Colier crosetat din margele toho- 2

Hello!
Până la urmă nu am făcut modelul la care mă hotărâsem și pe care vi l-am arătat în postarea trecută, pentru că am rămas cu prea puține mărgeluțe crem. Mi-am făcut alt model, încercând să combin într-un mod fericit culorile pe care le am.
Dacă vă întrebați ce s-a întâmplat cu primul colier, vă răspund cu bucurie: s-a întâmplat că l-am terminat, dar acum am alte dileme: ce sistem de închidere să folosesc? ce căpăcele? cum le prind? ce culori? ce material? Muuult prea multe întrebări pentru biata mea tărtăcuță care e prea fericită de noua găselniță, croșetatul cu mărgele, și refuză să se streseze, pentru moment, cu așa întrebări complicate.
Să curgă pozele, zic! Toate trei! 😜

 

 

 

Citisem eu că în 20g de mărgele intră cca 850 de bucăți, așa că am cumpărat câte 20 de grame, pentru că mi se păreau enooorm de multe opt sute și ceva, dar nu e chiar așa. La colierul din poze, care o să aibă undeva la 40cm, încă nu știu sigur, am folosit toată punguța de mărgeluțe gri/movuriu, adică 20g, și dacă ar fi să mai am nevoie de vreo mărgică, nu mai am. Deci pe viitor cred că o să cumpăr cel puțin câte 30g.

Știți ce mi-aș dori? Mi-aș dori să am mărgeluțe în tooooate culorile frumoase din lume și să fiu într-un loc unde timpul nu contează, nu e important sau pur și simplu nu există. Unde să fie timp berechet pentru toate, fără stres, fără presiune, fără grabă. Unde să fie timp să lucrezi, să te odihnești și să te bucuri, tooooaaateee pe săturate. În concluzie, zilele astea îmi doresc: timp & mărgele. 😉

Vă pup!

P.S. M-ați ajuta dacă mi-ați oferi sugestii/informații legate de prețul acestor coliere. Cred că aș încerca direct pe Etsy. Habar n-am.

Colier tubular din mărgele, în lucru.

     Am revenit!
     Am desfăcut bucățica aceea de tubuleț croșetat din mărgele cu care „mă lăudam” data trecută, și am luat-o de la capăt. De data asta m-am străduit să o fac fără greșeală. După măsurători și calcule laborioase am ajuns la concluzia că am nevoie de cca 650 de mărgele ca să fac o brățară. Am înșirat necesarul de mărgeluțe pe fir, și m-am apucat de lucru. Mărgeluțele mi-au ajuns fix pentru 11,5 cm de brățară, adică nici pe de parte suficient.

 Plus că mi se pare prea gros tubulețul pentru o brățară și cred că la grosimea asta ar merge mai bine un colier. Așa că dă-i și înșiră la mărgele. Dacă-l fac de 46cm, asta ar însemna cam 2600 mărgeluțe în total 😱. Acum stau și mă întreb cu cât se vând astfel de coliere, având în vedere că mărgelele toho nu sunt ieftine și nici munca la ele nu e chiar floare la ureche. Am găsit la 100 lei, la 200 lei, la 70euro, 260 lei, si la... 45 sau 50 lei. Cele cu 45-50 lei sunt din mărgele de nisip simple, și asta se vede, pentru că acele coliere par „șifonate” din cauză că mărgelele nu sunt uniforme.

Am găsit un progrămel care mă ajută să-mi fac singură modelele care îmi trec prin cap, cu ce culori vreau, și vreo două seri doar pe el m-am jucat. N-am prea multe culori de mărgele, doar vreo 5, și alea alese așa de „bine” că nu pot face prea multe combinații. Dar iată cum vreau să arate următorul colier:

Turquoise-ul pe care-l am eu e mai frumos decât cel din imagine, și portocaliul meu e mai degrabă un corai, dar în linii mari cam asta ar fi ideea.

