Fie ca Sărbătoarea Nașterii Domnului să vă aducă multă pace și bucurie!
Crăciun fericit!
Saturday, 23 December 2017
Sunday, 10 December 2017
Descoperiri, minuni și alte lucruri care îți înfioară sufletul.
Am descoperit că trandafirul meu japonez, cel căruia i-am mai dedicat eu și alte postări, cel care are peste 25 de ani, dar care nu a înflorit niciodată, NICIODATĂ, are un bobocel...
N-am cuvinte să descriu ce am simțit când am văzut bobocelul ăla. Credeam că visez. Mi-era teamă să și respir în preajma lui, ca să nu cadă. Pentru mine, bobocelul ăsta e un mesaj venit de Sus: „Nu-ți pierde speranța. Niciodată. Lucruri minunate se pot întâmpla când nici nu te gândești.”
Am mai descoperit ceva, și mai minunat! Am descoperit un loc, adânc-adânc în sufletul meu, un loc unde e întotdeauna liniște și pace, un loc unde e cald și bine, un loc unde Îl pot găsi și pot vorbi cu Dumnezeu. Sau putem sta în tăcere: El ascultă tăcerea mea iar eu mă las inundată de dragostea Lui.
E locul unde „fug” când afară nu e plăcut, când mă simt respinsă sau singură, când mă simt în plus sau când, pur și simplu, nu îmi place de mine. Acolo, în compania Lui, găsesc acceptare și iubire. E refugiul meu. Acum știu sigur că Dumnezeu e în noi, în sufletul nostru, întotdeauna aproape.
Dacă-L cauți din tot sufletul, El se lasă găsit.
Și am înțeles ceva. Atât de clar! Am înțeles de ce nu trebuie să răspunzi răului cu rău, urii cu ură, de ce trebuie să îți iubești... dușmanii. Simplu. Dacă în schimbul răului faci rău, multiplici răul, hrănești răul. Dacă urii îi răspunzi cu ură, multiplici ura, hrănești ura, care și așa este deja prea multă în lume. Dacă răspunzi răului cu bine, înmulțești binele. Dacă urii îi răspunzi cu dragoste, multiplici dragostea. Planeta Albastră are nevoie de Dragoste și de Bine.
Nu e ușor, dar oare să trăim într-o lume în care domină răul, e mai ușor?
Am mai înțeles ceva: puterea unui zâmbet. Era dis-de-dimineață, eram la volan și mergeam încet ca să ochesc un loc de parcare, când de pe trotuar îmi atrage atenția o siluetă. Era un tânăr. Cred că era preot. Avea o pălărie neagră cu boruri late și drepte, avea barbă și mustață, o mustață ușor răsucită la vârfuri, un mers vioi și o figură veselă, senină, de parcă ar fi împărțit raze de lumină tuturor, în jur. Fața lui zâmbitoare și luminoasă mi-a atras privirea și am început să zâmbesc și eu. M-a văzut și mi-a zâmbit și mai tare, și m-a salutat cu o plecare a capului. Toate astea s-au desfășurat în câteva secunde, secunde care mi-au schimbat ziua întreagă., care m-au umplut de bucurie.
Toți avem puterea să facem asta unii pentru alții. Ne putem oferi unii altora bucurie... gratis!
Love you!
ella.
N-am cuvinte să descriu ce am simțit când am văzut bobocelul ăla. Credeam că visez. Mi-era teamă să și respir în preajma lui, ca să nu cadă. Pentru mine, bobocelul ăsta e un mesaj venit de Sus: „Nu-ți pierde speranța. Niciodată. Lucruri minunate se pot întâmpla când nici nu te gândești.”
Am mai descoperit ceva, și mai minunat! Am descoperit un loc, adânc-adânc în sufletul meu, un loc unde e întotdeauna liniște și pace, un loc unde e cald și bine, un loc unde Îl pot găsi și pot vorbi cu Dumnezeu. Sau putem sta în tăcere: El ascultă tăcerea mea iar eu mă las inundată de dragostea Lui.
E locul unde „fug” când afară nu e plăcut, când mă simt respinsă sau singură, când mă simt în plus sau când, pur și simplu, nu îmi place de mine. Acolo, în compania Lui, găsesc acceptare și iubire. E refugiul meu. Acum știu sigur că Dumnezeu e în noi, în sufletul nostru, întotdeauna aproape.
Dacă-L cauți din tot sufletul, El se lasă găsit.
Și am înțeles ceva. Atât de clar! Am înțeles de ce nu trebuie să răspunzi răului cu rău, urii cu ură, de ce trebuie să îți iubești... dușmanii. Simplu. Dacă în schimbul răului faci rău, multiplici răul, hrănești răul. Dacă urii îi răspunzi cu ură, multiplici ura, hrănești ura, care și așa este deja prea multă în lume. Dacă răspunzi răului cu bine, înmulțești binele. Dacă urii îi răspunzi cu dragoste, multiplici dragostea. Planeta Albastră are nevoie de Dragoste și de Bine.
Nu e ușor, dar oare să trăim într-o lume în care domină răul, e mai ușor?
Am mai înțeles ceva: puterea unui zâmbet. Era dis-de-dimineață, eram la volan și mergeam încet ca să ochesc un loc de parcare, când de pe trotuar îmi atrage atenția o siluetă. Era un tânăr. Cred că era preot. Avea o pălărie neagră cu boruri late și drepte, avea barbă și mustață, o mustață ușor răsucită la vârfuri, un mers vioi și o figură veselă, senină, de parcă ar fi împărțit raze de lumină tuturor, în jur. Fața lui zâmbitoare și luminoasă mi-a atras privirea și am început să zâmbesc și eu. M-a văzut și mi-a zâmbit și mai tare, și m-a salutat cu o plecare a capului. Toate astea s-au desfășurat în câteva secunde, secunde care mi-au schimbat ziua întreagă., care m-au umplut de bucurie.
Toți avem puterea să facem asta unii pentru alții. Ne putem oferi unii altora bucurie... gratis!
Love you!
ella.
Subscribe to:
Posts
(
Atom
)