Psalmul 118:24

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Psalmul 118:24

Friday, 20 January 2017

Hello!

Hello!
Mai jos, eu și noua mea siluetă de după sărbători.
Ei bine, poate nu chiar, dar nici prea departe nu-s. 😜


 Am în laptop, dar mai ales in telefon, o grămăjoară bună cu tot felul de poze frumoase pe care îmi face plăcere să le răsfoiesc pentru că mă relaxează. Una dintre ele e cea de mai sus. Am o slăbiciune pentru poze. Și pentru culori. Uneori îmi vine să mă îmbrac ca un papagal, dar mă abțin. Nu-mi plac hainele de iarna pentru că cele mai multe (ale mele) sunt inchise la culoare, stratul exterior cel puțin. Aveam un fular tricotat în culorile curcubeului care-mi înveselea fâșul negru, dar l-am uitat pe undeva. Îmi potolesc setea de culoare croșetând chestiuțe colorate. Zilele astea croșetez fluturași. Seara mai exact, că peste zi mă îndeletnicesc mai mult cu treburi studențești în perioada asta.
Mi-e dor de primăvară, ca nouă tuturor în mijlocul iernii. Am despodobit între timp. Era și vremea, nu? Am mai lăsat o steluță în geamul de la bucătărie și niște omuleți de zăpadă/suport de lumânare. N-au ce rău să facă. Iar pe Itsy Bitsy, radioul, acolo încă se mai difuzează cântece de iarnă.
Fără nicio altă introducere: luni am examen la mate. Să-mi țineți pumnii! :)

Vă las și câteva cuvinte frumoase, de suflet.
" Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului si nu locuieste in temple facute de maini.
 El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
 El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor,
 ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.
 Caci in El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostri: "Suntem din neamul Lui…"
(Faptele Apostolilor)

Vă pup cu drag!

Saturday, 7 January 2017

Ați despodobit?

Ați despodobit?
Noi nu împodobim la 1 decembrie, nici la începutul lui decembrie. Noi împodobim în Ajun, și-atunci bine-nțeles că nu mă satur de brăduț, beculețe și tot tacâmul așa de repede.
Așa că, brăduțu' rămâne! Nu știu până când, dar mai rămâne.


Drept să vă spun, aveam în cap o postare mai lungă și amuzantă, dar mi-a pierit cheful. Tocmai am auzit știrea cu aisbergul de 5000km pătrați care se desprinde de calota glaciară. Cand se va desprinde, calota glaciara va pierde 10% din suprafata sa. Puțin mai devreme am văzut cum bieții chinezi nici aer de respirat nu mai au. Au de toate, sunt în cele mai multe domenii în top 10, în multe dintre ele chiar în vârful topului, sunt bogați, dar umblă cu măști pe față...
Știu ce aș putea să fac să mă bine-dispun. Aș putea să merg lângă oacheșul meu brad, pe întuneric, să strâng ochii, să privesc beculețele printre gene, și să-mi aduc aminte cum e să fii copil. Pun pariu că și voi priveați luminițele printre gene! 😊

Vă pup!

Thursday, 5 January 2017

Prima „lucrare” din 2017

Îmi propusesem să nu tricotez sau croșetez nimic, până nu trece monstrulețul numit "sesiune", dar n-am putut refuza. Uneori întâlnești oameni prea drăguți ca să-i poți refuza. Uite așa am uitat de sesiune și de toate, și-am trecut la tricotat setul acesta, compus dintr-un turban și o pereche de mănuși fără degete.


Sunt tricotate din merino. Turbanul e decorat cu biluțe de lemn, iar mănușile au "aripioare" detașabile, croșetate din bumbac, și nasturi din lemn.




