 🌈

     Astăzi la noi a nins toată ziua. A nins ca în basme, cu fulgi mari și pufoși. A nins și cu soare. Vedeam cum se apropie câte un nor de zăpadă, cum se rostogolește pe coastă în jos ca un val de ceață și cum din el se desprind roiuri- roiuri de fulgi (coasta aia de tot v-o pun eu în postări toamna, iarna, primăvara, și mă mândresc cu ea cât e de frumoasă, de parcă eu am făcut-o!).
A fost minunat! Eu pe ninsoare nu mă pot supăra. Un curcubeu a lipsit ca vremea să fie maxim de ciudată, și cum nu a fost, am făcut eu unul din mărgele.

Brățăruca, că asta este, are 8 culori. Mi-a dat ceva bătaie de cap să înșir margelutele pe fir fiind atat de multe culori, dar am reusit cu succes, însemnând că n-am greșit deloc. Hoorey! 😋

Poate fi purtată cu partea pe care predomină albastru, în exterior, așa cum se poate vedea în poza de mai jos sau...

sau cu partea unde predomină roșul, ca în poza de mai jos.

Cu alte cuvinte, este o brățară cu două fețe. Sau fățarnică? 😕 Nuuu! E o brățărucă veselă și frumoasă, ca o zi de vară după ploaie, când iese curcubeul, ciripesc păsărelele, strălucește soarele în bălți, asfaltul miroase a ploaie, râmele ies la plajă și copiii la joacă.

Închizătoarea e culoarea bronzului și e cu inimiuțe. 💗💙💚💜💝💕.

 

Este disponibilă. 

Eu sper să vă placă.

În altă ordine de idei, m-am apucat să-mi fac o bluză. Am făcut spatele și cam atât. Acum mă tot uit către el și mă simt vinovată că tot amân să-l termin. N-am ce face, nu mă pot lăsa de mărgelit! 

Vă pup cu drag!

Ella.

Copiii spun lucruri trăznite?

Copiii spun lucruri trăznite? Cu siguranță copiii spun lucruri trăznite, dar adulții fac lucruri trăznite. O fi ceva cu vârsta asta de 40+. La 30 e super, la mine așa a fost. Parcă atunci m-am dezmeticit și mi-am zis: „Ia stai așa! Sunt adult! Chiar că sunt! Adică dacă nu la 30, atunci când? ” A fost super. La 30 am pus picioru-n prag! :)) Apoi, către 40, m-am blegit din nou. Te mai pocnesc și niște necazuri drept în moalele capului, și ești gata. Apoi la 40 te gândești (eu am făcut-o): "Opaaa, e posibil ca viitorul să nu aibă lungimea trecutului, iar ăștia 40 s-ar putea să nu se dubleze. Și, te-apuci să faci ce n-ai apucat în prima jumătate și încă se mai poate: eu m-am apucat de școală, o prietenă s-a apucat de făcut copii, alta de airobic, ba mai mult, am zis că merg și eu cu ea, celorlalte nu știu ce le coace mintea dar sigur coc ele ceva... Evit să mă gândesc la realizările primei perioade că mă apucă depresia. Poate o fi finalul mai încununat de succes. :)))
Whatever!
Să vă arăt o viitoare brățară:

Mărgeluțele sunt transparente și se vede firul prin ele, mai exact prin cele albe. Prima dată am înșirat mărgelele pe un fir crem și am început să lucrez, dar am desfăcut pentru că nu-mi plăcea că brățara ieșea verde cu crem. Teoretic n-ar arăta rău, dar în realitate nu era frumos. Am transferat mărgelele pe un fir alb și după aceea mi-a plăcut. Amu, la ora la care scriu postarea, e gata deja. Dar n-am încheietoare. Adică am, dar am comandat și altele și aștept să sosească colețelul, ca să văd cum arată cele noi.

 

Voi ce mai faceți? Ceva interesant de împărtășit de la schimbările de prefix? 😋

Vă pup!