Rochiță Croșetată Albă

M-am gândit să-i pun un nume. Dar ce nume? Mi-au trecut tot felul de nume prin cap: "Fetița mamii", "Prințesa mamii", "Rochiță de prințesucă", etc. Până la urmă am lăsat-o fără nume. Poate o să i se spună simplu "rochița aia albă" așa că ce rost are?
Rochița este, totuși, una de prințese.
Este fooooarte amplă, foarte "creață", e o rochiță de bal.
Este realizată în întregime manual, cu flori, frunze și inimioare cu tot.
În spate se îmbumbă(cum zice bunica mea) cu trei năsturei perluță. În talie se strânge cu o pănglicuță de satin iar pe piept are cusute floricele, frunzulițe și mărgeluțe.
La mânecuțe i-am croșetat o danteluță frumoasă.
Este realizată 100% din bumbac.

Mâine e sâmbătă. Stai! Mâine e sâmbăăăătăăă?!!! Când a zburat săptămâna asta? Și unde? A văzut-o cineva? 
Sunt sincer uimită!
Mai am puțin de lucru și dup'aia voi lua o micuță vacanță. 
Am nevoie să stau degeaba. Măcar o săptămînă. Voi simțiți vreodată nevoia să stați degeaba? Să stați pur și simplu și să ascultați cățelul pămîntului? Da, da, cățelul pămîntului. Așa mă păcălea bunica mea să dorm la amiază. Stăteam amîndouă în bucătărie, unde era cald și bine, focul duduia în soba cu ler, stăteam amîndouă pe micuța dormeză, ea cosea, eu stăteam pe pernele moi cu fețe roz, și bunica îmi spunea: "Șșșșșt! Taci și lipește urechea de pernă. Dacă faci liniște o să auzi cățelul pămîntului." Și stăteam, și stăteam, și ciuleam urechile, poate-poate oi auzi cățelul pământului, pââânăăă adormeam. 
Pace și liniște. :)

Vă pup cu drag și vă doresc weekend fain!
Ella
 

Cizmulite si caciulita, crosetate, "Zmeurica"

Omul gospodar isi face vara sanie si iarna car, nu?
Ei, uite asa si in cazul acesta! O fi vara, nu zic nu, dar trece ea si vara si iarasi ne-ngheata nasul si picioarele.
Simpaticele cizmulite din poze sunt crosetate din fir gros si moale de bumbac. Este firul gros, dar impletitura ii face sa fie si mai grosi, asa ca aproape putem spune ca-s imblaniti. :)) Kidding.
Sunt decorati cu "solzisori" colorati iar in partea din fata au cusuta cate o inimioara din lemn.
Caciulita, gen bonetica, este crosetata din acelasi fir, intr-un model cu bobite. Se leaga cu panglicute de satin.
Un set absolut delicios!
 Ma duce cu gandul la inghetata de capsuni si vanilie sau la zapada proaspat cazuta, la copii dulci, dulci, dulci de tot, zambitori si pupaciosi.

Vă plac?
Eu sper că da. :)
Acum, în altă ordine de idei... plouă, plouă, plouă, plouă, ploooo-uăăăăă!! Aici plouă și mă bucur tare mult pentru că s-a mai răcorit. E o zi fix bună de lenevit, pentru cine poate.
Ce contează că ieri mi-am spălat geamurile? Știe ea, vremea, mai bine! Sigur trebuia un mic retuș.

Vă pup!!!

Boneţică Croşetată Lila

De departe este cel mai frumos obiect pe care a trebuit sa-l realizez vreodata, si cel mai delicat.
Am primit provocarea din partea unei mamici dragute, nestiind fix in ce ma bag. :))
Am invatat o GRĂMADĂ din proiectul acesta. De exemplu, am învăţat că dacă un model e suuuper dantelat şi "găurit" nu e neapărat şi foarte repede şi uşor de făcut. Am învăţat să fac flori, altfel decât croşetate şi am descoperit că-mi place, aşa că pregătiţi-vă de o avalanşă de flori presărate pe toate viitoarele mele produse. Am învăţat să leg pănglicuţe într-un mod chic.
Modelul este dintr-o revistă foarte  veche, de prin 1917, dacă am înţeles bine. Vă daţi seama? Chiar mai bătrân cu un an decât bunica mea!

 Păturica "Vaporosa" e deja cunoscută şi parcă iese din ce în ce mai frumoasă şi mai vaporoasă. Nu mă satur să o lucrez.