Se pare că primăvara încă mai are de așteptat.
La noi a nins feeric ieri aproape toata ziua. Dimineata ne-am trezit cu un cer frumos, albastru, presărat cu norișori, si cu pădurea și munții albiți de zăpadă.
Dacă aș spune că mi-e ciudă, aș minți. Îmi place zăpada. M-am săturat de iarna geroasă cu zile scurte, cu puțină lumină, dar de fulgi, de ninsoare, nu cred că am cum să mă satur. Fulgii sunt fulgi și au ceva magic.

Aici e la mine acasă:

 O săptămână frumoasă să avem!
ella.

Am un hobby nou

Da, am un hobby nou (de parcă cele pe care deja le am nu ar fi fost de ajuns), inspirat de fosta învățătoare a fiicei mele. Se pare că pe mine mă inspiră doamnele învățătoare, ba a mea, ba a fiicei mele. Mă întreb cum arată fosta învățătoare a soțului meu și, oare, cum ar putea să-mi influențeze viața, dacă mai trăiește.😊
Deci, noul meu hobby este croșetatul cu mărgele. Știți, colierele și brățările acelea tubulare, din mărgele de nisip? Nici prin cap nu îmi trecea că sunt croșetate. Le admiram pe cele făcute de fosta învățătoare a lui Ale, eram sigură că sunt înșirate cumva, țesute cumva, apoi chiar am descoperit că se pot și „țese”, dar chiar nu mă așteptam să fie făcute cu croșeta. Am descoperit cu totul întâmplător, pe Facebook, când mi-a apărut un filmuleț cu o tipă care croșeta un colier tubular. Am fost uimită. Părea simplu, dar așa cum se întâmplă deseori, aparențele înșeală. Mă credeam destul de îndemânatică până am încercat să fac și eu. Presupun că e adevărat că exercițiul e mama învățăturii, deși cred că i-ar putea fi, la fel de bine, și tata. Mie „exercițiu” îmi sună a fi mai degrabă nume de băiețel. Ca să fie fetiță ar trebui să fie „exerciția” sau cumva.  😜

Frumoasele astea sunt mărgeluțe toho, japoneze. Sunt mai scumpe, dar sunt foarte frumoase. Mă gândesc că poate era mai bine să cumpăr din cele ieftine ca să exersez, da' acum nu-mi pare rău, pentru că acestea sunt foarte frumoase și de foarte bună calitate.

Am reușit să fac primii centimetrii de tubuleț, după ce am făcut și desfăcut de foarte multe ori. Cu curaj vă pun o poză (scuzați cucufonia) conștientă fiind că e plin de greșeli și arată jalnic, dar am început să înțeleg ce nu fac bine și unde greșesc.

Am avut probleme și cu înșiratul mărgelelor. Aș fi vrut să le înșir pe un fir de bumbac puțin mai gros, ca să-mi fie mai ușor să învăț, dar nu reușeam să-l bag în ac. Acul în care mergea firul, nu intra în mărgele. Și într-un final am găsit o soluție! Am înmuiat capătul firului în ceară topită, l-am săsat să se usuce, și așa a devenit suficient de rigid încât să bag mărgelele direct pe fir, fără ac. Tadam!! 😋

În altă ordine de idei...
A trecut sesiunea! Iuuuupiiii!!! Acum pot să citesc, pot să croșetez, pot să tricotez, trebuie să-mi lustruiesc mașina de tricotat, să o fac sclipitoare, pot să coc, am și făcut-o deja ieri, pot să fac multe chestii pe care le-am lăsat de-oparte pentru câteva săptămâni și de care mi-a fost doooor (puțin spus).
Să vă spun cum a fost în sesiune? A fost greu dar bine. Mi s-a dezmorțit creierul. Bănuiesc că media semestrială se face la fel, adică media aritmetică: adun toate notele și le împart la numărul de note. Dacă e așa, am media 9,42. E bine? :))) Știiiiiiuu! Nici mie nu-mi vine să cred, dar asta este: 9,42.
Dumnezeu e bun!
Știți care e cea mai tare parte din toată treaba asta? Pentru mine, atunci când primesc un mesaj de la fiică-mea care sună așa: „Ai de capul meu. Bravoooo!!!! Îs așa mândră de tine!!”. Ei bine, un mesaj ca ăsta merită efortul.
După ultimul examen D. m-a invitat să mâncăm în oraș, și ne-am plimbat, și-a vrut să mă răsfețe, și m-am simțit ca ditamai regina. :)) 

