Psalmul 91 - un psalm foarte util în vreme de necaz

           Psalmul 91, plin de încurajări așa cum este, m-a ajutat enorm de mult să trec mai ușor printr-o perioada grea din viața mea, când eram aproape paralizată de spaimă. Nu întâmplător am dat peste el fix atunci când am avut mai mare nevoie. Ca să îl am tot timpul la îndemână, l-am memorat și mi-l recitam în gând ori de câte ori mă părăsea încrederea și mă cuprindea frica.
          Îmi pare rău că nu mulți oameni se pot bucura de frumusețea și puterea Psalmilor și a Bibliei în general, în parte din cauza limbajului greoi folosit în unele ediții. Există și o întreagă ceartă despre care versiune a Scripturii să o citești, și din toată cearta asta răzbate multă ură, pe lângă faptul că nu are nimeni de câștigat, numai de pierdut. Ne-am încâlcit în teorii, în dogme, și am uitat să aplicăm ce citim, am uitat că mai presus de orice Dumnezeu e Dragoste și ne cere să iubim.
Așa că, din acest motiv, voi posta mai jos minunatul Psalm 91 în versiunea ortodoxă, versiunea „traducerea Cornilescu”, versiunea catolică și două versiuni în limba engleză. 
Să vă bucurați de el! :)

*Imboldul traducerii este sintetizat în întrebarea pe care și-a pus-o: "Dacă viața creștină a poporului izvorăște din cunoașterea Bibliei, iar eu nu pot înțelege ce este scris acolo, cum va înțelege oare poporul?".
Traducerea Bibliei în limba română modernă, respectiv limba care se vorbea în primul sfert de veac al secolului XX, care i-a luat 4 ani, a fost începută de Cornilescu din cauza dificultății limbajului utilizat de traducerile Bibliei existente în acea vreme.
         
Duminică frumoasă!

Mărgeluțe de sezon

        Margelute de sezon? Nu, de fapt, de lemn.
Margelute de lemn, pictate manual, înșirate de șnur de piele eco.
Se leagă la spate, astfel că lungimea este ajustabilă (le puteți lega mai larg sau mai aproape de baza gâtului).

Primul șirag: „Noapte de iarnă”

Brazi îmbrăcați în zăpadă, strălucind în razele lunii, și văzduhul plin de fulgi argintii. Mai bine „vis de iarnă”.

 

Al doilea: „Iarna în pădure”

 Brăduleți-brăduți-drăguți și-un roi de fulgi zglobii.

Al treilea: „Șase zile”

...dintre care: 4 zile geroase, senine, cu sclipiri de gheață și două nopți, în pădure, printre brazi și fulgi argintii. 

 

 

 Al patrulea.

Roșu, alb, roz prăfuit și bordeaux. Ce combinație veselă!

 Vă îmbrățișez cu drag!

EllA 

Mărgele de iarnă

          Cu-atâtea Târguri de Crăciun la care nicicum nu reușesc să ajung, vin și eu cu taraba mea virtuală ca să vă arăt ce mai meșteresc ca să-mi umplu serile de culoare.
Sincer vorbind, dacă aș ajunge să am „căsuța mea” într-un tîrg de Crăciun, undeva, cândva, ar fi un vis împlinit. Nu știu exact ce aș vinde. Poate slănină și cârnați, poate zacusca lu' mama, poate chestii făcute de mine. Vedem...

Deci, să începem:

1. Roșu cu alb.

2. Nuanțe de roz, roșu, bordeaux.

3. Verde și alb. Brăduți argintii și bulgări de zăpadă.

4. Verde, negru, stropi argintii.

L-am numit: Peisaj de iarnă, noaptea.

5. Bleu, bleumarin, alb, auriu.

Zi senină, geroasă, de iarnă.

Sper să vă placă! Sunt toate rezervate dar se pot reface. Nu identic.
Weekend fain să avem!
Dumnezeu să vă ocrotească! ❤️️

Colier tricolor de... centenar

          M-am pregătit și eu, pentru Ziua României, cu un mic colier din mărgeluțe de lemn.
Biluțele sunt pictate manual și sunt înșirate pe șnur din piele ecologică.

Biluțele au circa 2 cm diametru.

Duminică frumoasă!

Despre Nerecunoștință și Lipsă de Sens

Despre Nerecunoștință și Lipsă de Sens...
...fiindcă despre asta a fost ultima mea postare, și mă simt prost. 😳
Atunci când îți dorești cu adevărat să găsești răspunsuri, le primești. Le-am primit și eu prin diverse căi.

***

„Până nu-L găsești pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ți găsești nici sensul tău, nici sensul lumii.”
Arsenie Boca.

