Hello!
Azi am fost la plimbare, dar n-am facut poze. Dinadins n-am luat aparatul foto cu mine, ca sa ma relaxez, să-mi clătesc ochii, să mă
hodinesc. Că de-l am la mine... "alerg" după chestii faine de pozat şi e gata hodina mea.
Oricum, barajul la care am fost l-aţi văzut deja în altă postare, într-o "MFC".
Azi am fost varză de obosită şi într-o dispoziţie mai ciudată: la urcare, tot drumul m-am gândit că... "dacă apare ursul din pădure, eu unde fug?".
Apoi, pe baraj, bătea vântul de să te dea jos de pe picioare, nu alta, şi-mi veneau alte idei... "Ştiu eu să înnot sufi de bine? Mă tem că nuuu..." :))
La coborâre, pe partea ai-laltă, am văzut panoul pe care scria: "Atenţie, sunt vipere pe baraj!". Până m-am depărtat de baraj, am fost cu ochii numai după vipere, şi după oja mea sidefată care sclipea în soare. Da, da. M-am dus în sandale. Păi dacă tot sunt vipere pe baraj, să mă muşte de tenişi?
În sfârşit, ajunşi la loc deschis, într-o poieniţă frumoasă, pe care acum mulţi ani am botezat-o "locu' nostru", deşi nu ne aparţine nicidecum, ne-am aşezat să mâncăm Eugenia şi nişte seminţe, la soare, în ciripit de păsărele şi foşnet de frunze verzi. Dintr-o dată, val vârtej, dintr-o tufă apar două vietăţi nebune de veselie. Prima dată ne-am speriat, că nu ştiam ce se întâmplă. Doi căţei, bată-i norocul, veseli şi zurlii, aterizaţi de nicăieri, au dat buzna peste noi. Săreau şi se gudurau şi iar săreau, de parcă aveau arcuri. De unde or fi fost ei aşa siguri că o să fie bine primiţi? Nu ştiu... Oricum, s-au aşezat lângă noi şi bine-nţeles că ne-au mâncat eugeniile şi seminţele. Unul dintre ei avea exact comportamentul lui Chelsie. Dar exact. Când se târa pe burtă, când era cu "roţile" în sus. Ne-a trecut o secundă prin cap să-l luăm, dar l-am lăsat.
În fine, cam asta ar fi sâmbăta mea, frumoasă de altfel.
Dacă tot n-am poze din drumeţie, tot am ceva să vă arăt.
Frumuseţea asta:
A fost făcută pe comandă, dar poate fi refăcută, chiar şi pe alte culori.
O puteţi comanda
aici sau trimiţându-mi un
e-mail.
Vă pup!
