Păturică Tricotată „Rose”

         Lucrez la păturici, așa cum mă lăudam, modele noi.
Aceasta e „Rose”. Rose din Downton Abbey sau Rose - trandafir, sau Rose - cu accent pe o. La alegere!

 

„Rose” e o păturică tricotată din bumbac (100%) foarte moale, foarte-foarte moale! 

Deși este puțin mai grosuță, are doar 300g.

 Are un model drăguț, ”ondulat” și margine croșetată, tot din bumbac. La colțuri are fundițe din satin.

Firul este colorat în nuanțe de roz și roșu.
Dimensiune: 80x85cm.  

Poate fi achiziționată de aici.
Voi căuta firul acesta și pe nuanțe de albastru.

Numai bine!
Ella

Poți spune orice vrei despre o lumânare, dar nu poți spune că nu are viață

          Poți spune orice vrei despre o lumânare, dar nu poți spune că nu are viață.
Mi-am consumat toate lumânăricile-pastilă, deși am avut un set de 100 de bucăți, și n-am reușit să cumpăr altele. Am fost nevoită să aprind lumânarea asta mare ca să „surfilez” capetele unor panglici. Nici nu mai știu ce aromă avea. Am cumpărat-o din Cluj, de la un târg de handmade, mai de mult, și era atât de parfumată încât parfuma aerul din casă fără să o aprinzi. Acum am aprins-o pentru prima dată, dar nu mai are miros.

Am uitat-o aprinsă și când am dat cu ochii de ea, puțin mai târziu, gândul ăsta mi-a venit în cap: e vie!
Și-acum serios, când te uiți la flacăra unei lumânări, nu-ți vine să zici că e vie? Se mișcă, dansează chiar, luminează, încălzește.
Aveam aparatul la îndemână pentru că am pozat niște păturici.

Mi-am petrecut porția de singurătate anuală, într-un an, cu lumânări, cu multe lumânări, și pot spune că a fost mai bine.
O Duminică frumoasă! ❤️️

Colier RoZ

         E mult RoZ vara asta în „atelierul” meu. Atelierul meu mobil, că-l port prin toată casa. Practic, locuim la mine în atelier, așa ar fi mai corect spus, pentru că locul meu de lucru este peste tot prin casă pe unde am chef să lucrez. Daaar odată ce-am terminat nu las urme, nici nu se vede că am fost pe-acolo. Nici nu e prea greu să aduni o punguță cu mărgele, niște ață și-o croșetă. Sau o croșetă și un ghem. Mai complicat e cu mașina de tricotat, dar nici aia nu e chiar o problemă, pentru că o adună altcineva în locul meu. Lucky me!
Deci, de data asta am făcut un colier roz cu alb. E tare finuț și micuț. Deși în poze pare grosuț, nu e.
Nici lung nu e, pentru că e la baza gâtului.
L-am făcut pentru A., ca să-l poarte la o rochiță roz.

Colierul e pozat pe o față de pernă făcută de mine, iar asta-mi amintește că atunci am cel mai mult de strâns, când cos la mașină. Când ”croitoresc”: ace, ațe, fâșii și fâșiuțe, foarfeci, papiote, mașina, covorul...
Nu-mi pot imagina viața fără toate astea. Chiar nu pot.
Curând se apropie concediu. Cred că v-am mai spus că anul ăsta va fi pe sfârșit de vară, început de toamnă (iarnă, era să scriu! 😳😂 ), și abia aștept! Aaaaaabiaaaa aaașteeept!!! Încă mă gândesc dacă să renunț la net pe perioada aia sau nu. Vedem...
Oook! I pwp you! 😘😘😘
Paaa!

Păturică tricotată, cu margine croșetată, din bumbac

         Spre deosebire de păturicile dinainte, aceasta este mai grosuță. Tot bumbac 100%, dar mai gros. Deci, cred că păturica aceasta este mai potrivită pentru un soare ascuns după nori, un vânticel sau poate de pus pe iarbă, în grădină, sub nuc.

 

          Culorile sunt un degrade de la alb-unt trecând prin roz pal, bonbon, lila, terminând cu mov. Culorile se întrepătrund puțin doar și formează dungi late. Un efect foarte interesant. 

Firul e foarte, foarte moale. 

Marginea e croșetată, tot din bumbac, roz-lila și alb.
La colțuri i-am prins fundițe de organza. Acestea pot fi îndepărtate cu ușurință, schimbate cu altă culoare, sau puteți renunța definitiv la ele.
Dimensiune păturicii este de 75cm x 85cm. 

Anul acesta, concediul mult așteptat bate la ușă puțin mai târziu, iar până atunci sper să vă mai încânt cu câteva lucrușoare. Păturicile pot fi făcute, pe comnadă, și pe alte culori.
Vă pup!!

O păturică, două păturici 😊

         Permiteți-mi să vă prezint două păturici foarte drăguțe (serios!). De data asta chiar am jucat fairplay, adică am făcut una pentru bebelușe și una pentru bebeluși, asta în cazul în care mergem pe ideea că bleu e pentru ei și roz pentru ele. 😊
Ca să respectăm sexul frumos (de parcă celălalt sex ar fi urât!), începem cu păturica cu roz. Crem cu roz.

Este tricotată din bumbac, moale și plăcut la atingere. Marginea croșetată e tot din bumbac, la fel ca și aplicațiile.
La colțuri are fundițe de satin roz. Vă spun drept că e foarte veselă și frumoasă. Merge foarte bine și pentru botez.
Să vă mai spun? Bine, vă spun! Bumbacul e foarte bun pentru bebeluși pentru că absoarbe umezeala, protejează copilașcul, de vânt sau de soare, fără ca micuțul să se încingă sub această păturică.