Acum, pe bune, nu mai pot să lucrez nimic până după sesiune. Deja sunt în criză de timp. Dar, deja, mi-am pregătit fire pentru proiectele la care visez: într-o sacoșică de hârtie stau pregătite firele pentru puloverul lui D., în alta niște bumbac cu care am eu un gând, în alta un fir foooaaarte frumos, roz prăfuit, pentru o bluză pentru mine. Mi-am făcut deja calculele și schițele pentru un jerseu și două pulovere, și niște planuri de mărțișoare. Mi-am cumpărat și o carte ca să învăț să fac săpun de casă. Alaltăieri mi-am comandat o grămadă de nasturi. Abia aștept să sosească, să facem o ședință foto. Deci, ce mai, sesiunea asta mă încurcă rău de tot. Pe pervaz, unde-mi țin eu „cartea de pe noptieră”, am deja două cărți pregătite, care așteaptă să fie citite. De cartea despre săpun am și uitat! 😂
Am terminat, de curând, de citit "La răsărit de Eden", de John Steinbeck (cartea ce mi-am cumparat-o cadou impreună cu prăjiturile, în toamnă). Am mai citit, de același autor, „Pășunile Raiului”, carte care mi-a plăcut foarte, foarte mult, de-asta când stăteam gură-cască printr-o librărie și am văzut „La răsărit de Eden” scrisă tot de el, am cumpărat-o. N-am început-o imediat, dar și când am început-o, n-am mai lăsat-o. N-am citit-o pe nerăsuflate, am savurat-o. Mi-a plăcut mult de tot. Încă mă mai gândesc la ea. V-o recomand!
     Acum dacă tot m-am întins la povești, să vă mai povestesc ceva. Cred că v-am mai spus (parcă) despre o aplicație pe care o folosesc pe smartphone: "Meditația zilnică". Sunt scurte meditații zilnice, motivaționale, cu versete, care mie îmi prind tare bine. Pe 1 ianuarie, meditația respectivă te provoca să îți  răspunzi la niște întrebări ca, de exemplu: „La ce te pricepi? Ce îți place cel mai mult să faci? Ce realizări te fac să te simți cel mai bine? Dacă banii nu ar fi o problemă, cu ce ți-ai umple ziua?”, etc. La întrebarea „cu ce ți-ai umple ziua?”  fulgerător mi-a apărut înaintea ochilor o imagine cu mine înconjurată de fire, munți, dealuri și văi cu fire: ba bumbac, ba merino, ba lână cu acril, 70% lână, 50% lână sau chiar acril gol-golut sau lână virgină. Nasturi de toate culorile, mărimile, texturile, zburau peste tot. Ba nu, ningea cu nasturi colorați! Fermoare, ace, accesorii pentru ciucuri, țesături colorate. Mașini fel de fel, două noi-nouțe de tricotat, una de cusut, nouă și ea, și una de... surfilat! Eu eram zâna lor. 😂 Bine-nțeles că m-am trezit rapid din visare dar DA, asta îmi place să fac, cel mai mult și cel mai mult.

Vă pup cu drag!
ella

Friday, 30 December 2016

Ultima pe anul ăsta.

