Că tot mă plângeam eu că nu am fetiţe mici prin preajmă pentru care să fac hăinuţe, cumnata mea cea mai mică mi-a făcut o surpriză şi mi-a făcut o nepoţică. Ei, nu a făcut-o special pentru mine :D, dar acum dacă tot a făcut-o mă bucur şi eu la maxim.
Am aceeaşi micuţă problemă: eu sunt aici şi ea e acolo... departe... şi n-am măsuri...
Acum am făcut totul după ochi- nu ştiu ce o fi ieşit- dar pe viitor m-am gândit că o să cumpăr nişte hăinuţe pentru copii mici de la second hand după care să mă ghidez. Oare merge? Încercăm!
Hai să vă arăt hăinuţele!
Nu ştiu care e reacţia voastră, dar pe mine mă pufneşte râsul cînd văd boneţica asta pe capul ursuleţului. E aşa haioasă şi colorată, parcă ar fi boneţica bunicuţei din Scufiţa roşie. Cel puţin în cartea fiicei mele cu poveşti aşa arăta bunicuţa.
E grosuţă şi călduroasă.
Aceştia sunt botoşeii. Incredibil de mici, de moi şi de grosuţi.
Sfetăraşul este tricotat. Benzile orizontale sunt tricotate în "bob de orez" iar benzile verticale sunt croşetate, pentru că am uitat de ele în timp ce am lucrat părţile feţei şi le-am făcut la urmă :D
Tot răul spre bine, pentru că cred că arată mai drăguţ aşa.
Sper să vă placă.
Cum bine ştiţi, fac şi pe comandă dacă doreşte cineva.
În rest... toate bune.
Vă doresc o duminică plăcută, cu cei dragi aproape şi cu întâmplări frumoase.
Nu-i lăsaţi pe cei răutăcioşii să vă supere, nu lăsaţi zâmbetele false să vă păcălească... Mda, m-a supărat cineva :)))) dar îmi trece!
Vă îmbrăţişez cu drag,
Ella
No comments :
Post a Comment