Spre deosebire de anii de demult, din altă viață parcă, acum nu mai am două ajutoare în bucătărie de sărbători, ci unul singur. Pe D.. Ceea ce e ok. Facem echipă bună. Nu că nu i-aș simți lipsa lui A.
Deci, am făcut cozonaci. N-am mai făcut cozonaci de muuult de tot, pe principiul: dacă face mama, ce rost are să mai fac și eu? Face ea cu unul în plus. 😜 Anul ăsta nu știu ce m-a lovit dar am făcut cozonaci. Mi-au ieșit foarte faini, cum nici nu speram: au crescut, s-au copt perfect, nu s-au ars pe fund, n-au pleznit, mi-a ajuns umplutura la fix, mi-au încăput la fix în tăvi. Încă nu mi-am revenit din uimire. Prăjitura însă, de care eram sigură că o să-mi iasă perfect și pentru care n-am avut emoții deloc, m-a trădat. Untul, uitat undeva pe colț de masă, s-a muiat prea tare și n-am mai putut scoate apa din el. Crema s-a tăiat. Am dres-o, dar n-a mai fost tot aia, spumoasă ca-n visele mele. Apoi mi-am amintit că am mai pățit la fel și altă dată cu crema asta. Eee, dacă-mi aminteam mai repede, înainte să o fac, ce bine mai era! 😊 Sper ca frigiderul să-și facă partea lui de treabă în noaptea asta și să o întărească bine. Am mai făcut o prăjiturică cu mere și scorțișoară, surpriză pentru D., ajutorul meu de nădejde, ca să-mi arăt recunoștința. E mare lucru și el știe asta, pentru că eu nu mă înnebunesc după prăjitura/plăcinta/ce-o fi, cu mere. Deci e toată tava numai a lui.
Brăduțul îl facem mâine, în Ajun. Tot în Ajun sosește și A., odată cu Moșu'.
Poze cu cozonacii n-am. Poze cu ultimul set lucrat am, dar sunt făcute la lumina becului și culorile par murdare. Azi-noapte pe la 11 mi-am croșetat o floare roșie, pentru că mi-am dat seama că hainele mele pregătite pentru Crăciun sunt în culori cam serioase (nuanțe de gri, negru și alb 😕) și am vrut să-mi înveselesc ținuta. Am pozat-o în seara asta la bec. Din cinșpe poze una singură e clară, și aia cam ciudată.
Arată, biata mea broșă, ca o vărzucă fleoștită de grindină. Ceva de genul.
Poate ar fi bine să încerc să-mi prind în piept bujorul din poză. Sigur mi-ar înveseli ținuta, familia și toți oamenii din oraș. :))
Râdem, glumim, ne bucurăm, ceea ce e bine. E foarte, foarte bine! Trebuie să ne bucurăm cât mai mult. Este un verset tare fain: " În ziua fericirii, fii fericit şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una, şi pe cealaltă".
Să nu uităm, însă, motivul bucuriei și motivul sărbătorii. Să nu uităm că sărbătorim ziua Cuiva de naștere, să nu sărbătorim lăsându-L pe sărbătorit pe dinafară. Chiar nu trebuie să uităm asta.
Pe un blog, pe care-l urmăresc de mulți ani, am văzut filmulețul de mai jos și am zis că poate v-ar plăcea și vouă.
Crăciun fericit vă doresc, plin de pace, liniște, bucurie, îmbelșugat cum nu ați mai pomenit, cu oameni dragi alături. Multă, multă pace în suflet. Liniște și pace.
Vă îmbrățișez cu drag!
Ella's Place 😘
Tare m-ai amuzat cu "varzuca fleoștită de grindină".Pai cum asa,trebuia bumbacel,sa nu iasa varzuca :)).
ReplyDeleteLa crema poate ca ar fi fost nimerit niste mascarpone,dar nu pus in crema,invers,crema taiata adaugata treptat in mascarpone.
Anul asta nu am facut cozonac(dar nu e timpul trecut),am zis ca pentru o familie restransa ca a noastra e destul si mai putin.De mancat s-ar manca,dar apoi cine jeleste cand isi vede colaceii ,nu mai vreau.Mai la inceputul venirii noastre aici intr-o perioada relativ scurta de timp ne-am ingrasat binisor,pentru ca nu reuseam sa ne mai stapanim organismul,lumina continua cerea parca mese cat mai haotice,nimic nu mai era ok.Apoi am ajuns la concluzia ca e necesara o dieta(in conditiile in care nu am tinut niciodata si nici nu am crezut in diete).Si spre uimirea noastra am reusit sa slabim,si totodata sa revenim la normalul nostru.
P.S.Bine punctat,sa nu sarbatorim fara sarbatorit!
Am facut eclere si placinte cu branza si fructe de padure(noua ne place si cea cu mere ,scorti si cardamom,si strudelul asezonat cu frisca,ori crema de vanilie:D) ;de final de an voi face un tort(ca vine si ziua cuiva,nu spun,persoana importanta;) ,si niste alcazare;si apoi incepe "dezmatul"(a se citi DIETA).
Cu asta am incheiat povestea ,dar mentinem legatura,desigur.
Craciun Fericit va doresc!
Craciun fericit, Mihaela!
DeletePana la urma frigiderul m-a ajutat cu prajitura buclucașă. :))
Bumbacul nu-l consum pe mine, il tin pentru chestii mai importante, cum ar fi botosei pentru bebei. Nici acele de broșă, așa că mi-am prins floarea în piept cu un ac de siguranță. :))
De Revelion si eu fac tort. Un tort doar pentru noi doi. Si nu o sa ma urc pe cântar decât prin martie, ca să nu-l dau peste cap!
Te pup cu drag!
Craciun fercit cu toti ai tai, draga mea!
ReplyDeleteCraciun fericit si tie, Cristina!
DeleteSarbatori fericite, Ella draga!
DeleteEsti un om minunat!Te-am descoperit zilele astea cand am inceput cautaile pentru a tricot o paturica pentru o viitoare nepotica. Ti-am admirat creatiile tale superbe si-ti multumesc ca ne impartasesti si noua ideile tale. As veni cu o rugaminte la tine, nu ai vrea sa -mi explici si mie modelul de la paturica alba. Ti-as fi recunascatoare. Multumesc mult de tot!
Sarbatori fericite!
ReplyDeleteCautand un model de paturica pentru bebelusi ,am vazut postarile tale care mi-au incantat privirea.Dorinta mea ar fi, sa tricotez si eu o paturica pentru nepotica care se va naste peste 2 luni si ceva, dar as fi dorit sa-mi explicit si mie modelul pe care l-ai utilizat la paturica alba sau cea roz. Am tricotat in tinerete si nu prea deslusesc modelul. Astept asadar un semn de la tine.
Cu multumiri anticipate , Gina
Draga Gina,
DeleteFelicitari pentru nepotica!
Nu stiu exact la ce paturici faci referire, dar daca sunt cele la care ma gandesc eu, atunci sunt facute la masina mea de tricotat, care desi e manuala, face modele care nu stiu daca pot fi facute cu andrelele. Sau nu stiu eu cum ar putea fi convertit un model de la masina, pentru andrele.
Sarbatori fericite si tie si numai bine!