Amu pentru cârcotași: vă iubesc daaaar, nu mă mai întrebați la ce-mi folosește sau dacă cred că o să mă ajute cu ceva, sau ce fac după aceea. Nu știu ce o să fac după aceea. Poate o să fac ce fac și acum și ce făceam și înainte. Poate o să mă duc casieră la Kaufland sau la Lidl, sau oriunde, deși aș prefera la Jysk, poate plec în Germania și o să muncesc în agricultură sau poate Dumnezeu o să mai facă încă o minune pentru mine, așa cum a făcut-o pe asta, și o să mi se întâmple ceva nemaipomenit de frumos. Nu știu. Nici măcar nu contează. Chiar nu contează. Cu toată dragostea vă spun, nu e treaba voastră, nici măcar treaba mea nu e. Dumnezeu știe ce are de gând cu viața mea, și poate să facă ce vrea cu ea, pentru că El mi-a dat-o. Ok? Eu chiar cred asta.

Vă pup cu drag și vă trimit gândurile mele bune!
Ella.

AMR 2

Zilele astea mi-a fost tare ciudă că nu locuiesc în București, Cluj, Timișoara sau Iași. Sau chiar în Sighișoara ori Craiova. Tare m-aș fi plimbat și eu!

Oricum, am fost și sunt acolo cu sufletul.

Zilele astea chiar am simțit, din nou, că țara asta e și a mea, și a noastră, nu doar a lor. Că suntem vii, nu suntem doar niște păpuși de lemn, fără suflare, fără voință.

Sunt mândră de noi!!!

În altă ordine de idei...

Mi-e dor de primăvară. Foarte dor! 

Mi-e dor de râs de copil. Mi-e dor de hohote de râs. Cam de mult n-am mai râs în hohote, din tot sufletul, să mă doară fălcile. Pfff, în copilărie ce des se întâmpla să mă doară fălcile de râs!

Mi-e dor de seri petrecute în camping, în jurul focului de tabără. Îmi amintesc cum stăteam la povești, până târziu, cu prietenii noștri. Târziu în noapte ne apucau poveștile despre infinit, Univers și mai știu eu ce, de ne era frică apoi să mergem la culcare. Nu prea făceam poze, pentru că era scump filmul pentru aparatul foto iar noi eram copii modești, și-apoi decât să dai banii pe film, mai bine cumpărai câteva conserve în plus. Dar am imagini așa de clare în minte! Îmi amintesc și ce geci sau pantaloni aveam, noi și prietenii noștri. Și ar fi chiar greu să nu țin minte, pentru că purtam aceleași geci și haine ani de zile. Pe-atunci nu exista "culoarea anului" sau "croiala anului" sau poate existau, dar nu pentru noi. Noi eram copii simpli, crescuți de oameni simpli.

Mi-e dor să fie totul simplu, așa cum era cândva.

Trebuie să vină și vremuri mai bune, pentru noi toți, pentru țara asta. Să ne putem relaxa, să ne putem bucura, să nu mai fim batjocoriți și disprețuiți, la noi acasă. 

Dap! Cam așa ceva!

#unitisalvam  #neamtrezit

Au Mai Rămas 2 examene - asta înseamnă titlul.

Nu credeam să iau așa de în serios treaba asta cu facultatea. Am poftă de învățat. Dar, iarăși zic, mi-e dor și de ale mele. Și-aș vrea să fiu mai nepăsătoare, mai relaxată. Prea mă stresez.  Poate pentru că e prima sesiune. Nicicând în viața mea n-am fost așa de "pusă cu burta pe carte".  :))

Doamne ajută să nu fie în zadar, să nu fie doar o experiență fără finalitate. Să ducă undeva. Ar fi drăguț. :)

Vă pup!