 Poate voi avea ocazia să o văd purtată de micuţa mea clientă.
Sper să vă placă!
Vă pup cu drag,
Ella

P.S. Nu uitaţi, mă găsiţi aici şi AICI!

Coastere "Because I'm happy"

Hello, oameni buni!
Am mai făcut suporturi pentru pahare în trecut. Acestea, care sunt croşetate din macrame şi care au ajuns pe undeva prin Germania. Chiar am avut surpriza să le revăd, să le reîntâlnesc, anul trecut când am ajuns şi eu pe-acolo. Le-am zâmbit, le-am tras cu ochiul şi cam atât.
Pe acestea le-am făcut cadou, mi se pare, la o comandă mai mare. Nu-mi amintesc precis.
Am mai făcut şi altele, dar cred că nu mi-au ieşit grozav şi mi-a fost ruşine să le postez. :))
Au fost printre primele obiecte croşetate de mine, şi eram aşa de încântată de ele, încât eram sigură-sigură că o să umplu casa cu coastere, dar din fericire am trecut la nivelul următor, şi-am uitat de ele.

Acestea, "Because I'm happy", le-am lucrat pentru o persoană care apreciază lucrul de mână, şi care preţuieşte cadourile meşterite acasă, şi nu neapărat cumpărate.

Sunt croşetate din bumbăcuţ, şi le-am făcut diverse culori, ca să nu fie plictisitoare.

 

Acum lucrez la ceva frumos de tot. E surpriză!
Vă pup cu drag!
Ella

Ziua de odihnă

"12 Ține ziua de odihnă, ca s-o sfințești, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. 
 13 Șase zile să lucrezi și să-ți faci toate treburile.
 14 Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca și robul, și roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. 
 15 Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare și cu braț întins: de aceea ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ții ziua de odihnă."
 (Deuteronomul 5:12-14)

Ziua de odihna, unii nu ştiu, este una dintre porunci. Adică în şir cu "să nu ucizi, să nu furi, etc..."

Vă doresc, din suflet, o Duminică binecuvântată şi vă pup cu drag!
Odihnă plăcută!
Ella :-)

Pălărie croşetată, cu multe flori

Ştiu că v-am mai arătat pălărie modelul acesta, dar dintre toate câte am făcut vara asta- şi am făcut câteva- asta e cea mai drăguţă.
Mămicuţa micii cliente a dorit să fie cu borul mai larg ca să fie puţin mai elegantă, şi-aşa am făcut-o şi a ieşit o minunăţie.

 

 

 

Şi-acum să vă arăt şi altfel de flori.

Florile acestea au călătorit cu trenul circa 250 km. Au venit de departe pentru mine şi au ajuns super fresh, pentru că "micuţa" care mi le-a adus a avut la ea, într-o pungă, un borcan (pe post de vază) şi-o sticla cu apă. Aşa că florile au călătorit confortabil, chiar dacă au avut bilet la clasa a 2-a.

 

 

Când am văzut-o coborând din tren cu buchetul ăsta, mi-am zis: "Uite, măi, că şi în viaţă poate fi ca-n filme!". Şi m-am simţit binecuvântată, fericită şi mândră. Îmi venea să fâlfâi, pe peronul plin de oameni, buchetul de-asupra capului şi să le zic tuturor că "da, da, fetiţa asta frumoasă şi cochetă e a mea şi mi-a adus flori de departe". 

Doamne, îţi mulţumesc! :-)

Vă pupăcesc cu drag!

P.S. Vreau în concediu!!! Se oferă cineva? :))))

Ella.

Ce-ar fi să nu ne mai tăiem aripile unii altora?

Hello!

Am citit editorialul de mai jos pe Facebook şi mi-a plăcut mult de tot. M-am gândit că poate v-ar plăcea şi vouă. :)

"Ce-ar fi să nu ne mai tăiem aripile unii altora?

