Psalmul 118:24

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Psalmul 118:24

Friday 30 December 2016

Ultima pe anul ăsta.

Eram pregătită să încep prin a spune că e deja o tradiție să scriu o postare de sfârșit de an. Apoi mi-am zis să verific mai întâi dacă chiar e o tradiție, și uite că nu-i! În unii ani am scris, în alții nu.  În cei în care am scris încercam să mă îmbărbătez singură sau să bravez, prefăcându-mă că nu mi-e frică de ce-mi va aduce viitorul.
Obiceiul de a scrie la sfârșit de an îl am, totuși, de când am învățat să scriu, cred. De regulă, atunci când eram mică, îmi petreceam Revelionul cu bunicii. Aveam noi niște pahare cu Donald-rățoiul, pe care bunica le punea pe o tăviță de tablă, și punea în ele puțin vin sau puțină bere, depinde ce avea, și ciocneam la 12 noaptea. Întotdeauna ne emoționam toți trei. Eu, de fiecare dată chinuită de aceeași întrebare: "oare e ultimul Revelion împreună?" Tot timpul am trăit cu frica asta, de a-i pierde. Dar până să ajungem la miezul nopții, seara, înainte de a începe programul de Revelion, bunicul mă lăsa să pornesc televizorul deși era doar „mira”. La lumina televizorului îmi scriam, în carnețel, ultimele impresii despre anul ce se sfârșea și priveam cu regret data afișată pe ecran, conștientizând în mintea mea de copil, trecerea ireversibilă a timpului. Gosh, ce copil ciudat am fost!!! 😜 Încă mai am un carnețel de când eram în clasa a 2-a. Era "blogul" meu de atunci. Scrisesem în el și o poveste despre Gabi, sora mea vitregă. Mamă, ce bătaie mi-am luat pentru povestea aia!! 😂 Poate cândva o scanez și o pun aici. Primele revelioane amuzante, când nu mai conta că se schimbă anul, au fost după ce s-a născut Alex. Era multă veselie. Totuși, mi-am păstrat și atunci obiceiul de a scrie. Multe dintre scrisorici încă le mai am. Nu știu de ce le-am păstrat, dar îmi place să le recitesc. E ca și cum m-aș întâlni cu mine, versiunea mai tânără, și putem sta de povești: „Ce te-ai schimbat! Ei, vezi că ai trecut și de 'aia' cu bine?",și tot așa...
Anul ăsta a fost fără doar și poate cel mai ciudat an din viața mea. Am experimentat cele mai intense emoții, și negative și pozitive. Am trăit bucurii mari și supărări la fel de mari. Am experimentat frica, cea mai intensă și mai pură frică. Mi-am simțit sufletul înălțându-se printre îngeri, la fel cum l-am simțit coborându-se în „valea umbrei morții”. Am simțit puterea lui Dumnezeu, atunci când îți vine în ajutor cu toată forța. Am văzut minuni dar am trăit și dezamăgiri. M-am descoperit în multe feluri. Am descoperit că sunt capabilă de lucruri pe care nu le credeam posibile, că sunt puternică, dar am descoperit, de asemenea, cât sunt de slabă și cât de ușor pot cădea pradă disperării. Am descoperit că boala e o chestiune de "priorități", și că poți pune pneumonia „on hold” pentru 24 de ore, ca să faci un drum de 450 km dus-întors, dacă e festivitatea de absolvire a copilului tău. Acum știu că cele mai mari suferințe vin din partea celor pe care îi iubești cel mai mult, pentru că în fața lor ești cel mai vulnerabil și că, uneori, cele mai mari bucurii ți le poți oferi singur. Am învățat că poți trăi bucurii mari și de unul singur, dar că te simți foarte singur când ai o bucurie mare și nu ai cu cine s-o împarți. Necazurile, însă, nu le poți trăi de unul singur pentru că te doboară.  În necaz, dacă nu-L simți pe Dumnezeu aproape, poți înnebuni. La fel și în bucurie. Am mai învățat că oamenii se schimbă. Când în bine, când în rău.
Mă întrebam, dacă aș putea să șterg tot ce s-a întâmplat anul acesta, aș face-o? Să renunț la tot ce s-a întâmplat bine, dar odată cu asta să dispară și răul. Nu știu.
Dorința mea cea mai mare, nu doar pentru anul care vine, ci pentru restul vieții: să scap de teamă. Să trăiesc fără frică. Oare e posibil? V-ați întrebat vreodată cum ar arăta viața voastră dacă ați putea trăi fără să aveți nicio teamă? Să nu vă tremure sufletul pentru nimic. În mintea mea așa arată adevărata libertate: o viață trăită fără frică.
Ei bine, prima mea frică pentru 2017 este examenul la info. Glumesc. Nu mi-e frică, deși sunt mari șanse să-l pic.

