Psalmul 118:24

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Psalmul 118:24

Wednesday, 9 May 2018

Set din mărgele croșetate „Smărăndița”

           Hello, fete și băieți! Vreau să vă arăt ceva fain și interesant. Un set lucrat zilele trecute, tot din mărgeluțe japoneze Toho, doar că o lecuță mai mari. Cele mai mari cu care am lucrat până acum. Au un aspect foarte frumos. Croșetate, dau colierului o textură deosebită care mă duce cu gândul la boabele de mure. Culoarea însă, mă duce cu gândul la apa unui lac adânc și calm.


Setul este alcătuit dintr-un colier și o pereche de cerceluși. Colierul este croșetat pe fir rezistent de bumbac. Are 44 cm lungime.


Mărgelele sunt puțin translucide iar culoarea lor e absolut superbă. 
Așa cum se vede, lungimea colierului e medie. De fapt, e mai de grabă un colier la baza gâtului decât unul lung.

 

Cercelușii sunt zuuuuper simpatici. Lungi datorită tortițelor, arată ca două sfere de apă, verde-turquoise.


Sper să vă placă!  🍇🍇🍇

Vă pup!

Thursday, 3 May 2018

Spuma mării

          M-am gândit... Cum o fi să poți purta un val, mic și spumos, la gât? Dar fără să fii sirenă! Cum o fi, chiar?  Ei bine, se spune că orice îți poți imagina, există! Așa că mi-am imaginat un val „de purtat”. 😊 Pfff, și i-am făcut și cercei! Și ce-i și mai fain? Au plecat spre maaareee!! Da, chiar spre marea albastră!



 


Vă doresc un weekend minunat. Știu că e doar joi, dar vreau să fiu prima! :))
Pupicei!

Tuesday, 1 May 2018

1 Mai Muncitoresc 😊

          N-am fost niciodată la mare de 1 Mai. Nici nu știu dacă era moda asta „pe vremea mea”.
De 1 Mai am fost, în câțiva ani, cu cortul. Acum mă întreb cum de nu mi-o fi fost frig? De-aici se poate deduce că sunt babă în devenire... 😂 În alți ani am fost în drumeții sau la iarbă verde, la grătar, sau dacă a fost vreme urâtă, acasă, cu grătar pe aragaz. Anul trecut nu-mi amintec nicicum ce-am făcut. Anul ăsta o să vă exemplific cu poze cum am petrecut eu 1 Mai-ul. :)))

MAI întâi am făcut niște cerceluși.

 

 

Simpatici, nu? 
Apoi, am cusut un săculeț de pânză pentru un set croșetat cu mărgele, compus dintr-un colier și două brățări.

 

Am ținut neapărat să fie la fel de colorat ca și setul. Am reușit!  😉

Acum, în continuarea sărbătorii, oscilez între a tricota puțin la o bluză, a citi într-o carte primită de ziua mea sau a ațipi 5 minute. Dacă mă pun să citesc, probabil că o să ațipesc 5 minute. Deci, aleg variante B. Citesc. 5 minute. Dup' aia ațipesc.  

Vă pup!
Un „1 Mai” vesel să avem!




Sunday, 29 April 2018

Ce-am mai lucrat?

         Cam banal titlul postării, dar cât se poate de relevant. 😊
Cravata asta sigur-sigur nu v-am arătat-o, deși am făcut-o cu ceva timp în urmă.



Este țesută din mărgele japoneze toho. Nu e o cravată cu nod, cum sunt cele două roșii pe care le-am făcut, e o cravată mai simplă.

 


 Și am mai făcut o brățărucă cu floricele mărunte.

 


           Ador liliacul! Am vazele pline cu liliac zilele acestea. Cu câțiva ani în urmă nu puteam să țin  flori în casă, din cauza alergiei. Mai puțin garoafe. Când primeam flori, cu diverse ocazii, le „transferam” la mama. Acum mi-am mai revenit, slavă Domnului! Nici nu visam! 
          Vă doresc o săptămână super-bună! Având în vedere că începe cu două zile libere, chiar o să fie! 😉
Vă pup!