Pentru cât de multe detalii doriți, îmi puteți scrie aici.

Acum, să intre băiețeii în scenă!
Sau, de ce nu, fetițele? chiar, de ce nu? Albăstrelele or fi doar pentru băieți? Nicidecum!

          
           Este subțirică, vaporoasă, ușoară (nu știu dacă are 300g, nu cred... daaaar, la fel, pentru oricât de multe informații îmi puteți scrie. La colțuri are fundițe de satin, lila. O delicatețe de păturică! Adică e delicată. 😊

Sper că vă plac! Mie îmi plac mult!
Vă pup cu drag și vă doresc o Duminică frumoasă!

Aniversare la Castelul Corvinilor 🏰

          După ce am sărbătorit nunta de argint... separat, în țări diferite, fiecare în țara în care avea treabă în momentul respectiv, anul acesta am reușit să „ținem aproape”, de aniversarea noastră. Era planificat să sărbătorim la telefon și anul acesta, dar uite că se mai întâmplă și lucruri faine, și am reușit să fim împreună!
O parte din zi am petrecut-o la Castelul Corvinilor. N-am mai vizitat de mult vreun castel și mi-a plăcut, mi-am amintit de excursiile făcute cu școala și de excursiile în care o duceam pe A. când era mică. Aaa, m-am bucurat și de avantajele studenției, și am plătit bilet cu reducere! :))
Am făcut câteva pozici, și-am zis să vi le arăt și vouă, poate o să vă facă plăcere.

 

 

 Vă pup!

Mărgele de lemn

         Nu știu cum reușesc unele persoane să lucreaze ani și ani aceeași muncă și să nu se plictisească. Vreau și eu să fiu așa!
Mă refer la muncile făcute manual, dacă pot să le spun așa. De exemplu, cunosc câteva doamne care de mulți ani croșetează și tot croșetează, fac lucruri minunate, s-au perfecționat și nu s-au săturat! Altele fac bijuterii, altele decorații, șamd. Sau mama! Ani și ani și ani a lucrat lasetă/macrame.
          Eu am început cu croșetatul și tricotatul. Dacă ați ști câți munți de ață mi-am cumpărat în perioada aia!!! Nu mai știam pe unde să o ascund... :))
Îmi place să revăd, uneori, în poze, toate lucrurile pe care le-am croșetat sau tricotat de-a lungul timpului și uneori mă mir de cât de mult am putut să lucrez. Îmi amintesc că primul lucru făcut pentru cineva străin a fost o pereche de mănuși croșetate, fără degete, mov. Ce emoții am avut! Până să primesc feed-back-ul nici să dorm n-am putut! Serios!!
          Apoi, de curând, am trecut la mărgelit. Ceva ce nu mi-am imaginat vreodată că voi face. La fel, am cumpărat o grămadă de punguțe cu mărgeluțe, zeci de punguțe cu accesorii, am salvat sute de modele, informații... Am rărit-o pentru că mărgelitul îmi obosește foarte tare ochii. Dar n-am abandonat.
          Zilele astea mi-am făcut de lucru cu niște bile de lemn. Niște vopsele acrilice, pe care le aveam prin casă, s-au intersectat cu niște bile de lemn pe care le cumpărasem ca să le îmbrac în mărgele, dar care s-au dovedit a fi prea mari pentru asta. Mi-a plăcut atât de mult încât mi-am făcut comandă de alte bile de lemn (pe astea le-am consumat deja), șnururi de piele, închizători și tot ce trebuie. :))
Cred că o să petrec o vreme pictând mărgele de lemn. Și cred că o să mă reîntorc la tricotat. Dar nu mă las nici de Toho, îmi trebuie doar niște ochelari mai buni. Mda, și lucrarea de licență, care o să pună „on hold” mărgelele de lemn, cele Toho și tricotatul. Dar cine scapă la anu' de facultate? Cine, cine, cine? :))
Hai să vă arăt ce-am meșterit!

 

Ne revedem curând cu o păturică nouă: fir nou, culoare nouă, model nou.
Weekend fain!
ella.

P.S. O amintire am să vă arăt! Una frumoasă!

Adio, Duli!

          Încă o persoană care și-a găsit sfârșitul în măruntaiele pământului, în mina Lupeni.
Dimineață când am auzit știrea la televizor și, mai ales, când am auzit că are 42 de ani, mi s-a strâns stomacul. Mă gândeam că trebuie să îl cunosc pentru că e din generația mea. Știam că poate fi oricine, dar nu mă gândeam la el.
          Duli. Cel mai bun prieten al fiicei lui. De multe ori l-am admirat pentru asta. Te uitai la ei și vedeai doi prieteni. Nu știu cum o să facă față veștii. Are doar 14 ani.
Zilele trecute mă uitam la pozele lor de la mare. Ultimul concediu.
Mesajul de adio, scris de soția lui pe Facebook, îți rupe inima.
          Dragii mei, să știți, nimic nu s-a schimbat din ziua AIA de coșmar. Nimic! Oamenii muncesc la fel și mor la fel.
          Dacă atunci când ne erau copiii mici ne rugam să nu se închidă mina și ne era frică că se închide și că n-o să ne descurcăm, acum îmi doresc din tot sufletul să se închidă odată! Ne descurcăm noi și fără ea...

Pauza de masă.