M-au ajutat în necaz:

💗"In ziua cand Te-am chemat, Te-ai apropiat si ai zis: "Nu te teme!" 💗

💗"Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare." 

💗"Tu, indreapta-ti inima spre Dumnezeu, intinde-ti mainile spre El.
 Departeaza-te de faradelege si nu lasa nedreptatea sa locuiasca in cortul tau.
 Si atunci, iti vei ridica fruntea fara teama, vei fi tare si fara frica;  iti vei uita suferintele, si-ti vei aduce aminte de ele ca de niste ape care s-au scurs.
 Zilele tale vor straluci mai tare decat soarele la amiaza, intunericul tau va fi ca lumina diminetii.
 Vei fi plin de incredere, si nadejdea nu-ti va fi zadarnica. Te vei uita in jurul tau si vei vedea ca te poti odihni linistit.
 Te vei culca si nimeni nu te va tulbura, si multi vor umbla dupa bunavointa ta."

💗"Eu as alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-as spune necazul meu. El face lucruri mari si nepatrunse, minuni fara numar."

💗"Tu, dar, intoarce-te la Dumnezeul tau, pastreaza bunatatea si iubirea si nadajduieste totdeauna in Dumnezeul tau."

💗"Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.
Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus"


💗"Domnul Dumnezeul tau este in mijlocul tau, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea in dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine."

💗"Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta.
Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului."

💗"In stramtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locasul Lui, El mi-a auzit glasul, si strigatul meu a ajuns la urechile Lui."

💗"Domnul este bun; El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El."

💗"Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te iau de mana dreapta si-ti zic: "Nu te teme de nimic, Eu iti vin in ajutor!"

și multe, multe altele. 

Acestea fiind zise, vă doresc un An Nou super-fericit, cu multă sănătate, bucurii în fiecare zi și multă, multă, da' enorm de multă pace-n suflet!
Vă pup!






6 comments :

  1. Cu adevarat de frica nu poti scapa decat daca te increzi total in Dumnezeu. Noi oamenii credem ca putem avea lucrurile sub control si cand realizam ca nu e asa, ne potopeste frica, sau mai bine zis deschidem usa indoielii si aluia rau, care baga frica. Roaga-te si o sa fie din ce in ce mai bine si vei ajunge si la ziua in care nu vei mai simti frica. Puterea rugaciunii e imensa.
    Iti doresc sa ai un an nou bun, in care sa ti se realizeze toate dorintele. La multi ani!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Draga Cristina, ai perfecta dreptate si te aprob intru totul. E sfatul pe care-l dau si eu oricui se teme de ceva. Mi-l dau si mie, cu voce tare uneori. La teorie sunt buna! :))
      Ma rog in fiecare zi, nici nu stiu cum as fi putut sa razbat in viata altfel.
      Ideea e ca frica apare oricum, la un moment dat. Unii se tem de moarte, altii de boala, altii de saracie, de faliment, unii se tem pentru copiii lor (cea mai grea frica), altii pentru parinti, altii ca nu vor gasi iubirea niciodata, etc. Frica nu scuteste pe nimeni. Oare se poate elibera cineva de frica odata pentru totdeauna? Cunosti pe cineva care sa traiasca viata cu adevarat fara frica? Eu nu. Tu ai scapat de fricile tale?
      Frica, cred, e instrumentul cu care cel rau, diavolul, face cele mai mari ravagii. Frica te face sa nu iti atingi potentialul, sa nu traiesti cu adevarat si sa nu infaptuiesti lucrurile pentru care poate ai fost creat. De-asta cred ca e asa de importanta (lipsa ei) si de-asta e si asa de greu sa scapi de ea, pentru ca miza e mare.
      Am avut si perioade cand am trait fara frica si a fost minunat.
      Te pup cu drag!
      La multi ani!

