Poveste pentru copii mari

Un fragment dintr-o carte care cred că e mai mult pentru copii mari decât pentru copii mici: 

"Dar după un răstimp de gândire, (Micul Prinț) adăugă:

- Ce înseamnă „a îmblânzi”?

- Nu eşti de prin partea locului, zise vulpea, ce cauţi pe-aici?

- Caut oamenii, zise micul prinţ. Ce înseamnă „a îmblânzi”?

- Oamenii, zise vulpea, au puşti şi vânează. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauţi găini?

- Nu, zise micul prinţ. Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”?

-   E   un   lucru de   mult   dat   uitării,   zise   vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”...

- A-ţi crea legături?

- Desigur, zise vulpea. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume...

- Încep să înţeleg, zise micul prinţ. E undeva o floare... mi se pare că m-a îmblânzit...

- Se prea poate, zise vulpea. Pe Pământ întâlneşti tot soiul de lucruri...

- O! Dar nu e pe Pământ, zise micul prinţ.

Vulpea se arătă foarte nedumerită:

- Pe altă planetă?

- Da.

- Pe planeta aceea sunt vânători?

- Nu.

- Interesant. Dar găini?

- Nici.

- Nimic nu e desăvârşit, suspină vulpea.

Vulpea însă se întoarse la gândurile ei:

- Viaţa mea e veşnic aceeaşi. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile se aseamănă între ele, şi toţi oamenii se aseamană între ei. Aşa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie.Şi-apoi,  priveşte! Vezi tu, colo, lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine.Mie grâul nu mi-e de folos.  Lanurile de grâu  mie nu-mi trezesc  nici o amintire. Şi asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea

 aurului. Va fi, de aceea, minunat când mă vei fi îmblânzit! Grâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu...

Vulpea tăcu şi se uită la micul prinţ.

- Te rog... îmblânzeşte-mă, zise apoi."

(Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupery)

Cred că, undeva, în adâncul sufletului, asta ne dorim toți: să fim îmblânziți, să tresărim la auzul unor pași deosebiți. Să fim, pentru cineva, fără seamăn în lume.

Mulțumesc, Ale, pentru carte! Love u! 💕

 

Cartea, în format pdf am găsit-o aici.