Tocmai am observat că luna asta blogul meu a împlinit 8 ani. Credeam că îl am de mai multă vreme. Gândindu-mă la toate câte s-au întâmplat de când am blogul ăsta, la câte s-au întâmplat în 8 ani de zile, câte am pierdut și câte am câștigat, îmi dau seama că opt ani de zile, deși pare puțin, e o grămadă de timp! O perioadă nu prea lungă, poate, dar foarte concentrată.
Timpul este, într-adevăr, relativ.
Nu de foarte mult timp (vreo 2 saptamani cred) mi-am închis și profilul de Facebook. Am simțit o nevoie acută de intimitate. Obișnuiam să fiu foarte activă pe Facebook, nu țineam nimic pentru mine, și asta nu pentru că aș fi o persoană extrovertită, dimpotrivă, dar dacă aveam o bucurie sau vedeam ceva frumos, sau citeam ceva amuzant, interesant, profund sau mai știu eu cum, îmi făcea plăcere să împărtășesc cu toată lumea. Mi-a înflorit mușcata? Share pe Facebook: „ia uitați, mânce-o mama pe ea, ce mușcată faină!”. A nins zăpadă de 2 metri: Share pe Facebook! Un verset frumos? Share pe Facebook! O floare frumoasă, un munte înalt, un val înspumat, o cetate veche, un peisaj care mă bucură? Share, share, share, să se bucure toată lumea! Și tot șeruind și împărtășind, am obosit.
Sunt mai liniștită de când l-am închis.
Zilele astea îmi bat capul cu lucrarea de licență. În vara asta, dacă-mi ajută Dumnezeu, termin facultatea. În același timp, sunt în plin proces de reinventare. A mea. Sună pompos, așa-i? Momentan sunt undeva între cer și pământ, între „da” și „nu”, între răsărit și apus, ca să nu zic „pe nicăieri”- ceea ce ar fi foarte corect spus.
Și blogul acesta al meu ar avea nevoie de o înviorare, de prospețime, de un BUUMM! Dar dacă eu sunt „fleoșc!” de unde „boom!” pe blog?
 |
| pentru că nu-mi plac postările fără poze... :))) |
