Pentru că e deja prea mult timp de când n-am mai postat nimic şi pentru că oricum n-am nimic nou din domeniu (croşetat, tricotat, etc) de postat, doar ca să ştiţi că sunt ok şi sunt în viaţă :D, m-am hotărât să vă arăt floarea mea necroşetată.
Sunt alergică la polen (printre multe altele) dar pentru că muşcatele îmi sunt dragi, pentru că îmi amintesc de o parte minunată, de basm, a copliăriei mele, n-am vrut să renunţ la ele. Muşcatele roşii îmi amintesc de bunicul meu. Cândva poate o să vă spun o întâmplare frumoasă despre bunicul meu şi muşcatele lui. Nu acum.
Acum o să vă arăt cât de mirată se uită muşcata mea pe fereastră, la zăpada de afară.
Mă mir că nu i s-au scuturat petalele din cauza şocului. hehe!!
Câţiva metrii mai în spate e canapeaua pe care stau eu şi croşetez fusta
asta. Azi am lucrat cam fără spor pentru că îmi tot zburau ochii afară pe fereastră la pădurea înzăpezită, la fulgii care cădeau, cam rari ce-i drept, dar tare frumoşi. Şi muşcata asta, care parcă e şi mai roşie cu fundalul ăla alb în spate, mă tot făcea să-mi ridic ochii din lucru.
|
Floare necrosetata rosie cu frunze verzi |
A fost un început de an cu năbădăi, dar de acum în colo sper să am timp şi linişte şi poftă, să fac ce-mi place mie mai mult: să înod aţa, să ambalez şi expediez colete, să scriu e-mailuri şi postări, să pozez, să citesc postări, să scriu comentarii...
Vă doresc o duminică binecuvântată!
Mergeţi la biserică! :)
ella - ella - eee- eeee
♥♥♥♥♥♥