Psalmul 118:24

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Psalmul 118:24

Sunday, 29 March 2020

Cea mai mare încurajare. Cea mai mare!

   
     Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică. 
Ioan 3:16


Dumnezeu să ne ocrotească pe toți!
Ella❤

Saturday, 28 March 2020

Speranța

     Aș vrea să vă pot spune ceva încurajator, care să vă și să ne ajute zilele acestea.
Uneori am moralul ridicat, alteori, o simplă fotografie sau știre, mă dărâmă pentru câteva minute.
Acum îmi zic că o să treacă totul cu bine, iar apoi când aud pe cineva la TV spunând că se va ajunge și la noi la 1000 de noi îmbolnăviri pe zi, începe să-mi fie teamă.
De-asta am și hotărât să mă uit la TV doar la ora 13 când se anunță noile cazuri și la ora 19, ca să am și eu habar cât de cât despre ce se întâmplă.
Dintre toate gândurile care-mi trec prin cap, unul reușește să-mi dea curaj, și-o să-l împărtășesc cu voi: nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu și orice hotărăște Dumnezeu pentru mine și viața mea, e bine. Cel mai bine. Cum nouă ne pasă și sărim în ajutorul copiilor noștri, cum ne pasă până și de pisica, cățelul sau ce animal de companie om avea, pentru că sunt ai noștri, la fel îi pasă și Lui Dumnezeu de noi, pentru că suntem ai Lui. He is the Owner!
Trebuie să fim curajoși, echilibrați, și să ne lipim tare de Dumnezeu. El este locul nostru de adăpost, cum zice Psalmul 91.

Am croșetat zilele astea și un colier. E vesel, colorat, așa cum vom fi și noi, din nou, cândva.
Dumnezeu să ne ocrotească pe toți!




Thursday, 19 March 2020

Soldaritate


          „Solidaritate” mi se pare cel mai frumos cuvânt zilele acestea și mi-e așa de ciudă că mulți dintre noi nu știm ce înseamnă! Ne-am obișnuit să fim egoiști, să ne urmărim interesele, să acționăm spre binele individual, să nu ratăm oportunitățile, chiar dacă sunt spre paguba altuia. Mi-e așa de ciudă pe noi, oamenii, că suntem așa, când am putea fi buni și frumoși, grijulii, empatici. E o alegere, iar noi am ales tare prost. Poate niciodată nu a fost atât de evident ca acum că egoismul costă. De data asta costă vieți.
Dumnezeu să ne lumineze mințile, să ne despietrească inimile, să reînvie în noi dragostea!
Poate dacă am începe să avem gânduri bune, să simțim frumos, să „bombardăm” eterul cu gândurile noastre bune, cu dragoste, cu rugăciuni, poate am avea puterea să schimbăm cursul lucrurilor.

„Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.”
(Isaia 30:15)

Domnul să ne ocrotească pe toti! Vă pup!

Friday, 14 February 2020

Dragostea ❤

"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul . Dragostea nu va pieri niciodată."

Aceasta este Dragostea, așa cum o vede Biblia.



Să fiți iubiți și să iubiți! 😘

Sunday, 9 February 2020

Frezii

Freziile sunt florile mele preferate, de departe. Dacă ar fi să fac un clasament, pe primele cinci locuri ar fi freziile și apoi alte flori.
Parfumul freziilor este parfumul meu preferat. Când miros frezii, se declanșează atâtea emoții, simțiri, amintiri, în creierașul meu, și-un sentiment de bucurie pură. Îmi vin în minte: Primăvara, Mărțișorul, Ale-micuță, Dore-tinerel, eu-tinerică, casa noastră, bunica...
Primesc des flori, dar la fel de des îmi cumpăr singură. Adică nu aștept să primesc flori ca să mă bucur de ele. Consider că e și acesta un fel de a te iubi, în sensul cel mai frumos și lipsit de egoism al verbului.
Frezii frumoase ca astea pe care urmează să vi le arăt, eu nu cred că am mai avut! Le-am pozat zilnic, m-am minunat de ele, am postat poze cu ele pe Facebook de vreo două ori, și încă mai simt nevoia să le arăt lumii! :)

Cand le-am cumparat erau boboci, în mare parte.

 

 

 


          Și-acum să vă arăt o poză cu un loc frumos, pe unde m-am plimbat săptămâna trecută.


