Sesiunea s-a sfârșit, în sfârșit! Ieri.
S-a sfârșit și primul an de facultate. Ce repede a trecut! Dacă știam că trece așa repede, o făceam mai demult. O, stai așa, n-am avut timp sau posibilități mai demult! :))
În ultima lună, în care n-am făcut altceva decât să învăț, am tânjit după niște timp liber pe care să-l pierd cum vreau eu, în care să fac ce vreau eu, iar acum că-l am, nu știu igzact ce să fac ori ce e mai bine să fac cu el. Sunt puțin pierdută. Poate încă nu realizez că-s liberă. Mi se mai întâmplă, uneori, să realizez niște chestii cu întârziere, uneori chiar cu ani-întârziere.
Oricum, dacă voi găsi ceva demn de făcut, ceva care să justifice faptul că fac umbră pământului, voi o să fiți primii care o să aflați. Clar!
Până una-alta am o veste bună. Pentru mine. Campanulla mea, pe care o credeam pe ducă, își revine! A ieșit din iarnă așa uscată și ciufulită, așa "îmbătrînită". I-am tot spus că o iubesc, i-am tot curățat frunzulițele uscate, am tot udat-o și-acum uite că-și revine!
N-are decât o floricică mică și niște bobocei rușinoși, dar a pornit pe drumul cel bun.
Firul acela lung ce se vede în prim-plan e usturoi. Mama mi-a zis că le ajută dacă bagi câte un cățel de usturoi în ghivece, și chiar cred că ajută.
Bufnița aia am cumpărat-o într-o zi tristă.
Deci, cam asta ar fi.
Acum că am timp mai mult, sper să trec mai des pe aici. Asta dacă nu se întâmplă ceva minunat, ceva grozav și neașteptat, care să mă duc hăăăăăt-departe, în altă țară sau poate chiar pe alt continent (eu sunt deschisă) să văd lucruri, să fac chestii, să fie frumos. Cine știe?
Vă pup!