 ***

***

 Cand apare acceptarea
„Unchiul iarasi plescaie la masa.” „Sotia din nou a uitat sa-mi calce camasa.” „Copilul asta nu are bune maniere, de fiecare data se razvrateste.” „ Ziua asta ploioasa ma scoate din minti.” „Pana cand o sa fiu dragut cu oamenii pe care nici macar nu ii plac?” „Am obosit.”
Stari pe care le traversam si pe care de multe ori nici nu le recunoastem. Nu vrem sa privim inauntru si sa ne dam seama ca lucrurile de care ne vaicarim sunt parti din noi care striga dupa dorinta de eliberare. Liber in Hristos! Si cum sa stim ca dorim eliberarea cand in loc sa ne observam starea de iritare si sa o inlocuim cu un motiv de multumire, acceptam cu buna stiinta sa ni se dea peste cap toata ziua pentru ca soarele incalzeste prea tare, bluza ne este sifonata si vecinul a dat drumul la vaca in lucerna ta!?!
Uitam deseori ca in toata goliciunea noastra suntem acceptati. Cu gauri, cu camerutele noastre interioare pline de monstri pe care i-am hranit pana acum, suntem acceptati pentru ca ni s-a oferit credit. Suntem considerati vrednici de incredere, capabili sa spunem- accept pentru ca am fost acceptat !
Si mai grozav de atat, inca mai exista suficienta indurare. Nici o grija! Si Tatal intelege ca avem nevoie sa mai fim mangaiati atunci cand ne purtam ca niste copii razgaiati sau ca niste morocanosi. Si El se indura, intelege ca ne simtim nefericiti tocmai pentru ca singuri am lasat nefericrea sa intre in vietile noastre si sa ne transforme in niste pui sarmani si zgribuliti atat de sensibili la fiecare adiere de vant.
Si el priveste tabloul asta zugravit si demn de mila - Tatal privind catre copiii Sai: „- Cat or sa se mai traga de par unul pe celalalt pentru ca sosetele ii strang, cat or sa mai judece ploaia pe care Le-am dat-o, cat o sa mai traiasca in ignoranta uitandu-se la ce-i fisurat in celalalt, bucurandu-se de parca au castigat vreun premiu pentru descoperirea facuta, cat or sa mai iroseasca timpul!?!”
(Cireșarii )

***

„Fericirea e relativă, goana după fericire ne lasă deseori cu sufletul gol. Doar dacă-L ai pe Dumnezeu în inimă, te poţi bucura şi de lucruri mărunte, poţi învăţa să fii mulţumit şi fericit.”
(Simona Toma)

 ***

  

 „Studiile medicale au descoperit că recunoştinţa este trăsătura emoţională a cărei prezenţă atrage după sine vindecarea fizică şi recuperarea. Oamenii recunoscători tind să fie mai fericiţi şi mai mulţumiţi cu viaţa lor, şi efectiv pot trăi mai mult. "O inimă plină de recunoştinţă poate fi o inimă mai sănătoasă", a fost concluzia unui cercetător după ce a studiat efectul recunoştinţei asupra ameliorării stresului şi hipertensiunii.”

 

 „Înţelepciunea este şi începe cu umilinţa de a accepta faptul că nu ai toate răspunsurile.”
Ernest Hemingway

Vă pup cu drag!

Hello! Hauduiudu? :))

         Aaaam trecut pe aici doar ca să șterg praful, să aerisesc puțin și, poate, să lustruiesc dușumeaua.
A, da! Și să anunț că... I'm still alive!
În concediu mi-am cumpărat un sac, a se citi SAC, de fire. Foarte faine! Culori mi-nu-na-te. Habar n-am când o să le lucrez... Se pare că s-au dus zilele mele de tricotat/croșetat pe săturate. Se pare că „am înfrânt”. Sistemul pe mine că eu pe el nu am reușit. S-au spulberat visele cu mașini de tricotat, fire, nasturi, magazine online, e.t.c. și ș.a.m.d. și m-am trezit la realitate. Realitatea aia cu program, ceas care zurăie dis-de-dimineață, lucruri făcute pe fugă, mâncat pe apucate, ș-așa mai departe. Hooop, ș-așa, ș-așa! Cred că copiluța mea a fost mai tristă decât mine, pentru că am început împreună proiectul, dacă pot să îi spun așa, Ella's Place. Am visat și am făcut planuri împreună. Ahhh, ce vremuri faine!!! Cea mai faină perioadă din viața mea! Acum ea e hăt-departe, eu aici, iar Ella's aproape pe nicăieri. Aproape...
Daaar, niciodată nu se știe. Niciodată! sufletul meu tresare de bucurie tot atunci când mă gândesc la fire, ace, nasturi, poze. O să le strecor eu prinre alte treburi. Cu forța dacă se impune! :)))
Acestea fiind spuse, vă arăt niște căciuli cu oi. Ultimele realizări.