Boli vechi, oameni noi. Descurajarea atacă din nou făcând victime chiar şi dintre cei mai puternici soldaţi. Nu ţine cont de vârstă, poziţie socială, nume sau naţionalitate. Spinii descurajării sunt gata să înăbuşe orice sămânţă de speranţă ascunsă prin vreun colţ de inimă.
Acesta e cimitirul mizeriei umane – locul unde toate visele mor.
Cineva spunea că până şi cel mai desăvârşit artist poate fi descurajat de critica sau de indiferenţa celei mai desăvârşite nulităţi. Pentru că aşa suntem noi oamenii – sensibili... Chiar dacă încercăm să ascundem asta…
Ne descurajează oamenii. Ne descurajează eşecul. Ne descurajăm singuri.
Spunem o vorbă, poate chiar în glumă, fară să realizăm că poate răni omul de lângă noi. Uneori descurajăm voit, de teamă ca muritorul căruia ne adresăm să nu ajungă pe scara vieţii cu o treaptă mai sus decât noi. Descurajăm câteodată pentru simplul fapt că viziunea noastră nu coincide cu a celuilalt, că ţintim prea jos şi credem prea mult în imposibil. Descurajăm din invidie şi din ipocrizie. Descurajăm pentru că n-avem altceva mai bun de făcut…
Ne lăsăm descurajaţi pentru că pierdem din ochi ţina. Pentru că o mică turbulenţă ne poate distrage atenţia; un mic eşec ne poate face să aruncăm arma în colb şi să ne dăm bătuţi. Aşa uşor! Mult prea uşor…
Renunţăm pentru că nu avem încredere în noi şi ne subestimăm. Înăuntrul fiecăruia există o forţă creatoare mai mare decât bănuim. Problema e că mulţi trecem prin viaţă fără să fi descoperit măcar o părticică din ea. Altfel spus, trăim degeaba…
Abandonăm lupta pentru că avem prea multă încredere în ceilalţi şi ne lăsăm influenţaţi de vorbele lor. Uităm prea des că fericirea noastră nu trebuie să depindă decât de voinţa propriei persoane.
Alegem descurajarea pentru că ne e frică să pierdem. Ne e frică să ne facem iar de râs, să ni se calce mândria şi orgoliul în picioare. Să ne stricăm reputaţia.
E adevărat, mediocrii nu îşi strică imaginea, dar nici nu ajung eroi vreodată…
Să te laşi descurajat e ca şi cum ai merge de bună voie acolo unde ştii că sunt nisipuri mişcătoare. Pentru că ea, descurajarea, nu te ţine doar pe loc, ci te trage în jos. Atât de mult încât într-o zi o să te înghită pământul fără să laşi nimic în urmă. Asta-i cea mai mare înfrângere: să te laşi descurajat...
Este trist că petrecem mai mult timp pentru a felicita oamenii care au reuşit decât pentru a încuraja pe cei care nu au reuşit. Îndopăm sănătoşii cu pastile în loc să le dăm celor bolnavi.
Trebuie să acceptăm eşecul, dar nu ca pe un capăt de drum, ci ca pe antrenamentul ce ne pregăteşte pentru victoria de mâine.
Descurajarea şi eşecul sunt două din cele mai importante trepte spre succes, spunea Dale Carnegie.
Indiferent de unde porneşti, nu te lăsa descurajat! Toţi oamenii au ajuns unde sunt, pentru că mai întâi de toate au pornit de undeva.
Nu descuraja pe nimeni, indiferent de cât de încet înaintează! Fără să realizezi că vorbele tale atârnă greu în ochii cuiva, poţi priva întreaga oamenire de binecuvântările ce puteau fi primite prin el…
Luptă şi mergi înainte! Demonstrează celorlalţi că tu poţi face posibil ceea ce pentru ei era imposibil şi de imaginat.
Încurajează oamenii să îşi urmeze visul! Să îşi găsească un scop în viaţă. Să ajugă sus. Poate mâine vei uita că ai spus o vorbă bună unui om singur şi descurajat, dar îţi garantez că el nu va uita niciodată.
Descurajarea e arma Diavolului. Ea naşte oameni mediocrii, cu ochii lipiţi de asfalt, cu inima ruptă de cer. Naşte îngeri cu aripile tăiate. Uneori ne e greu să acceptăm rolul distribuitorului de speranţă, pentru că mai degrabă avem nevoie să fim încurajaţi decât să încurajăm. Dar dacă n-o facem noi, atunci cine o va face?
Vă provoc la ceva… Ce ar fi… să nu ne mai tăiem aripile unii altora?!"
Sefora Geantă

Vă pup!

Somnoroase păsărele

Seria "păsărelelor somnoroase" continuă.
Am refăcut deja de câteva ori păturica "Somnoroase păsărele" şi încă nu m-am plictisit, aşa că dacă doriţi, dacă poftiţi... ;)

Daaaar, nu de plictiseală, ci de dragul varietăţii, a apărut şi o nouă variantă a păturicii.
Am făcut o adevărată pasiune pentru frunze croşetate - pentru flori aveam deja una, veche de vreo 5 ani. Păi şi frunzele nu trebuie puse pe ceva? Păi ba da! Pe o păturică.