          Asta îmi place cel mai mult aici, in the big city, că descopăr o mulțime de locuri care, cumva, mă fac să trăiesc mai intens prezentul. Sunt clipe în care simt că trăiesc atât de intens, că sunt atât de prezentă, încât parcă totul capătă o nouă dimensiune, un nou sens, o nouă strălucire.
Mă plimb pe stradă și văd oameni care îmi par cunoscuți, ca apoi să îmi dau seama că nu am de unde să îi cunosc. Merg prin locuri prin care știu sigur că n-am mai fost dar mă simt ciudat de acasă. Parcă viața a început să fie din nou ceea ce se presupune că ar trebui să fie: o aventură!
Alteori, trec pe lângă oameni care parcă sunt altfel, au ceva special, și-atunci îmi zboară deseori gândul la versetul ăsta: „ Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să ştie, pe îngeri.” Și mă gândesc... cine știe pe lângă cine trecem zilnic, pe stradă, fără să avem habar, pe lângă ce îngeri sau demoni. Omul ăla care ți-a zâmbit sau doar s-a uitat cu ochi zâmbitori la tine, fix atunci când aveai mare nevoie de un semn de bunătate, n-o fi fost un înger? Sau, omul ăla care te-a bruscat fără motiv, cine știe de ce duh de răutate este mânat, ca să îți strice liniștea, iar bietul om nu are nicio altă vină decât aceea de a fi slab și a se lăsa manipulat, și-atunci de ce să te superi pe el?
          Aseară am avut o experiență care mi-a demonstrat încă o dată că frica e opusul iubirii. A trebuit să interacționez cu un om care arăta complet diferit față de mine și față de majoritatea oamenilor cu care am de a face, și nu mă refer aici la culoarea pielii sau la diferențe religioase. Mă refer, printre altele, la violența cu care era tatuat, la culoarea "albului" ochilor, la accesorii, la bijuterii. Sincer? M-am rugat, în gând, să mă ajute Dumnezeu să nu mă holbez, să nu se vadă că mi-e puțin frică (recunosc cu rușine că mi-a fost un pic frică) și să pot fi mai mult decât amabilă, să fiu sinceră. Să nu uit că Dumnezeu ne iubește pe amândoi la fel de mult: și pe mine și pe el. A fost o experiență foarte faină în cele din urmă. Mi-am învins prejudecățile și teama. M-am învins! Și-uite așa am ajuns și la partea care îmi place a jobului care, altfel, nu îmi place: interacționez cu tot felul de oameni și am ocazia să testez puterea unui zâmbet și a unei vorbe bune. Am ocazia să mă testez și pe mine.

Cumva, versetul zilei , se leagă de postarea mea și este acesta:

„Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii.” 

Vă pup! O săptămână binecuvântată să avem!




Wednesday, 5 February 2020

Colier Croșetat din mărgele Toho

Specific  întotdeauna că sunt toho. Mi-e așa de ciudă când văd coliere sau brățări realizate din orice numai din toho NU, iar în descriere scrie altceva...
Ce contează? Contează mult! Altă calitate, altă formă, alți bani, altă distracție.
Mi-au trecut prin cap mai multe nume pentru el, cu mai mare sau mai puțin mare legătură cu colierul.
Puteam să-l numesc „Huilă”, pentru că huila are o lucire aparte, are frumusețea ei, și ce căldură dăăă!
Mă gândeam că aș mai putea să îl numesc „I hate my job but I love handmade”! :)))) Dar apoi m-am gândit că s-ar cădea să fiu recunoscătoare că am un job și că nu e vina nimănui, decât a mea, că n-am avut curaj să încerc serios să îmi duc hobby-ul la nivelul următor.
Cu sau fără nume, vă prezint colierul meu, primul după mult timp!


Este un colier la baza gâtului. Nu e doar alb, negru și gri, cum poate părea la prima vedere. Are și mărgele închise la culoare, care au niște reflexii: mov, prună, verzui, foarte interesante.



 

 Foarte, foarte potrivit pentru a fi făcut cadou unei alte persoane sau propriei persoane. :)

Friday, 31 January 2020

Cumpărături

          Tot fac cumpărături de felul ăsta, adun materiale și instrumente, cu gândul la fericita zi când o să meșteresc din nou. În perioada asta ajung prea obosită acasă, ziua e încă prea scurtă, se întunecă repede și nu mai ajung să fac mare lucru.
Am croșetat un colier cu mărgele Toho tare drăguț, câțiva centimetri în fiecare zi, dar acum trebuie să îi montez încheietoarea, operație ce mi se pare mai migăloasă decât croșetarea colierului în sine. În plus, treaba asta trebuie făcută foarte bine, căpăcelele trebuie prinse bine, să țină!
         Să vă arăt ce mi-am luat!


