Set Croşetat şi Tricotat Bej

Compus, la fel ca şi cel GRI sau cel MOV, dintr-o băscuţă croşetată grosuţă, cu bobiţe, şi un fular circular amplu, dublu, mărginit de jur împrejur de o margine croşetată dantelată.

Este moale şi pufos şi foarte frumos.

Poate fi realizat doar pe comandă, inclusiv pe alte culori. În funcţie de numărul comenzilor aflate în lucru, în circa 3-5 zile de la primirea comenzii va fi expediat.

Îl puteţi comanda AICI sau trimiţând un e-mail la dresa din pagian Contact.

 

 

O Iarnă frumoasă în continuare vă doresc!

ella

Căciulă "Bulgări de zăpadă"

A venit - în sfârşit! - iarna! 

Ce accesoriu s-ar putea potrivi mai bine cu fulgii de afară şi cu nămeţii de zăpadă, decât căciula asta a mea, plină la rândul ei cu bulgăraşi?

Căciuliţa este croşetată manual dintr-un fir gros şi moale care are în compoziţie 50% lână.
Culoarea este alb-unt, nu alb ca zăpada. :)
Este foarte moale, extraordinar de plăcută la purtat şi foarte călduroasă.
Modelul cu bobiţe îi dă un aer vesel.
Preţ: 55 lei

 

Legat de iarna de afară, zică lumea ce o zice, dar eu zic că e frumos, pe-alocuri feeric chiar. Eu zic să ne calmăm puţin, şi să nu-i mai punem nume atât de urâte iernii, gen "iadul alb".  Zic să nu mai fim nici atât de mofturoşi şi să nu ne convină nimic: nici iarna, nici vara, nici căldura, nici zăpada, nici ploaia...
Amintiţi-vă puţin cum era când eram copii şi ningea. Numa' că nu plângeam de fericire!

Vă pup!
ella

Set croşetat şi tricotat GRI

Am făcut alt set, la fel cu cel din postarea anterioară, dar pe gri.

Il puteti achiziţiona de ✿AICI!✿

După cum ştiţi, nu pot ţine flori în casă pentru că sunt alergică la polen, înafară de o muşcată necroşetată, roşie cu frunze verzi, la care nu vreau nicicum să renunţ.
Deci, lăsând muşcata la o parte, am lalelele astea de câteva zile, am dormit chiar cu ele în cameră şi... nici măcar un hapciu!
Sunt aşa de bucuroasă încât le-am pozat şi răspozat. :))

În rest, ce mai faceţi?
Ştiu, ştiu, ştiu. Am spus în postarea trecută că termin cu filosofările, analiza şi alte "tehnici" de pierdere a timpului aiurea-n tramvai, dar nu mă pot abţine să vă întreb: "cum vi se pare 2014 pân' acum?"
Am avut şi începuturi de an mai proaste, poate, dar nici cu anul ăsta nu mă pot lăuda, dar încă e bine. Încă e bine.

Vă pup cu drag!
ella

Băscuţă Croşetată cu bobiţe şi fular circular dublu

Heeei, hei, hei, gata cu leneveala, concediul, liberele! Gata cu filosofia, analiza şi alte aiureli! Înapoi la lucru! Am zis!
Ok, şefa! :D (...după modelul "eu comand, eu execut") hehehe!

E tare fain şi bine să te întorci la ale tale. Are şi vacanţa rostul ei, şi a fost bine, şi-aveam nevoie, dar ce-i prea mult strică. M-am întors la firele mele. Acum că Alex s-a întors la şcoală, camera ei s-a transformat din nou în atelierul meu :D. Dacă ar vedea-o cum arată, s-ar speria bietul copil!
Când era acasă, aveam şi eu bunul simţ ca la sfârşitul "programului" să fac curăţenie la locul de muncă, să le pun toate la locul lor, dar acum ma multumesc sa inchid usa la camera si gata.

N-am început fix cu setul acesta pe care vi-l arăt imediat, am început şi eu cu ceva mai uşor, cu nişte căciuli tricotate, pe care însă nu le-am mai pozat, şi au plecat aşa.

Setul e făcut pe comandă, dar poate fi refăcut, tot pe comandă, chiar şi pe alte culori.

Fularul se înfăşoară de două ori în jurul gâtului, este tricotat, şi are pe ambele părţi, şi sus şi jos, o margine croşetată foarte frumoasă.
Băscuţa este croşetată manual şi are multe bobiţe.

Am mai făcut unul pentru Alex, dar pe altă culoare şi cu fularul poate puţin mai lung. 

În poza asta e puţin mai răvăşită, nici fularul nu e la locul lui, după ce, of course, a încins Hora Unirii. :))

Vă pup cu drag,
ella

 

Un Nou Inceput?

