Deci, după ce am terminat cu înscrierea, care a durat foarte puţin, am tăiat-o din Cluj spre Sighişoara, oraş pe care Alex îl adoră şi pe care îl vizităm des. Am dormit o noapte in Sighi la o pensiune drăguţă. A doua zi am plecat spre Sibiu unde am mâncat de-amiază iar seara am cinat acasă... la mama, că la noi nu era nimic de mâncare.
Un tur de forţă s-ar putea spune dar a fost chiar distractiv. Am savurat fiecare momenţel.
Datorită faptului că am văzut şi am făcut atât de multe într-un timp atât de scurt, cele două zile au părut a fi mult mai multe.
Aveam atâââât de multă nevoie să ies puţin din cotidian, din rutină, să schimb puţin peisajul, să uit puţin de croşetă, de comenzi, de problemele de zi cu zi, de tot!
Dacă ar fi să fiu bogată, da' bogată cu adevărat, adică să nu mai trebuiască să-mi fac griji pentru bani niciodată în viaţa mea, n-aş sta mai mult de 3, hai sa zic 5 zile într-un loc. Aş hoinări din loc în loc să întâlnesc oameni noi, să văd locuri noi, fiecare zi să fie diferită. Aş încerca ca pe acolo pe unde trec să las măcar un om zâmbind în urma mea.
Dar cum asta nu se va întâmpla, îmi place să evadez măcar din când în când şi să-mi imaginez că sunt liberă ca o pasăre.
M-a binecuvântat Dumnezeu cu o familie cu care mă pot bucura de vacanţe. În momentul în care plecăm din oraş parcă ne transformăm, ne relaxăm, nu prea mai există "funcţii": mama nu mai e mama, nici tati nu mai e tati, suntem toţi de-o seamă, toţi într-o minte. Îţi dai seama care e copilul doar urmărind care dintre noi cere mai multe şi care aleargă mai repede la tarabele cu suveniruri... :D
Şi îmi place aşa.
Plecăm din nou curând pentru examenele de admitere.
De data asta o să-mi iau şi "lucru" cu mine pentru că chiar trebuie să termin o comandă.
Apoi, cum oricum o grămadă de lucruri se vor schimba cu sau fără voia mea odată cu plecarea lui Alex la facultate, o să mai trebuiască să fac şi eu ceva schimbări pentru că ceva pur şi simplu nu... "puşcă". :))
Nu ştiu încă exact ce şi cum, dar simt că trebuie să schimb ceva, fie doar şi tunsoarea...
Totuşi, cred că trebuie să fie o schimbare mai profundă decât freza mea.
Poate modul de a privi unele lucruri, poate felul în care m-am lăsat subjugată de îngrijorări în ultima perioadă, poate trebuie să pocnesc în faţă frica de una şi de alta care-mi tot dă târcoale de-o vreme în coace şi-mi fură pacea. Trebuie să-mi fac mai mult timp pentru mine ca să pot scotoci adânc în sufletul meu şi să-mi regăsesc credinţa de neclintit, bucuria pentru micile realizări, bucuria de a deschide ochii dimineaţa şi alte chestii mărunte de genul ăsta...
Deci, o nouă postare cu chestii croşetate spre sfârşitul săptămânii sper. Apoi om mai vedea.
Numai şi numai bine vă doresc!
ella
No comments :
Post a Comment