Acesta este un verset care-mi vine des în minte în ultima vreme:
"În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă."
(Eclesiastul 7 :14)
E poate şi un alt fel de a spune: trăieşte zilele una câte una, acceptă-le aşa cum vin, fă-i fiecăreia faţă cât de bine poţi şi nu anticipa nenorocirea, nu-ţi irosi energia gândindu-te la lucruri care nu s-au întâmplat încă, nu suferii în avans, nu grăbi timpul. Dacă azi e o zi bună, bucură-te de ea. Dacă ai un lucru cât de mic pentru care să fii recunoscător, concentrează-ţi atenţia asupra lui.
Ei bine, la teorie sunt destul de buna, nu? Cu practica e mai nasol...
În altă ordine de idei, fără nici cea mai mică legătură cu ce am scris mai sus, că aşa-mi place mie să sar de la una la alta, să vă arăt ce lucrez zilele astea:
Este un pulover pe care-l lucrez pentru draga mea Alexandra.
Când era micuţă, nu i-am cumpărat niciodată pulovere, căciuli sau fulare, pentru că i le-am făcut eu, de când s-a născut până hăăăăt târziu.
Chiar îmi aduc aminte că prima bluziţă tricotată de mine pentru ea era lila cu... galben! :)) Alex a mea avea câteva luni. I-am făcut şi o boneţică asortată. Nu mă întrebaţi de ce am ales culorile alea. Probabil nu le-am ales, mai mult ca sigur erau singurele pe care le aveam. Ulterior am contactat boala "cumpără fire în disperare".
Bluziţa încă mai există. Cum o găsesc, cum v-o arăt.
M-am reapucat de tricotat cu andrele doar acum, când am fost plecată. De când am învăţat să croşetez şi mai ales de când mi-am cumpărat maşina de tricotat, n-am mai tricotat la mână prea mult, şi nici într-un caz pulovere.
Modelul ăsta e mult mai uşor de făcut la mână decât la maşină, ca să nu zic că e şi mult mai relaxant de lucrat cu andrelele.
Sper că va ieşi ceva frumos. Măcar la fel de frumos ca puloverele la care se uita ea prin magazine dar care erau făcute din fire de o calitate nu prea bună, în general mix de acril cu... acril.
Că tot veni vorba de Alex-mică, am văzut la
teveu că acum e la modă ca mămica să primească un cadou de la tătic, după naştere. Şi tăticul de la
teveu alesese un pandativ cu diamant alb pentru proaspăta mămică. M-am întors spre D am meu şi l-am întrebat: "Hey, diamantul meu alb unde-i?". La care el, acuzator, răspunde "L-ai pierdut!".
Vă îmbrăţişez cu drag,
Ella