Marcatori am deja o mulțime, toate culorile, și row-counter am, dar îmi doream de mult timp un șablon ca cel din imagine, care să mă ajute să știu cu ce număr de andrele lucrez. La croșete e simplu, este scris pe ele, după cum bine știți, dar la andrele e mai complicat.


Asta este un fel de foarfecă. Foloseam ceva foarte asemănător când lucram în confecții, long, long time ago. V-am spus că am cusut geci din „piele ecologică” aka mușama, pentru Armani? Sigur v-am mai spus. Cea mai scumpă parte a acelor geci era eticheta.


Andrelele le-am cumpărat pentru că nu am tricotat niciodată cu andrele de bambus și vreau să văd cum e, cum merge lucrul.

Pam-pam!
Dacă reușesc să finalizez colierul mâine (sper să fie așa!), o să îi organizez o ședință foto cum se cade și o să vi-l prezint. :)

Știți ce am observat? Posibil să fie o mare tâmpenie. Am observat că, de-a lungul vieții, mi-am format un fel de prejudecată în ceea ce privește caracterul oamenilor cu un anumit nume. Adică am tendința să atribui un set de trăsături tuturor oamenilor pe care îi cheamă, să zicem, Gheorghe, alt set oamenilor pe care îi cheamă Ion, etc. Ceva de genul: „Ilie? Of, niciodată nu m-am înțeles prea bine cu cei pe care îi cheamă Ilie!”. Am exagerat în exemplul ăsta, dar am o vagă tendință să anticipez caracterul unui om de cum îi aud numele, bazat pe experiențele ce le-am avut în trecut cu oamenii cu același nume, și asta fac de când eram copil. No, ați auzit tâmpenie mai mare?
Alt lucru care chiar mi se pare interesant e... e prea ciudat ca să-l scriu! :))))
Vă pup!

Și un verset, două, trei... dintre preferatele mele. Sunt superbe, pline de înțelepciune și adevăr.❤️

„3. Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale.
4. Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa, inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.
5. Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta!
6. Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.
7. Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau!
8. Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale.
9. Cinsteste pe Domnul cu averile tale si cu cele dintai roade din tot venitul tau:
10. caci atunci granarele iti vor fi pline de belsug, si teascurile tale vor geme de must.
11. Fiule, nu dispretui mustrarea Domnului si nu te mahni de pedepsele Lui.
12. Caci Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l iubeste!”

Weekend binecuvântat! ❤️ 

Saturday, 25 January 2020

O zi din viață

24 ianuarie, o zi pe placul inimii mele.
Mi-am petrecut-o cum, poate, de multe ori mi-am dorit sau am visat, dar fie nu am avut energia necesară, fie timp, fie bani (deși n-a costat cine știe ce), fie n-am fost în locul potrivit. Nu ne-am născut în locul potrivit... 😉
Ca să spulber misterul și ca să nu vă imaginați că am fost pe cine știe ce planetă a sistemului nostru solar sau poate chiar în altă galaxie, vă spun că mi-am petrecut ziua plimbându-mă prin orașul meu adoptiv, cu D.
A fost o zi de iarnă senină, luminoasă, cu soare „cu dinți”. Și ce mai dinți! Temperatura era sub 0 grade când am pornit la plimbare. Ne-am îmbrăcat bine, ne-am încălțat cu cele mai comode încălțări, ne-am echipat cu mănuși, fulare, ne-am  pus glugile pe cap și n-am simțit frigul deloc.
Am fost prin locuri frumoase, pe care le știam, am fost și prin locuri noi, pe străzi pe care n-am mai fost. Am hoinărit, am povestit, am râs și ne-am simțit liberi!
La prânz am mâncat într-un  local liniștit, primitor, cu o atmosferă caldă și oameni de toate felurile. Chelnerița, o super doamnă, atât de drăguță!
Parcă nu era viața mea. Mă simțeam ca într-un film... :))
Nu plănuisem deloc ziua asta și nicidecum nu am plănuit să ne întoarcem doar seara acasă, dar așa ne-a furat peisajul, așa a zburat timpul, atât a fost de fain, încât la sfârșitul zilei aveam puțin peste 16 km făcuți la pas. Știu!! Dacă aplicația care ține evidența ar fi avut mâini, ne-ar fi aplaudat!





 


Chiar există!! 😱

Legat de acest pitic, spuneți sincer, v-ar lăsa inima să îl țineți în grădină? Mai ales iarna...
Uitați-vă ce privire are! L-aș ține în casă, la căldură. L-aș face bibelou! E un pitic atât de melancolic!


Vă pup!