Eram pregătită să încep prin a spune că e deja o tradiție să scriu o postare de sfârșit de an. Apoi mi-am zis să verific mai întâi dacă chiar e o tradiție, și uite că nu-i! În unii ani am scris, în alții nu.  În cei în care am scris încercam să mă îmbărbătez singură sau să bravez, prefăcându-mă că nu mi-e frică de ce-mi va aduce viitorul.
Obiceiul de a scrie la sfârșit de an îl am, totuși, de când am învățat să scriu, cred. De regulă, atunci când eram mică, îmi petreceam Revelionul cu bunicii. Aveam noi niște pahare cu Donald-rățoiul, pe care bunica le punea pe o tăviță de tablă, și punea în ele puțin vin sau puțină bere, depinde ce avea, și ciocneam la 12 noaptea. Întotdeauna ne emoționam toți trei. Eu, de fiecare dată chinuită de aceeași întrebare: "oare e ultimul Revelion împreună?" Tot timpul am trăit cu frica asta, de a-i pierde. Dar până să ajungem la miezul nopții, seara, înainte de a începe programul de Revelion, bunicul mă lăsa să pornesc televizorul deși era doar „mira”. La lumina televizorului îmi scriam, în carnețel, ultimele impresii despre anul ce se sfârșea și priveam cu regret data afișată pe ecran, conștientizând în mintea mea de copil, trecerea ireversibilă a timpului. Gosh, ce copil ciudat am fost!!! 😜 Încă mai am un carnețel de când eram în clasa a 2-a. Era "blogul" meu de atunci. Scrisesem în el și o poveste despre Gabi, sora mea vitregă. Mamă, ce bătaie mi-am luat pentru povestea aia!! 😂 Poate cândva o scanez și o pun aici. Primele revelioane amuzante, când nu mai conta că se schimbă anul, au fost după ce s-a născut Alex. Era multă veselie. Totuși, mi-am păstrat și atunci obiceiul de a scrie. Multe dintre scrisorici încă le mai am. Nu știu de ce le-am păstrat, dar îmi place să le recitesc. E ca și cum m-aș întâlni cu mine, versiunea mai tânără, și putem sta de povești: „Ce te-ai schimbat! Ei, vezi că ai trecut și de 'aia' cu bine?",și tot așa...
Anul ăsta a fost fără doar și poate cel mai ciudat an din viața mea. Am experimentat cele mai intense emoții, și negative și pozitive. Am trăit bucurii mari și supărări la fel de mari. Am experimentat frica, cea mai intensă și mai pură frică. Mi-am simțit sufletul înălțându-se printre îngeri, la fel cum l-am simțit coborându-se în „valea umbrei morții”. Am simțit puterea lui Dumnezeu, atunci când îți vine în ajutor cu toată forța. Am văzut minuni dar am trăit și dezamăgiri. M-am descoperit în multe feluri. Am descoperit că sunt capabilă de lucruri pe care nu le credeam posibile, că sunt puternică, dar am descoperit, de asemenea, cât sunt de slabă și cât de ușor pot cădea pradă disperării. Am descoperit că boala e o chestiune de "priorități", și că poți pune pneumonia „on hold” pentru 24 de ore, ca să faci un drum de 450 km dus-întors, dacă e festivitatea de absolvire a copilului tău. Acum știu că cele mai mari suferințe vin din partea celor pe care îi iubești cel mai mult, pentru că în fața lor ești cel mai vulnerabil și că, uneori, cele mai mari bucurii ți le poți oferi singur. Am învățat că poți trăi bucurii mari și de unul singur, dar că te simți foarte singur când ai o bucurie mare și nu ai cu cine s-o împarți. Necazurile, însă, nu le poți trăi de unul singur pentru că te doboară.  În necaz, dacă nu-L simți pe Dumnezeu aproape, poți înnebuni. La fel și în bucurie. Am mai învățat că oamenii se schimbă. Când în bine, când în rău.
Mă întrebam, dacă aș putea să șterg tot ce s-a întâmplat anul acesta, aș face-o? Să renunț la tot ce s-a întâmplat bine, dar odată cu asta să dispară și răul. Nu știu.
Dorința mea cea mai mare, nu doar pentru anul care vine, ci pentru restul vieții: să scap de teamă. Să trăiesc fără frică. Oare e posibil? V-ați întrebat vreodată cum ar arăta viața voastră dacă ați putea trăi fără să aveți nicio teamă? Să nu vă tremure sufletul pentru nimic. În mintea mea așa arată adevărata libertate: o viață trăită fără frică.
Ei bine, prima mea frică pentru 2017 este examenul la info. Glumesc. Nu mi-e frică, deși sunt mari șanse să-l pic.

M-au ajutat în necaz:

💗"In ziua cand Te-am chemat, Te-ai apropiat si ai zis: "Nu te teme!" 💗

💗"Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare." 

💗"Tu, indreapta-ti inima spre Dumnezeu, intinde-ti mainile spre El.
 Departeaza-te de faradelege si nu lasa nedreptatea sa locuiasca in cortul tau.
 Si atunci, iti vei ridica fruntea fara teama, vei fi tare si fara frica;  iti vei uita suferintele, si-ti vei aduce aminte de ele ca de niste ape care s-au scurs.
 Zilele tale vor straluci mai tare decat soarele la amiaza, intunericul tau va fi ca lumina diminetii.
 Vei fi plin de incredere, si nadejdea nu-ti va fi zadarnica. Te vei uita in jurul tau si vei vedea ca te poti odihni linistit.
 Te vei culca si nimeni nu te va tulbura, si multi vor umbla dupa bunavointa ta."

💗"Eu as alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-as spune necazul meu. El face lucruri mari si nepatrunse, minuni fara numar."

💗"Tu, dar, intoarce-te la Dumnezeul tau, pastreaza bunatatea si iubirea si nadajduieste totdeauna in Dumnezeul tau."

💗"Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.
Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus"


💗"Domnul Dumnezeul tau este in mijlocul tau, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea in dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine."

💗"Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta.
Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului."

💗"In stramtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locasul Lui, El mi-a auzit glasul, si strigatul meu a ajuns la urechile Lui."

💗"Domnul este bun; El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El."

💗"Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te iau de mana dreapta si-ti zic: "Nu te teme de nimic, Eu iti vin in ajutor!"

și multe, multe altele. 

Acestea fiind zise, vă doresc un An Nou super-fericit, cu multă sănătate, bucurii în fiecare zi și multă, multă, da' enorm de multă pace-n suflet!
Vă pup!