      Delete
  2. Uite, sa stii ca nu cred ca am scapat de frici cu totul. Ele ma mai lovesc asa, cand se intampla cate ceva, gen vine factura la gaze, vine viscolul, vine o boala, sau vine poate ceva mai grav. Insa astea cred ca sunt frici normale, fara ele nu ne-am fi adaptat la mediul inconjurator. In fond, stramosii nostri prin frica s-au pazit de fiarele salbatice.
    Eu vorbesc aici de frica aceea fara motiv, care te invadeaza cand ti-e lumea mai draga (eventual chiar in somn) si care te face sa transpiri si sa crezi ca totul se sfarseste. Aceea este de la energiile negative care se arunca asupra noastra. Aceleia eu am invatat sa-i fac fata si sa nu ma mai las pacalita. Inainte ma afundam in panica. Acum spun Tatal nostru si dupa aceea fac un pic de meditatie de linistire, de trimis iubire si ma linistesc. E de lucrat la asta, dar Dumnezeu ne sta alaturi.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Fricile normale cred ca-s una cu ingrijorarile, si cred ca, de fapt, asta aveam in cap, ca vreau sa scap de ingrijorari. Sa gandesc mai mult pozitiv, ca de exemplu, daca cineva drag nu raspunde la telefon, sa nu gandesc repede „daca a patit ceva?”.
      Teama aia nasoala, fara motiv, o simt unoeri dar doar cand sunt singura acasa, noaptea. Atunci mi s-a intamplat de cateva ori sa sar in toiul noptii in fund si sa stau cu ochii deschisi cat doua cepe, fara sa pot sa mai adorm. Ce e chiar amuzant, acum cand privesc inapoi, e că în plus mă mai înfric și singură, și-mi vin în minte tot felul de gânduri stupide: „cum ar fi să apară cineva în prag? ce-ar fi să înceapă să pâlpâie becurile? dacă aud o cheie intrând în ușă?”. Am văzut și eu vreo 2 filme de groază în adolescență, de-acolo cred că-mi vin ideile alea. Apropo! Ce-o fi în capul cuiva, oricui, să se uite la filme de groază? :))

      Delete
  3. Depinde ce anume genereaza frica.Frici avem datorita unor tipare gresite(pe care uneori ni le construim chiar singuri).Cred,totusi, ca frica e si un rau necesar.
    Intervine si structura fiecaruia,si anumite alegeri ce tin de viata de zi cu zi-un om sensibil(si nu numai) trebuie sa se inconjoare cu lucruri si oameni care binedispun ,sa-si umple timpul cu activitati asemenea.Si ,cred eu,cel mai bine ,sa isi accepte fricile(noi luptam,ne luptam cu tot ce nu ne place la noi,fie ca tine de fizic,fie ca tine de psihic,si e posibil ca asta sa fie greseala maxima).E ca si cu raul,te lupti cu el ,il hranesti.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cele mai multe dintre îngrijorările mele nu au legătură cu persoana mea sau cu bunăstarea mea, ci sunt cu privire la persoanele dragi mie. Deși, îngrijorându-mă excesiv nu fac altceva decât să le transmit energii negative.

      Delete