 

 

Şi, bine-nţeles, păsărelele mele somnoroase:

 

 

Marea bucurie legată de această păturică este că am vândut-o imediat ce am postat-o.

M-am bucurat foarte, foarte mult, pentru că a fost ca o confirmare a faptului că "mi-a ieşit", cum se zice. 

E tricotată din bumbac, decorată cu aplicaţii lucrate manual, danteluţa croşetată ce o împrejmuieşte este de asemenea lucrată manual. Are la colţuri fundiţe din satin.

E foarte, foarte moale, foarte uşoară.

Am pregătit deja floricelele pentru alte păturici, alte culori, ca să fie surpriză, dar a trebuit să pun deocamdată totul pe pauză că a intervenit altă "lucrare".

Aici nişte poze cu altă "Somnoroasă Păsărică":

 

Dacă doriţi să le comandaţi, nu ezitaţi să mă contactaţi. Găsiţi în pagina Contact toate informaţiile necesare.

Acum ceva off topic.

M-am hotărât să renunţ la zahăr. Nu cred că pot în proporţie de 100%, dar măcar să-l reduc cât de mult se poate. Am citit multe, am vizionat filmuleţe, nimic de bine despre zahăr.  

Ca o coincidenţă (nimic nu e întâmplător) stând la poveşti cu o cunoştinţă, despre una, despre alta, am ajuns la subiectul "zahăr", şi mi-a spus că îşi îndulceşte cafeaua, ceaiul, ce-o fi, cu "dulce de ştevie". Sincer, până atunci nu auzisem niciodată despre îndulcitorul ăsta, care e 100% natural.

Sună a reclamă, dar nu-i! :))

Sunt doar foarte încântată pentru că astăzi mi-am cumpărat şi chiar e grozav. Cu 3 picături mi-am îndulcit o cănoaie de ceai, şi parcă era puţin prea dulce. Se găseşte sub formă de pudră, picături, pliculeţe.

Ce mă încântă? Citiţi aici:
"Hyper Stevia rebaudiana este un indulcitor natural, noncaloric, destinat inlocuirii zaharului rafinat, zaharinei si altor tipuri de indulcitori.

 Mod de administrare:
Sub forma de picaturi in ceai, cafea, alte lichide sau in produse de cofetarie si patiserie, dupa gust. Contraindicatii:
Nu are contraindicatii!"

Poate că voi ştiaţi deja despre îndulcitorul ăsta, poate nu. De-asta m-am gândit să scriu, poate mai sunt şi alţii ca mine, în urmă cu ştirile, şi poate mai foloseşte cuiva. 

Vă pup!!!

Buletin informativ :D

Buna ziua, oameni dragi!
N-am mai postat nimic de 10 zile intregi, ceea ce e mult, si oricum ultima postare a fost cam scurta si cam seaca, deci nu se pune, asa ca am zis sa trec pe-aici si sa mai dau un semn. Nu de alta, dar chiar imi place aici. Ma simt acasa.

Prima noutate pe care tin s-o impartasesc cu voi este ca mi-am luat doua pasarele: Ghiocel si Suzi.
Sunt perusi. Suzi e galbena-galbena si guraliva iar Ghiocel e - după cum îi spune şi numele- alb, şi e puţintel mai speriat.
N-am uitat-o pe Bertha mea dragă, şi ştiu că după ce s-a dus am zis că de data asta chiar nu îmi mai trebuie păsărele, dar viaţa e totuşi prea tristă fără ele.
N-am poze cu ei pentru că încă sunt cam speriaţi. Sincer, nu ştiu în ce condiţii au fost ţinuţi sau transportaţi, sau ce traumă au suferit, dar sunt cei mai speriaţi peruşi din câţi am avut. Nici în colivia lor nu se aventurează prea mult (îmi amintesc de mine în unele perioade ale vieţii, peruşii ăştia... :D).
 În prima zi nu au mâncat decât pe seară, târziu, şi doar după ce am plecat noi afară.
Le-am pus şi bazin de înot, dar nu se ating de el. D. al meu a zis că poate dacă ar fi jacuzzi le-ar plăcea.
Una peste alta, sunt foarte fericită că i-am luat!