Friday, 23 December 2016

În toiul pregătirilor

În toiul pregătirilor o punem și de-o postare, ca să ne relaxăm puțin.
Spre deosebire de anii de demult, din altă viață parcă, acum nu mai am două ajutoare în bucătărie de sărbători, ci unul singur. Pe D.. Ceea ce e ok. Facem echipă bună. Nu că nu i-aș simți lipsa lui A.
Deci, am făcut cozonaci. N-am mai făcut cozonaci de muuult de tot, pe principiul: dacă face mama, ce rost are să mai fac și eu? Face ea cu unul în plus. 😜 Anul ăsta nu știu ce m-a lovit dar am făcut cozonaci. Mi-au ieșit foarte faini, cum nici nu speram: au crescut, s-au copt perfect, nu s-au ars pe fund, n-au pleznit, mi-a ajuns umplutura la fix, mi-au încăput la fix în tăvi. Încă nu mi-am revenit din uimire. Prăjitura însă, de care eram sigură că o să-mi iasă perfect și pentru care n-am avut emoții deloc, m-a trădat. Untul, uitat undeva pe colț de masă, s-a muiat prea tare și n-am mai putut scoate apa din el. Crema s-a tăiat. Am dres-o, dar n-a mai fost tot aia, spumoasă ca-n visele mele. Apoi mi-am amintit că am mai pățit la fel și altă dată cu crema asta. Eee, dacă-mi aminteam mai repede, înainte să o fac, ce bine mai era! 😊 Sper ca frigiderul să-și facă partea lui de treabă în noaptea asta și să o întărească bine. Am mai făcut o prăjiturică cu mere și scorțișoară, surpriză pentru D., ajutorul meu de nădejde, ca să-mi arăt recunoștința. E mare lucru și el știe asta, pentru că eu nu mă înnebunesc după prăjitura/plăcinta/ce-o fi, cu mere. Deci e toată tava numai a lui.
Brăduțul îl facem mâine, în Ajun. Tot în Ajun sosește și A., odată cu Moșu'.
Poze cu cozonacii n-am. Poze cu ultimul set lucrat am, dar sunt făcute la lumina becului și culorile par murdare. Azi-noapte pe la 11 mi-am croșetat o floare roșie, pentru că mi-am dat seama că hainele mele pregătite pentru Crăciun sunt în culori cam serioase (nuanțe de gri, negru și alb 😕) și am vrut să-mi înveselesc ținuta. Am pozat-o în seara asta la bec. Din cinșpe poze una singură e clară, și aia cam ciudată.
Arată, biata mea broșă, ca o vărzucă fleoștită de grindină. Ceva de genul.


Poate ar fi bine să încerc să-mi prind în piept bujorul din poză. Sigur mi-ar înveseli ținuta, familia și toți oamenii din oraș. :))


Râdem, glumim, ne bucurăm, ceea ce e bine. E foarte, foarte bine! Trebuie să ne bucurăm cât mai mult. Este un verset tare fain: " În ziua fericirii, fii fericit şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una, şi pe cealaltă". 
Să nu uităm, însă, motivul bucuriei și motivul sărbătorii. Să nu uităm că sărbătorim ziua Cuiva de naștere, să nu sărbătorim lăsându-L pe sărbătorit pe dinafară. Chiar nu trebuie să uităm asta.

Pe un blog, pe care-l urmăresc de mulți ani, am văzut filmulețul de mai jos și am zis că poate v-ar plăcea și vouă.


Crăciun fericit vă doresc, plin de pace, liniște, bucurie, îmbelșugat cum nu ați mai pomenit, cu oameni dragi alături. Multă, multă pace în suflet. Liniște și pace.
Vă îmbrățișez cu drag!
Ella's Place 😘

Monday, 19 December 2016

Costumaș Tricotat Pentru Bebeluși

Costumaș tricotat pentru gălușcuțe.
Costumașul acesta l-am făcut pentru fetița unei fetițe de la bloc. Când era mică și alerga prin fața blocului nici nu-mi închipuiam că o să tricotez cândva hăinuțe pentru fetița ei. Bunicii și părinții noștri au fost și sunt vecini. Bunicul ei, nenea D., mă certa când eram mică pentru că tropăiam prea tare pe scări, mai ales la coborâre. Recunosc, uneori o făceam intenționat, să văd dacă mă aude și dacă iese din nou să strige după mine. :)) Tanti O., soția lui, era bună prietenă cu bunica mea și mă iubea mult. Încă mă iubește. :) Ei bine, costumașul ăsta l-am făcut pentru strănepoata lui tanti O. M-am bucurat că a apelat la mine și n-aș fi refuzat-o pentru nimic în lume. A fost prietena bunicii mele până la sfârșit.
Ia să vedeți ce delicatețe de costumaș!


