Gentuță Handmade, din bumbac

Hello, ce mai faceti? Cum mai sunteti? Bine, sper!
Eu? Când mai optimistă, când mai puțin optimistă, când sus, când mai pe la mijloc...
Am renunțat pentru moment la tradiționalele haine de casă și am început să mă îmbrac puțin mai de stradă, adică blugi în loc de pantaloni de trening. Mă parfumez.
Am renunțat să încerc să ghicesc când o să reintre lucrurile în normal, când o să mă întorc la muncă, „o muncă”, oricare o fi aia.
Aseară, era soarele spre apus, o lumină caldă, și era cât pe ce să-i zic lui D.: hai pe-afară!
Am ieșit să duc gunoiul și-am mai zăbovit puțin prin fața blocului, și mi se părea așa ciudat să nu pot să plec, pur și simplu, la plimbare. Care dintre noi și-a imaginat așa ceva vreodată?
Una din zilele trecute a fost așa de ciudată! Am avut senzația că am stat toată ziua într-o sală de așteptare. Deși fac tot felul de chestii în fiecare zi, unele zile sunt ciudate.
Aș vrea să profit la maxim de perioada asta, să nu irosesc timpul, și când zic toate astea nu mă refer la lucru de mână sau altceva, mă refer la suflet și la minte. Vreau să fac liniște în mintea mea ca să-l aud pe Dumnezeu mai bine, să mă apropii de El mai mult, ca un copil, cu toată ființa mea.

Zilele trecute am făcut geanta asta din bumbac. Astăzi am încropit o ședință foto ca pe vremuri: cu decor și tot tacâmul. N-am manechin așa că improvizez cum pot. îmi place să fac poze la fel de mult cum îmi place să croșetez.

Și varianta cu teniși:

 

Tenișii mei care abia așteaptă să bată trotuarele și parcurile!

Vă pup cu drag! Dumnezeu să ne ocrotească pe toți!

Cum imi petrec zilele

Imi petrec zilele încercând sa epuizez stocul de margelute, bumbac si ce mai am la îndemână.
În ultimele două săptămâni (de când nu mai lucrez) am iesit afară de vreo 3 ori, și atunci pe fugă.

Am o problemuță de sănătate, problemuță care ar putea să trimită un om la „intubați-ventilați”, dacă ar fi să fie... Să sperăm că Dumnezeu va hotărâ să nu fie. Nici pentru mine, nici pentru cei dragi, nici pentru voi. Doamne, cum aștept ca toată perioada asta să ia sfârșit, și să se sfârșească cât mai bine posibil!

Trebuie să avem o atitudine optimistă, să avem credință și să avem speranță. Sa fim curajosi! Nu în ultimul rând, trebuie neapărat să învățăm ceva din tot ce se întâmplă, să schimbăm ce știm că trebuie schimbat la noi, la viața noastră. În orice rău, așa cum știm, este și un bine. Trebuie să găsim binele din tot răul ăsta, și să fim recunoscători.
Bunul Dumnezeu să ne ajute!

Deci, iată ce-am lucrat: o gentuță și un colier.

Vă las și un cântecel frumos:

Dumnezeu să vă ocrotească!

Cea mai mare încurajare. Cea mai mare!

   
     Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică. 
Ioan 3:16

Dumnezeu să ne ocrotească pe toți!
Ella❤

Speranța

     Aș vrea să vă pot spune ceva încurajator, care să vă și să ne ajute zilele acestea.
Uneori am moralul ridicat, alteori, o simplă fotografie sau știre, mă dărâmă pentru câteva minute.
Acum îmi zic că o să treacă totul cu bine, iar apoi când aud pe cineva la TV spunând că se va ajunge și la noi la 1000 de noi îmbolnăviri pe zi, începe să-mi fie teamă.
De-asta am și hotărât să mă uit la TV doar la ora 13 când se anunță noile cazuri și la ora 19, ca să am și eu habar cât de cât despre ce se întâmplă.
Dintre toate gândurile care-mi trec prin cap, unul reușește să-mi dea curaj, și-o să-l împărtășesc cu voi: nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu și orice hotărăște Dumnezeu pentru mine și viața mea, e bine. Cel mai bine. Cum nouă ne pasă și sărim în ajutorul copiilor noștri, cum ne pasă până și de pisica, cățelul sau ce animal de companie om avea, pentru că sunt ai noștri, la fel îi pasă și Lui Dumnezeu de noi, pentru că suntem ai Lui. He is the Owner!
Trebuie să fim curajoși, echilibrați, și să ne lipim tare de Dumnezeu. El este locul nostru de adăpost, cum zice Psalmul 91.

Am croșetat zilele astea și un colier. E vesel, colorat, așa cum vom fi și noi, din nou, cândva.
Dumnezeu să ne ocrotească pe toți!

Soldaritate

          „Solidaritate” mi se pare cel mai frumos cuvânt zilele acestea și mi-e așa de ciudă că mulți dintre noi nu știm ce înseamnă! Ne-am obișnuit să fim egoiști, să ne urmărim interesele, să acționăm spre binele individual, să nu ratăm oportunitățile, chiar dacă sunt spre paguba altuia. Mi-e așa de ciudă pe noi, oamenii, că suntem așa, când am putea fi buni și frumoși, grijulii, empatici. E o alegere, iar noi am ales tare prost. Poate niciodată nu a fost atât de evident ca acum că egoismul costă. De data asta costă vieți.
Dumnezeu să ne lumineze mințile, să ne despietrească inimile, să reînvie în noi dragostea!
Poate dacă am începe să avem gânduri bune, să simțim frumos, să „bombardăm” eterul cu gândurile noastre bune, cu dragoste, cu rugăciuni, poate am avea puterea să schimbăm cursul lucrurilor.

„Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.”
(Isaia 30:15)

Domnul să ne ocrotească pe toti! Vă pup!

Dragostea ❤

"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul . Dragostea nu va pieri niciodată."

Aceasta este Dragostea, așa cum o vede Biblia.

Să fiți iubiți și să iubiți! 😘

Frezii

Freziile sunt florile mele preferate, de departe. Dacă ar fi să fac un clasament, pe primele cinci locuri ar fi freziile și apoi alte flori.
Parfumul freziilor este parfumul meu preferat. Când miros frezii, se declanșează atâtea emoții, simțiri, amintiri, în creierașul meu, și-un sentiment de bucurie pură. Îmi vin în minte: Primăvara, Mărțișorul, Ale-micuță, Dore-tinerel, eu-tinerică, casa noastră, bunica...
Primesc des flori, dar la fel de des îmi cumpăr singură. Adică nu aștept să primesc flori ca să mă bucur de ele. Consider că e și acesta un fel de a te iubi, în sensul cel mai frumos și lipsit de egoism al verbului.
Frezii frumoase ca astea pe care urmează să vi le arăt, eu nu cred că am mai avut! Le-am pozat zilnic, m-am minunat de ele, am postat poze cu ele pe Facebook de vreo două ori, și încă mai simt nevoia să le arăt lumii! :)

Cand le-am cumparat erau boboci, în mare parte.

 

 

 

          Și-acum să vă arăt o poză cu un loc frumos, pe unde m-am plimbat săptămâna trecută.

          Asta îmi place cel mai mult aici, in the big city, că descopăr o mulțime de locuri care, cumva, mă fac să trăiesc mai intens prezentul. Sunt clipe în care simt că trăiesc atât de intens, că sunt atât de prezentă, încât parcă totul capătă o nouă dimensiune, un nou sens, o nouă strălucire.

Mă plimb pe stradă și văd oameni care îmi par cunoscuți, ca apoi să îmi dau seama că nu am de unde să îi cunosc. Merg prin locuri prin care știu sigur că n-am mai fost dar mă simt ciudat de acasă. Parcă viața a început să fie din nou ceea ce se presupune că ar trebui să fie: o aventură!

Alteori, trec pe lângă oameni care parcă sunt altfel, au ceva special, și-atunci îmi zboară deseori gândul la versetul ăsta: „ Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să ştie, pe îngeri.” Și mă gândesc... cine știe pe lângă cine trecem zilnic, pe stradă, fără să avem habar, pe lângă ce îngeri sau demoni. Omul ăla care ți-a zâmbit sau doar s-a uitat cu ochi zâmbitori la tine, fix atunci când aveai mare nevoie de un semn de bunătate, n-o fi fost un înger? Sau, omul ăla care te-a bruscat fără motiv, cine știe de ce duh de răutate este mânat, ca să îți strice liniștea, iar bietul om nu are nicio altă vină decât aceea de a fi slab și a se lăsa manipulat, și-atunci de ce să te superi pe el?

          Aseară am avut o experiență care mi-a demonstrat încă o dată că frica e opusul iubirii. A trebuit să interacționez cu un om care arăta complet diferit față de mine și față de majoritatea oamenilor cu care am de a face, și nu mă refer aici la culoarea pielii sau la diferențe religioase. Mă refer, printre altele, la violența cu care era tatuat, la culoarea "albului" ochilor, la accesorii, la bijuterii. Sincer? M-am rugat, în gând, să mă ajute Dumnezeu să nu mă holbez, să nu se vadă că mi-e puțin frică (recunosc cu rușine că mi-a fost un pic frică) și să pot fi mai mult decât amabilă, să fiu sinceră. Să nu uit că Dumnezeu ne iubește pe amândoi la fel de mult: și pe mine și pe el. A fost o experiență foarte faină în cele din urmă. Mi-am învins prejudecățile și teama. M-am învins! Și-uite așa am ajuns și la partea care îmi place a jobului care, altfel, nu îmi place: interacționez cu tot felul de oameni și am ocazia să testez puterea unui zâmbet și a unei vorbe bune. Am ocazia să mă testez și pe mine.

Cumva, versetul zilei , se leagă de postarea mea și este acesta:

„Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii.” 

Vă pup! O săptămână binecuvântată să avem!

Colier Croșetat din mărgele Toho

Specific  întotdeauna că sunt toho. Mi-e așa de ciudă când văd coliere sau brățări realizate din orice numai din toho NU, iar în descriere scrie altceva...
Ce contează? Contează mult! Altă calitate, altă formă, alți bani, altă distracție.
Mi-au trecut prin cap mai multe nume pentru el, cu mai mare sau mai puțin mare legătură cu colierul.
Puteam să-l numesc „Huilă”, pentru că huila are o lucire aparte, are frumusețea ei, și ce căldură dăăă!
Mă gândeam că aș mai putea să îl numesc „I hate my job but I love handmade”! :)))) Dar apoi m-am gândit că s-ar cădea să fiu recunoscătoare că am un job și că nu e vina nimănui, decât a mea, că n-am avut curaj să încerc serios să îmi duc hobby-ul la nivelul următor.
Cu sau fără nume, vă prezint colierul meu, primul după mult timp!

Este un colier la baza gâtului. Nu e doar alb, negru și gri, cum poate părea la prima vedere. Are și mărgele închise la culoare, care au niște reflexii: mov, prună, verzui, foarte interesante.

 

 Foarte, foarte potrivit pentru a fi făcut cadou unei alte persoane sau propriei persoane. :)