Ella's Place: Gata și Crăciunul acesta... ☹️

Friday 28 December 2018

Gata și Crăciunul acesta... ☹️

        A fost un Crăciun frumos! În Ajun am mers cu colinda o gașcă destul de mare, adulți și copii. Am colindat din poartă-n poartă, pe la prieteni, pe la cunoștințe, să ducem vestea nașterii Domnului, să amintim care e esența Crăciunului. A fost multă veselie, așa cum se întâmplă unde-i gașca mare. Copiii și-au umplut buzunarele de dulciuri și brațele de fructe. Am mâncat fel de fel de prăjiturele, care mai de care mai frumoase și mai delicioase. Fierea mea e și acum supărată pe mine. Nu ne vorbim. :))

        Încă din prima zi de Crăciun, dacă nu chiar din Ajun, bunica mea ne spunea cu părere de rău în glas: „No, măi copii, îi gata și Crăciunul ăsta...”. Parcă pentru ea timpul trecea mult mai repede. De multe ori se uita în urmă și se mira: ”unde s-o dus viața asta?”.
La sărbători mi-e cel mai dor. Acesta a fost al patrulea Crăciun fără ea.

         Crăciunul acesta a fost tihnit. Poate pentru că, în sfârșit!!!, am acceptat că asta e, suntem doar noi doi acum și ne putem bucura și în formulă restrânsă. Cred că tocmai am scăpat de sindromul „empty nest”. Hoorey!! :))) Mi-a luat cam mult, recunosc, dar ce să fac dacă cea mai importantă parte a vieții mele, de la 20 la 40, principala mea sarcină a fost să fiu mamă?

         Mi-am împodobit căsuța ca-n povești. Doar baia a scăpat de beculețe și decorațiuni. Am împodobit brăduțul. Brăduțul meu arată ca o soție de rrom, din cele cu multe fuste colorate, cu multe bijuterii, bănuți la gât, năfrămi cu ciucuri și saboți aurii. Nu e un brăduț stilat. E un brăduț cu de toate, cu globuri în toate culorile, unele vechi de 40 de ani, altele noi, unele handmade, altele chinezării pure. Dar e frumos, trebuie să mă credeți pe cuvânt!

         Primele două zile de Crăciun le-am petrecut la Biserică, la prieteni, la ai mei. Ne-am făcut selfie cu mama: cu urechiușe, cu coronițe, cu căciulițe, și-am râs ca două puștoiace ce suntem. Una de +40 și alta de +70. Aș pune o poză da' sigur n-ar vrea... :)))

Ieri, însă, am avut o zi cum de mult n-am mai avut! De leneveală ar suna urât. Hai să-i zicem de odihnă. De dimineață am fost puțin pe afară, dar restul zilei l-am petrecut într-un fotoliu, cu termosul de ceai de mentă lângă mine, și cu o carte. Citesc ”Un veac de singurătate”. A fost o zi ca-n filme!
Și-acum, vorba bunicii, gata și Crăciunul ăsta!