 

 Au trecut multi ani de când m-a părăsit emoţia aceea puternică pe care o simţeam la întâlnirea dintre ani, când chiar eram convinsă că ceva se termină şi altceva începe, când chiar simţeam că noaptea de Anul Nou marchează un nou început, şi simţeam că, într-adevăr, aşează o coală albă, nescrisă, nemâzgălită, fără greşeli, fără ştersături, fără încercări de a face corecturi, imaculată ca foaia unui maculator nou-nouţ de clasa I-a, pe care pot scrie ceva frumos, ceva extraordinar de frumos. Oh, şi câte promisiuni îmi făceam la fiecare început de an, cum că n-o să mai greşesc, n-o să mă mai supăr, n-o să mă mai cert... Câte lucruri îmi promiteam şi plănuiam de fiecare dată! La fiecare nou început eram hotărâtă să fac totul ca la carte. Fără greşeală. Mi-au trebuit vreo 30 de ani să-mi dau seama că asta nu se poate, sau cel puţin că eu nu pot. Iar acum, la aproape 40, nu mai simt aproape niciun fior la trecerea dintre ani.
O fi cinism? O fi realism? Nu ştiu, dar ştiu că doar inocenţa uni suflet de copil te face să speri cu tărie în noi începuturi în fiecare zi de luni, la fiecare început de lună, şi cu atât mai mult, la fiecare început de an, iar dacă am pierdut asta, am cam pierdut tot ce contează.

Acum bucuria Anului Nou se măsoară în funcţie de câţi dintre cei dragi mie încă mai sunt prin preajmă. Sunt recunoscătoare Cerului că bunica mea încă este cu mine, deşi e înaintată în vârstă. Este una dintre cele mai speciale persoane din viaţa mea. Simpla atingere a mâinii ei are darul de a-mi transmite toată pacea, liniştea şi dragostea din lume. Când îi simt mirosul, mă teleportez instantaneu în copilărie şi mă simt fericită. Încă mi-e dor de bunicul meu, foarte dor, deşi a plecat acum 19 ani. Timpul nu vindecă întotdeauna, din moment ce uneori mi-e atât de dor de el încât doare.
Când stau şi socotesc câţi ani are mama, rămân prostită. Cum să aibă mama atâţia ani? Şi-atunci sunt bucuroasă şi recunoscătoare că încă o am, chiar dacă poate lucrurile nu sunt întotdeauna aşa cum aş vrea să fie.

2013 a fost un an încărcat de evenimente. S-au încheiat etape din viaţa mea, altele noi au început. Am trecut prin emoţii multe, am trecut prin lupte sufleteşti, am suferit schimbări. Unora le-am făcut faţă cu bine, altora însă...
Am avut şi câştiguri dar şi pierderi. Poate mi-am pierdut puţin din veselie, puţin din încrederea în oameni, am devenit puţin mai cinică, mai precaută. Poate am câştigat puţină înţelepciune şi poate m-am maturizat puţin. Puţin de tot.

Nu prea mi-am făcut planuri pentru 2014. Mi-am zis că Revelionul nu e decât o noapte ca oricare alta, o noapte căreia noi, oamenii, i-am dat o importanţă foarte mare. Viaţa noastră e o mai lungă sau mai scurtă înşiruire de zile. Noi, în acest şir punem praguri, punem accentul pe anumite zile, facem delimitări - gen: la anu' schimb prefixul - şi în felul ăsta cred că facem totul să fie puţin mai stresant.
Totuşi, nu pot spune că nu m-am gândit ce mi-ar plăcea să fac sau să se întâmple în 2014, şi mi-ar plăcea cam multe...
Ca să încep cu cele materiale: mi-ar plăcea să-mi croşetez o pătură colorată. Mi-ar plăcea să fac şi pentru mine o bluză croşetată, una roşie, "Like a ie".
Mi-ar plăcea să mă mut. Mi-ar plăcea o căsuţă - nicio şansă deocamdată, numai dacă nu câştig la Loto, ceea ce e absolut imposibil, pentru că nu joc... Mi-ar plăcea să am maşinuţa mea, nu a familiei, ca să o pot zgâria liniştită, fără stres :D.
Îmi mai doresc un pat nou. Vă amintiţi celebrul "recamier" de pe vremuri? Ei, aş vrea un recamier cu ladă, cu noptieră lăcuită, şi cu capacul de la ladă tapiţat, ca în copilărie.
Acum dacă încep să înşir ce-mi doresc pentru suflet, o să spuneţi că-s SF-uri, şi poate că sunt. Îmi doresc să nu mai am niciun gând rău. Îmi doresc o credinţă mai mare, mai mult optimist, mai puţin cinism. Îmi doresc să fiu capabilă să-mi împart cu mai multă înţelepciune timpul, şi să-mi stabilesc cu înţelepciune priorităţile.
În ultima vreme, exceptând sărbătorile, cam de vreo două luni încoace, ştiţi cum arăta o zi de-a mea? Jalnic! Mă trezesc dimineaţa şi-mi verific e-mailurile, blogul şi ce mai am eu pe-aici, în timp ce-mi beau cafeaua. Apoi lucrez şi lucrez şi lucrez. Fac scurte pauze ca să-mi verific... mailul (eventuale comenzi etc). În fiecare dimineaţă îmi propun să mă opresc seara măcar pe la 7 sau 8, ca să-mi rămână timp pentru citit, pentru gândit, pentru mine. Aproape niciodată nu reuşesc, şi las lucrul jos din mână doar când îmi pică ochii în gură de somn. Asta trebuie să înceteze!
Vreau să petrec mai mult timp pe-afară, vreau să-mi plimb căţelul mai mult.
Vreau tare multe, prea multe ca să le pot realiza într-un singur an, dar un lucru vreau neapărat: să trăiesc, nu doar să exist, cum frumos a spus cineva, cândva. Nu ştiu cine sau când. :))

Vă pup şi vă îmbrăţişez cu drag!
ella