Răsturnare de situație

      Probabil un titlu cam pretențios pentru ce am de gând să vă povestesc, dar mi-a plăcut cum sună. :D
Vă voi arăta un trandafir japonez, dar nu unul oarecare, ci unul buclucaș.
Îl am de peste 25 de ani și nu a înflorit niciodată. Întotdeauna a fost frumos, bogat, cu o "tunsoare" interesantă, dar fără flori. Mai mult, tuturor cărora le-am dat -la cerere- crenguțe din el, au avut parte de trandafirași înfloritori. Deci, el nu înflorește dar copiii lui, da. Și mai mult, în ultimii 2ani a stagnat. Nu i-a mai dat nicio frunza, nu i-a cazut nicio frunza, nu s-a ingalbenit nicio frunza. A incremenit săracul!

aici era în încremenire

Înainte de stagnare, am tăiat din el o crenguță pe care am  pus-o în apă, și după ce a făcut mustăți am plantat-o în același vas cu el. Dădea semne timide de dezvoltare, dar fix atunci am plecat pentru 3 luni, și l-am dus la vecina mea, care l-a ținut în frig. N-a avut ce face, sărăcuța, că dacă avea căldură pentru ea, avea și pentru trandafir... Așadar, peste 3 luni când m-am întors era neschimbat, nimic în plus, nimic în minus, și așa a rămas până vara asta, aproape 2ani, așa cum ziceam.
Vara asta m-am hotărât să-i schimb camera și ce să vezi? A explodat trandafirul! Și el si copilul lui. Încă aștept florile.

 

 

Domnișoara din poza de mai jos e Mihaela, colega de cameră a lui A. în primii ani de facultate. După un timp a renunțat la compania ei și a trimis-o acasă. Nu știu ce s-a întâmplat între ele. Cred că s-au certat de la fondu' de ten.

Treaba asta cu revigorarea trandafirului a fost ca o veste bună, venită fix atunci când te aștepți mai puțin. E ca atunci când îți pierzi orice speranță în legătură cu un lucru sau cu o situație, și fix când speri mai puțin, se întâmplă minunea. E ca atunci când se întâmplă ceva la care nici nu mai îndrăzneai să visezi.

E ca atunci când, cu mulți ani în urmă, după ce că de-abia ne ajungeam cu banii, se stricau toate ca pe bandă rulantă: uscătorul de păr, fierul de călcat, tv-ul, etc., deja era deprimant... Și, dintr-o dată, începe să meargă din nou becul de la frigider, bec care nu era ars dar care nu se mai aprinsese de cel puțin un an. Am văzut-o atunci ca pe o minune, ca pe un semn care zicea că era lucrurilor care se strică se sfârșește și că urmează vremuri bune. Așa a fost. Becul ăla mi-a aprins, de fapt, gândirea pozitivă și credința că va fi bine. Și a fost. Thank God!

Duminică binecuvântată!

ella