Wednesday, 25 April 2018

25 aprilie

        De mult n-m mai scris pe blog. N-am de gând să caut scuze, pur și simplu nu mi-a mai venit. Oricum am făcut un ghiveci, o amestecătură de postări, unele în care îmi laud munca și postări în care îmi deșart gândurile, și încă nu m-am hotărât despre ce să fie, până la urmă, blogul ăsta: despre munca mea sau despre viața mea. O fi ok dacă rămâne la stadiul de „ghiveci”? Pff...
        De ce am venit azi? Păi astăzi e ziua mea, zi frumoasă ca mine! :))) Nu prea îmi place ziua mea. Am motivele mele. În zile ca asta aș prefera să îmi închid telefonul, să mă bag cu capul sub plapumă și să ies de-acolo doar după ce bate miezul nopții. Ca să fiu sinceră, într-un an chiar mi-am închis telefonul și s-au supărat niște oameni pe mine... :)))
        Ziua de anul ăsta a fost chiar ok. Mi-am „ascuns” data nașterii, pe Facebook, nu ca să îmi verific prietenii: „oare chiar știe cineva că e ziua mea?”, ci doar așa...
 „Sălbăticuță mică!”, îmi zice de dimineață cineva drag. :))) N-are rost să fiu ipocrită, nici eu nu țin minte zilele de naștere, decât foarte puține, pe cele pe care apucasem să le memorez înainte să se inventeze agenda electronică.
De dimineață am plecat voinicește spre facultate. Mi-am băgat în geantă o cutie cu fursecuri asortate și după primul curs le-am pus la bătaie. A fost drăguț. În fiecare pauză ne-am adunat la povești în jurul cutiei până am golit-o. Chiar îi iubesc pe colegii mei. Sunt copii de treabă și m-au acceptat și adoptat 100%. Sunt de-a lor.
Apoi m-am bucurat de mailul primit de la Cristina, prietena mea bloggeriță. Chiar nu mă așteptam!
Am luat masa în oraș, m-au sunat cei dragi, două prietene mi-au trimis o înregistrare amuzantă (aș fi pus-o aici dar mă tem că m-ar împușca dacă o fac!), am primit flori. Una peste alta, nu a fost chiar așa de rău, n-a durut. :)) A fost chiar frumos!


     Vă doresc tot binele din lume și o Primăvară frumoasă mai departe! Să nu vă pierdeți niciodată nădejdea, să vă amintiți și să ne amintim, mereu, de Dumnezeu. Face minuni, chiar face! Răspunde la rugăciuni, uneori chiar peste noapte, dacă sunt pe placul Lui. Să ne amintim de El și atunci când cântă inima în noi de bucurie. Bucuria vine de la El. Întotdeauna!

Vă pup și vă iubesc!


Saturday, 17 March 2018

Cravată Roșie din Mărgele Japoneze Toho

          Îmi pare rău că dau cam rar pe aici dar zilele trecute au fost destul de aglomerate, iar cand n-am avut nimic obligatoriu de făcut, am dormit pe rupte. Am zis că o fi „anestezia” de primăvară dar până la urmă cred că e un picuț mai mult de-atât. O să mă clarific săptămâna care vine.
Nici pe bloguri n-am mai intrat să văd cine, ce face. N-am mai citit jurnale, nici noutăți, și-mi cam lipsesc toate astea. Când vor veni zile mai pline de energie, o să recuperez. Momentan, acul e pe roșu. Roșu precum cravata pe care v-o prezint azi.

 

A fost foarte dificil să lucrez cu mărgeluțele astea, din cauza felului în care reflectă lumina. Strălucesc tare la lumina becului și mi-a fost aproape imposibil să lucrez seara. Dacă vă spun că am folosit, atunci când am lucrat seara, frontala soțului meu, mă credeți? Sigur că mă credeți! Am și o poză, dar aia e strict pentru arhiva proprie! :)) 

 

Are în jur de 2500 de mărgeluțe.

 
 

Cravata visată, cu floricele, mai are puțin de așteptat. Plus că am mai schițat una, în carouri, și acum nu știu cu care să încep.
    Oooo, da! Am mai făcu o iubițică. Aceasta are coronița cu flori verzi și turquoise. O minunăție!


Vă pup cu drag! Să fim sănătoși și să avem o Duminică binecuvântată!
❤️️❤️️❤️️


Tuesday, 6 March 2018

70

Mama a împlinit azi 70 de ani.
Parcă până azi n-am realizat niciodată așa de clar cum a trecut timpul. M-am panicat. Nu vreau ca mama să aibă 70 de ani. În mintea și sufletul meu, mama nici nu are vârsta asta.
Chiar nu pot să înțeleg unde a zburat timpul, și cum. De-aș putea să-l opresc în loc! :(

 

La mulți, mulți ani, Mama!

Sunday, 4 March 2018

Cravată din mărgele, țesută

Am primit o provocare nu de mult, și am acceptat-o. Nu fără teamă, recunosc!
Sper să vă placă! E vorba de o cravată din mărgele Toho.

 

        Are cam 30 de cm lungime. Am avut ca model altă cravată, făcută din mărgele mai mari și la care s-a folosit altă tehnică. Feedback-ul pe care l-am primit cu privire la aceasta cravată a fost unul foarte bun, dar cel care contează, adică cel de la persoana pentru care am lucrat cravata, îl voi primi abia în seara asta, și am niște emoții... 


În realitate, am impresia că nuanța de roșu e alta, un roșu mai închis.

 

 

       Și închizătoare mi-a plăcut mult. Stau și mă gândesc cum aș putea să fac să o folosesc și la colierele croșetate sau la brățările din mărgele, croșetate.
Acum că am făcut-o pe asta și pentru că mi-a cam plăcut să o fac, am în plan alta. I-am făcut deja schița. O să fie cu floricele, bine-nțeles... Unii au „pitici pe creier”, alții floricele. Eu le am pe amândouă. Ca să nu mai zic de păsărelele care zboară non-stop în jurul capului. Și-ar fi făcut cuib, poate, dar nu le-am lăsat! :)))
Vă pup! 😘😘
Îmi țineți pumnii, daaaa?!