Minunatul meu viitor jerseu roşu

Minunatul meu viitor jerseu roşu.

Mai am mânecile şi e gata!

 

Doar jumătate din faţă este lucrată cu modelul acesta, restul fiind simplu.

O să fie şmecher. Sper.

Încă nu m-am hotărât dacă sa-l fac cu mâneci 3/4 sau lungi.

Am timp să mă hotărăsc până dimineaţă

 

 

Culoarea e foarte, foarte frumoasă, un roşu frumos, care nu prea seamănă cu roşul din poza de mai sus. Cel puţin nu pe monitorul meu.
Am hotărât să-l fac roşu, pentru că recent mi-am făcut o rochiţă care are roşu în ea, şi după calculele mele, s-ar fi potrivit. Acum, văzându-le împreună, cred că e o lecuţă prea mult roşu, mult prea mult, pentru o singură persoană. Momentan n-am fir negru, dar cum îmi pică ochii pe unul, cum il cumpăr şi-mi fac un jerseu negru. Pentru aceeaşi rochiţă şi pentru ce mai am eu chef. ;)

Iată şi rochia:

Imprimeul poate fi prea "încărcat" pentru unii, dar nu pentru mine. :))
Tiparul l-am luat dintr-o revistă Burda mai veche. E un model simplu, de o bulină jumate. Adică nu trebuie să ai cine ştie ce cunoştinţe de specialitate ca să o coşi.
Deci, revenind la jerseu, s-ar putea sa fie totuşi prea mult roşu pe 160 si ceva de centimetrii lungime. Sau poate că nu. Vedem când e totul gata şi organizăm o şedinţă foto.
Nu, nu, n-am de gând să le pozez "pe mine". De ce să stric totul? Haha!

În altă ordine de idei, m-am apucat, din nou, de păturici. Curând o să vă arăt una tare simpatică.
Numai bine!
ella

Rochiţă "Sarafan de şcolăriţă"

Lucram de ceva vreme la el.
Mai întâi mi-am scos tiparul. Apoi... m-am hodinit câteva zile...
Apoi am croit materialul, şi, din nou, m-am odihnit bine de tot, că a venit vacanţa lui Alex. Dup-aia l-am lăsat deoparte că am făcut fustiţa în cloş.
De luni, dacă tot s-a terminat vacanţa, s-au terminat şi scuzele, şi m-am apucat de cusut.

Fotografiile nu-s prea grozave, pentru că bustul de plastic e mult mai mic decât bustul meu, deci rochiţa vine largă pe el. Am încercat să strâmtez rochiţa pe bust cu nişte cleştişori dar n-am rezolvat mare lucru.
Lumina n-a fost bună nici ea. La noi a fost înnorat şi a plouat toată ziua. Mă mir, dar nu m-a deranjat deloc vremea asta, chiar mi-a plăcut.
De obicei mă cam dărâmă vremea mohorâtă, mai ales dacă am de lucru dar n-am chef, şi mi-e ciudă pe mine că n-am chef, şi mi-e necaz şi pe "lucru", oricare ar fi el, că aşteaptă să fie lucrat dar n-are cine, şi-uite aşa ditamai conflictul pentru câţiva stropi, câţiva nori şi un pic de lipsă de chef de muncă. :D

Aduce puţin cu sarafanul din vremea liceului, nu-i aşa? 

Tot ce sper e că n-o să arăt ca o şcolăriţă repetentă, îmbrăcată în el. Şcolăriţă bătrână, cu alte cuvinte. :))

 

N-am găsit nasturi bleumarin. Pur si simplu n-am găsit. Cei roşii sunt din lemn şi-s tare simpatici.

Dacă între timp găsesc bleumarin, s-ar putea să-i schimb.

Aici am încercat o poză cu bliţ, şi nu mai arată deloc ca el... Parcă-i din fâş.

 Mai am de învăţat în ale croitoriei. Trebuie să-mi perfecţionez tighelitul.

Cel mai puţin îmi place să fac tivul, chiar mai puţin decât să cos fermoare, pentru că mi se pare că dacă nu faci tivul perfect, apoi Tivul ăsta e atât de neserios, încât strigă în gura mare: "Suuuunt strââââââââmb!!!!!!"

Vă pup!

Fustă în cloş

Surpiză!
De data asta nu e ceva croşetat sau tricotat, e ceva croit şi cusut.
Mânecile lui D sunt în standby pentru că mi s-a stricat - din nou! - maşina. Între timp a fost şi reparată cred, nu ştiu sigur pentru că n-am avut curaj, chef, şi nici stomacul nu mă ţine s-o încerc. Să mai aştepte!
De mult mă tot bătea gândul să mă reapuc, măcar de dragul schimbării, de croitorit.
Prin '96 am făcut un curs de croitorie. Alex a mea avea 2 anişori, aşa că şi de dragul de a învăţa ceva nou dar şi din nevoia de a socializa mai mult, m-am înscris la cursul ăsta. Încă mai am caietul cu ceva notiţe, un caiet mecanic, jumătate caiet de bucate, jumătate caiet de croitorie. Jumătatea cu reţete e praf. Cealaltă jumătate arată mai bine, pentru că n-a fost folosită prea mult...
Am început cu ceva simplu: o fustă în cloş.
Ca să fiu sinceră, pe lângă faptul că am avut chef să lucrez ceva, am făcut fusta asta şi din dorinţa de a o impresiona pe fie-mea cu talentele mele de croitoreasă. :))
Eeee, am reuşit, zic eu, pentru că deja mi-a dat comandă de o rochiţă, şi m-a întrebat: "Mami, dacă văd materiale faine prin Cluj, pot să-mi cumpăr şi să-ţi trimit?".
Şi-acum nu pot decât să spun că "cine n-are de lucru, îşi face...".

Nu ştiu ce fel de material este, pentru că-l  am de mult. Oricum, e ceva mai grosuţ, satinat oarecum, cred... Pe scurt: habar n-am.
I-am făcut şi căptuşeală, ca să nu se lipească de ciorapi.

Sper să vă placă. 

Weekend fain vă doresc!

ella