Altă păţanie.
Acum vreo două săptămâni aud un mieunat la uşa de la intrare. M-am şi speriat! Am plecat tiptil spre uşă, cu ochii cât cepele, să văd ce-i. D. al meu era cu o pisicuţă în braţe. Mi-a adus-o de la o vecină să vadă ce reacţie am, ce zic. Era mică şi drăguţă, tărcată.
Aş fi păstrat-o, deşi eu şi pisicile nu ne prea cunoaştem, dar plângea aşa de tare după mică-sa şi după fraţii ei, de mi se rupea sufletul şi l-am rugat frumos să o ducă înapoi.
Mi-a zis D. că imediat ce a dus-o înapoi şi a lăsat-o jos, s-a şi lipit de mama-mâţă şi a început s-o pupe şi s-o drăgostească, aşa că m-am simţit bine că n-am păstrat-o.
Îmi aducea aminte de prima noapte a lui Chelsie la noi acasă. Am dormit cu ea pe piept, ca s-o liniştesc, că la fel plângea şi ea, şi spre dimineaţă a făcut pişu pe perna mea...

Altă ştire. Descoperire personală.
Dacă vă plac langoşii (maaamă mie ce-mi plac!) şi n-aveţi voie, pentru că-s prăjiţi sau mai ştiu eu de ce n-aveţi voie, pot fi înlocuiţi cu succes cu fulgi de porumb şi brânză telemea.
Se procedează aşa: îţi umpli gura cu fulgi de porumb, şi-apoi strecori şi o bucăţică mică-mică de telemea. Mestecă! Nu-i aşa că are fix acelaşi gust, doar că nu-ţi curge uleiul pe bărbie în jos? :))

Am lucrat mult în ultima vreme. Mi-e mai la îndemână să postez pe Facebook decât aici, dar mă străduiesc să actualizez şi blogul.
Dacă aveţi Facebook şi vreţi să faceţi un pustiu de bine, daţi vă rog un share paginilor mele Ella's Place si Păturici Croşetate pentru că oricât aş lucra şi oricât m-aş strădui, dacă produsele mele nu ajung să fie văzute şi cunoscute, tot degeaba!
Mulţumesc anticipat! Pupe şi îmbrăţişări! :* :* :*


Ce să vă mai spun?
Am citit multe chestii faine în ultima vreme, în special despre Dumnezeu.
Ori de cîte ori citesc ceva ce mă inspiră, ce mă face să am o mică revelaţie, îmi spun "asta trebuie să o pun şi pe blog, să citească şi ei, poate mai ajută pe cineva", iar acum nu-mi vine nimic în minte... :(
Nimic, mai puţin asta: Dumnezeu chiar există şi chiar ne ajută. Dacă te duci la El aşa cum se duce un copil la tatăl lui, şi-L rogi ceva, cu sinceritate, dintr-o inimă curată, chiar te ajută.
Te ajută şi în cele mai mărunte treburi. Nimic nu e prea mic sau prea puţin important pentru El când e vorba de tine. Pentru că Dumnezeu e dragoste şi pentru că te iubeşte.
Să zicem că ai probleme cu somnul. Parcă ţi-e şi jenă să zici "Doamne, ajută-mă să dorm bine!". Nu-i aşa că parcă simţi că e o rugăciune egoistă sau parcă nu e motiv de rugăciune? Motivele de rugăciune trebuie să fie măreţe, importante, grave. Greşit. E important să dormi bine, ca să te odihneşti bine, ca să te trezeşti bine, cu zâmbetul pe buze şi să fii o binecuvântare pentru ceilalţi.
Ideea asta mi-a venit după ce am băut într-o seară o cană de ceai pentru somn liniştit, de la care am avut nişte palpitaţii de mi-a fost frică să dorm restul nopţii. Atunci mi-am zis: "Măi, dacă o cană cu ceai îţi poate da somn liniştit, adică nişte ierburi, cu-atât mai mult poate Cel care a creeat acele ierburi". Păi nu-i aşa?


Vă pup cu drag!

Rudele îndepărtate ale lui Suzi şi Ghiocel

Pantofiori crosetati si bentite

Sunt crosetate din bumbac.
Botoseii au 10.5-11cm lungime, iar bentitele de la 44 cm in sus (se intind).

Pret 45 lei/set.
Le puteti comanda in magazin, pe pagina mea de Facebook sau printr-un e-mail.

 

 

Sper ca va plac! :)

Va pup cu drag,

Ella