 

Love you!  🤗😘❤️️

Pe sărite

         Trec tot mai rar pe aici, deși nu vreau.
Ar trebui, probabil, să vă arăt poze cu ultimele căciuli pe care le-am făcut, cele cu oițe, dar eu am chef să vă arăt poze cu flori. Florile din concediu.
         La rând ar fi fost, dacă aș fi respectat ordinea locurilor vizitate, după Transfăgărășan, Sâmbăta de Sus (unde a fost mi-nu-nat!) dar o iau pe sărite și vă arăt un pic din Agapia. Doar un pic. N-o să vă arăt poze cu mine că pe mine m-ați mai văzut, dar o să vă arăt poze cu ce mi-a încântat mie privirea și sufletul pe-acolo. Mai are rost să vă spun că m-aș întoarce mâine acolo? Mai are rost să vă spun că vreau înapoi în vacanța mea? Cred că nu. :)

 Mușcate. Printre florile mele preferate. În top 3, clar!

 Vedeți în pictură o pisică și un cățel? O secundă mai târziu, chiar în locul acela, aveam lângă mine o pisică și un cățel. Nu semănau cu cei din pictură dar erau acolo, în formula aia: pisi+cuțu. Îi puteți vedea mai jos. A fost și amuzant și ciudat. O fi fost regizată treaba? Kidding! :)))

  Proverbiala „prietenie” dintre câine și pisică. Eu sunt de partea cățelului, se știe! Și chiar nu mă poate condamna nimeni!Uitați-vă, de exemplu, la poza de mai jos: cățelul prietenos, dă din codiță, s-ar juca cu muta de mâță, dar ea „nu și nuuuu!”, spatele încovoiat, blana zbârlită...

Măi, și i-am spus mâței, și pe românește și pe pisicește, că... să mă scuze dar mie nu-mi prea place neamul ei. Și de ciudă, cred!!, s-a frecat de picioarele mele, m-a alintat, m-a lingușit. Mno, ce să zic, mi-a plăcut dar... rămân cu cățeii. Felul meu de-a fi seamănă mai mult cu al lor! Sunt așa, mai naivă, ca ei! :))

Așa streașină zic și eu!

 Uitați-vă mai jos! Niciun peticel necultivat sau, altfel spus, „un triunghi de păpușoi”.

Cam asta ar fi pe scurt, foarte pe scurt, Agapia.
Asta a fost a doua oară când am mers acolo. Mi-a plăcut liniștea, pacea locului. Mi-a plăcut că a fost la sfârșit de sezon turistic și nu vedeai prea mulți oameni. Mi-a plăcut simplitatea împletită cu frumusețea și bunul gust. Mi-a plăcut că acolo am uitat de viața de zi cu zi și-am evadat un pic. A fost bine.

Vă pup!!

M-am întors, deși n-aș fi vrut...

          N-am reușit, după cum s-a putut vedea, să postez cu regularitate deși îmi propusesem.
Seara eram prea obosită sau n-aveam chef, după caz. Am o grămadă de poze frumoase, am și povești, unele frumoase, una chiar neplăcută iar pe multe cred că le-am uitat deja. Mi-am zis de multe ori în gând: „să țin minte asta” sau „să nu uit întâmplarea asta” dar, desigur, n-am notat nimic niciunde.
A fost un concediu lung dar nici după atâtea zile (vreo 22) nu m-am întors bucuroasă, sincer. Nici măcar de dragul lui Ghiocel, pentru că el e bine-merci la mama. S-a împrietenit cu perușii ei și și-au făcut gașcă. Cred că e mai fericit acolo, cu ai lui, decât aici, doar cu oameni.
Dacă aș putea aș hoinării toată viața, din loc în loc. Sunt atâtea locuri și lucruri de văzut, atâția oameni de întâlnit! Lumea e lungă și largă și e păcat să o reduci doar la câțiva kilometrii pătrați. Dar n-avem ce face, nu? Ne-am cam legat de ziduri, de proprietăți, de lucruri, de obiceiuri, zeci de tabieturi. Aș vrea ca lucrurile să stea altfel pe lumea asta.
Nu m-ar deranja să nu am o adresă sau vecini stabili. Nu m-ar deranja să fiu o pasăre.
Ahh, și dacă, poate, n-am făcut mari descoperiri despre lume și viață în concediul ăsta, am aflat, totuși, un răspuns la o întrebare arzătoare, nu atât pentru mine cât pentru ceilalți: de ce merg la facultate la vârsta mea? Răspunsul e simplu: ca să am reducere la intrarea în muzee, castele, peșteri și alte de-astea! Da, oameni buni, se merită! Reducerile sunt mari! Imaginați-vă ce amuzant era la casierie:„ Două bilete, vă rog: un pensionar și o studentă.”

Nu, tenișii nu sunt de firmă, sunt cu patruj' de lei. De diferență, însă, am mai plătit o noapte de cazare! 🤗
Vă pup,
Ella