Pantalonașii sunt cu talie înaltă ca să țină de cald la spătiuc. Cardiganul are un model cu floricele albe și se încheie cu năsturei sidefați asortați. Bonețica este grosuță și are un model reliefat. Pănglicuța de la pantalonași nu e doar de decor, chiar strânge pantalonașii dacă e nevoie.

 

O căpșunică.
 


Chiar sper să vă placă. 😊
Mai am ceva în lucru care trebuie terminat cât mai repede și după aceea, gata! Că dă buzna Crăciunul peste mine și eu nu sunt pregătită. Își dorea și D. al meu un pulovăr roșu/vișiniu și ce credeți? Normal că n-am mai apucat să-i fac. Poate pentru Anul Nou. Sau poate nu. Că trebuie să citesc manualul de geografie. Se apropie sesiunea cu pași repezi, în caz că nu știți. Gosh, în ce m-am băgat?! 😱
Vă pup!
ella

Thursday, 15 December 2016

Steluțe Croșetate

Hello! Long time no see!
Am fost cam ocupată în ultima vreme, dar nu destul de ocupată încât să nu am timp și de joacă. Așa au luat naștere steluțele mele croșetate, într-o seară liniștită în care am avut chef de joacă cu fire, pistolul meu de lipit (pentru care am o simpatie deosebită) și draga mea croșetă. Unele sunt făcute din bumbac iar altele din cânepă. Am de gând să le agăț în brăduț. Pot să fac și pentru voi, încă mai este timp să ajungă până în Ajun, deși nu-s musai de pus în brad. Pot fi folosite ca ornamente cât e anul de lung.
Hai să vi le arăt!

 




 

Norișorul ăsta cred că a fost observat și pozat de toți locuitorii orașului, de la diferite înălțimi (etajul4, de pe munte, de jos din oraș 😊 ), în diferite momente (când era roșu, când era mai mic, când s-a întunecat).  Cu alte cuvinte, ne-a impresionat. În realitate era și mai și. Hăăăt departe puteți zări Retezatul. Mărețul Retezat.


 Ce să vă mai spun despre mine? Anul acesta n-am intrat în febra decorării casei ca în alți ani, dar nu e timpul pierdut. În anii trecuți decoram și decorațiunile, vorba reclamei. 😜 Ei bine, încă nu e timpul pierdut.

Numai bine și spor la toate!
Vă pup!
ella

Sunday, 4 December 2016

Căciulă Dalmațian, Șoșonei croșetați și-un set pentru băieței

Cam asta am lucrat în ultima vreme. Plus niște căciuli simpatice.
Să începem cu dalmațianul micuț pentru un căpușor de 3 anișori. L-am făcut după o poză primită, dar nu cu asta mă fălesc eu cel mai tare, ci cu faptul că pleacă în altă țară. Măcar el... :))



Apoi urmează șoșoneii. E incorect spus, pentru că, conform dex, șoșonul este o încălțăminte de iarnă care se poartă peste pantofi. Șoșonei mei se poartă prin casă. Sunt din lână 100% și sunt călduroși.


Urmează un set de bebeluși. Nu mai este disponibil dar poate fi refăcut, chiar și pe alte culori.
E zzzzzuper simpatic, moale și gros (am pus firu-n două). Acesta e din acril, pentru frunțulici super-sensibile la lânică.


Ultimele, dar nu cele din urmă sunt două căciulițe pentru doi frățiori.
Sunt din firul meu cu 70% lână. Am descoperit că după ce le șprițez cu niște jeturi de abur, sunt mai moi decât puful de păpădie. În vârf vi se pare că au pomponi, dar nu. Sunt bulgări de zăpadă. Doi bulgări de zăpadă albă și pufoasă adusă tooocmai de la Polul Nord, din ograda lui Moș. Parol!


Eu, după ce am terminat lucrul. :))


Pentru mămica frățiorilor am tricotat o banderolă groasă, dublă, moale și călduroasă, petru că e o doamnă specială și pentru că merită.



Cam asta ar fi. Aaa, plus un costumaș de bebe mic, bleu, pentru un bebeluș care tocmai s-a născut!


Harnică, nu? 
Mi-au murit lăudătorii sau ce? :))
Vă pup!