Totuşi, astăzi am un foarte bun motiv pentru o postare: lucruşoare croşetate şi tricotate. Cadouri de Crăciun pentru două surioare.
Nu mă dau în vânt să lucrez genul acesta de căciuliţe pentru că e multă migăleală la ele, şi nici nu m-am apucat de lucru cu un elan nemaipomenit, dar odată începută treaba, mi-a plăcut. Şi mai mult mi-a plăcut rezultatul final.
Pentru căciuliţa mică am făcut şi un fulărel circular, care se trage pe cap, şi care e foarte practic pentru că nu se leagă, deci nici nu se dezleagă, nu cade, nu se pierde.
E din lâniţă ca şi căciula.
Pentru căciuliţa mai mare am făcut o pereche de mănuşi, pentru că nu mi-a mai ajuns firul pentru încă un fular... :(
Dar eu zic că-s drăguţe şi se asortează cu căciula.
Domnişoarei pentru care le-am făcut îi plac inimioarele.
Mănuşile n-au deloc degete pentru că, deşi e vorba despre cea mai mare dintre domnişoare, e totuşi mică, şi nu-i treabă uşoară cu degetele astea la mănuşi... :))
Hmmm... Până la urmă, deşi am zis că n-o să fac, pentru că sunt o grămadă de doamne care fac deja căciuliţe animate (oare aşa le-o zice?) cred că le includ în repertoriu. Când o fi să reîncep...
Că de reînceput presimt că o să reîncep, că prea îmi zboară mie gândul la cutiile mele cu fire. :))
Vă pup cu drag!
P.S. Un îndemn:
