Set croşetat, alcătuit din căciulă croşetată şi fular circular croşetat

Setul de culoarea morcovului din supă, dar un morcov mai cărămiziu puţin, este croşetat în întregime manual dintr-un fir foarte gros, compus din lână şi acril. Firul e foarte fain, moale şi tare plăcut. Căciula e foarte călduroasă, la fel şi fularul. Fularul e circular şi este suficient de lung pentru a putea fi înfăşurat de două, chiar de trei ori în jurul gâtului.
Este un set foarte potrivit pentru zilele friguroase ce - până la urmă - vor veni.

Sincer, titlul postării care mi se tot învârtea prin cap şi pe care aş fi vrut să-l folosesc este: "Morcovul din supă". Mda... :))
Am renunţat pentru că n-are rost. S-ar fi complicat, oricum, prea mult postarea, pentru că atunci trebuia să scriu şi despre porcul de Crăciun şi cum l-am salvat deja, despre ce e mai important: "să salvăm porcu' de Crăciun sau să salvăm Crăciunul de porc?" Hmmm... Să salvez şi morcovii din supă? Că găina e salvată şi ea deja...Să salvăm lumea de cinism, răutate, aroganţă, mândrie, fariseism sau... să salvăm porcu'?
Grea întrebare...

Dar ca să încheiem frumos:

 

Mai multă ploaie, mai puţină ură...

:)

Seturi Croşetate: "Rosalie" şi "Fulguşor"

Setul "Rosalie" este compus dintr-o băscuţă croşetată roz şi un fular circular, care se înfăşoară de două ori în jurul gâtului. Fularul e şi el croşetat. Îmi pare rău că nici prin cap nu mi-a trecut să-l pozez şi desfăcut pentru că e foarte, foarte frumos. Floarea de la băscuţă este, de asemenea, croşetată, dintr-un fir tip mohair, iar în centru are un stras roz.

Fulguşor este ca şi croi la fel cu Rosalie, dar pe altă culoare. Firul este o lecuţă mai subţire parcă.
Năsturelul din centrul florii mi l-a adus Alex de la Cluj. E tare frumos, pe suprafaţa lui fiind lipite multe, multe, multe străsuleţe (adică stras la diminutiv, plural. Dacă cuvântul nu există, e problema lui. Există acum. Tocmai l-am scris! :D)

Luaţi aminte la fineţea tenului meu lipsit complet de riduri... Nici măcar riduri de expresie nu mai am. Parcă n-am plâns sau râs în viaţa mea. Ever! Normal că e făcătură! :))

Nu ştiu dacă aţi observat, dar în partea dreaptă-sus a blogului am o rubricuţă "Versetul zilei". Sunt versete din Biblie. Mie îmi prinde tare bine să le citesc. Chiar dacă n-am treabă pe blog, intru să văd ce verset e în ziua respectivă. De multe ori m-au încurajat şi "mi s-au potrivit" sau "s-au potrivit" situaţiei în care mă aflam la un moment dat.
Azi spre exemplu versetul este:

"El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat." Deuteronomul 32:4

"...credincios şi fără nedreptate...", "drept şi curat"
Am toată încrederea că nedreptatea ce se desfăşoară lunile acestea sub ochii noştri, sub nasul nostru, absurditatea-absurditaţilor, nu va rămâne nepedepsită...

Vă pup cu drag,
ella

Glugi şi gluguţe - 2/2

Aşa cum spuneam ieri, am revenit cu a doua parte a gluguţelor.
Sunt pozate pe mine, fapt pentru care imi cer scuze şi sper că mă veţi ierta... :))

Aceasta este groasă şi frumoasă. Fularul circular (n-are capete) e suficient de lung pentru a fi infasurat de doua, chiar de trei ori, in jurul gâtului. Compoziţia firului e fifty-fifty, lână şi acril. Firul este moale, grosuţ, foarte plăcut la atingere.

Aceasta este absolut minunata. Este tricotată dintr-un fir mai subţirel, de o calitate foarte-foarte bună, cu procent mare de lână (75%), fără să fie totuşi aspru.
În partea de jos are o danteluţă croşetată niţel mai lată. Are aplicată o floare croşetată cu o mărgică în mijloc .

Asta, deşi pare puţin mai sobră, mai tristomană, nu este. Eu o fac să pară aşa... :))
Firul gros, moale şi frumos, deşi negru ca noaptea, are nişte scame colorate prin el. În fotografii nu se prea observă.

Pfff, ce faină ar fi fost asta pe capul lui Alex.
Las'  că mai este puţin şi vine.
Am o fostă colegă de şcoală generală cu care ne-am regăsit prin intermediul FB-ului şi care mi-e tare-tare dragă. Râdeam de ne prăpădeam împreună. Copii...
Ea obişnuieşte să scrie ca descriere la pozele fiicei ei că e "aerul meu". M-a impresionat. E frumos să fii aerul cuiva.

Mâine sper să ne reîntâlnim. Vreau să vă arăt două seturi la care am lucram săptămâna trecută.

Vă pup cu drag!
ella

Glugi şi gluguţe - 1/2

Mi-am zis că e vremea să vă mai arăt câte ceva din ce-am lucrat, în principal gluguţe.
Cele mai multe dintre ele nu mai sunt disponibile, dar pot fi refăcute.
Unele au fost pozate pe capul lu' şefa :D, altele pe capul lui şefa ai mică...

Tocmai mi-am dat seama că sunt prea multe pentru o singură postare, şi ca să evităm formarea unei postări-cârnat, le vom împărţi în două.

Aceasta se numeşte "Brăduleţ, brăduţ drăguţ", cum altfel? Este tricotată din fir tip mohair, foarte groasă şi pufoasă. Are marginea de jos croşetată, şi o floare mare, croşetată, aplicată lateral.

 

 Aceasta este tricotată din acril şi lână. Firul este vopsit în mai multe culori pastelate, predominând nuanţele de verde, cred...
Floarea este mare şi frumoasă.

Gluguţa roz este tricotată dintr-un amestec de lână şi acril. Multă lână, puţin acril.
Este tare călduroasă şi moale, şi mai ales, tare-tare simpatică.

În episodul de mâine vă arăt altele trei
Cred că nu v-am arătat nici gulerul gri. E superb!

Vă pup!
ella

Love is the answer...

Învaţă de la toate...

Vă pup cu drag,
ella :)

Oh, happy day!

Prima zi cu soare, afară dar şi înăuntru, în suflet, după un lung şir de zile întunecate.
Nu cred că v-am povestit despre căţeluşul de la linie. Nu, nu v-am povestit, pentru că n-am vrut să transform blogul într-un jurnal de veşti triste şi deprimante. Pentru asta sunt "ştirile de la ora 5".
Vă povestesc acum, pentru că este o poveste cu happy ending.
Ca să încep cu începutul... Cred că aţi mai văzut fotografii făcute de la fereastra mea. Blocul meu e cocoţat undeva sus, la înălţime, şi spre fericirea mea, n-am blocuri în faţă şi văd o bună parte din oraş.
Am şi binoclu :D. Uneori mă amuz privind oamenii de la fereastră.  
Linia ferată trece prin mijlocul oraşului. Nasol, ştiu... Ca la noi la nimeni!
Sunt, de fapt, două linii de cale ferată paralele care traversează şoseaua. În apropiere e Jiul şi un pod.  Datorită lucrării de un înalt profesionalism, undeva între şosea şi linia ferată este un fel de groapă sub pământ, îngustă dar lungă, care are drept acoperiş o bucată de beton.
Acolo şi-a făcut adăpost o căţeluşă. Acolo a şi fătat. Odată cu nebunia "eutanasierii", după cum bine ştiţi, mulţi şi-au luat libertatea de a ucide după bunul plac, crezând că fac vreun bine cuiva, vreun act de înaltă dreptate, oameni dezaxaţi şi fără suflet. În aceste condiţii a fost ucisă prin otrăvire şi această căţea. A murit acolo, în gaura de sub pământ. Un om omenos a scos-o de acolo şi a îngropat-o. Căţeluşii au rămas în adăpostul de sub pământ. Norocul lor că au fost destul de mărişori ca să supravieţuiască singuri şi că au avut mulţi oameni iubitori care le-au dus de mâncare.
A venit a doua parte a nebuniei, cea controlată de hingheri şi de cei care au adunat câinii contra fabuloasei sume de 20 lei/buc. Măcelul. În măcel au pierit şi puiuţii căţelei, mai puţin unu.
Îl urmăream, şi eu şi D, de la fereastră, în fiecare zi. Era uşor de identificat deşi era departe: o mingiuţă alb cu negru pe iarba de lângă calea ferată. Nu se mişca din locul lui. Teritoriul lui era o suprafaţă de vreo 2 mp. Nu pleca de acolo. Ieşea din groapa de sub pământ, se uita în stânga, în dreapta, dar nu pleca de acolo. Dădea din codiţă când mai treceau oameni, când îi aruncau de mâncare, dar dacă încercai să te apropii de el, fugea sub pământ.Aşa a şi scăpat de hingheri.
Trăiam zilnic cu frica că într-o zi n-o să-l mai văd, că într-o zi va fi prins, că o să-l ia.
Dimineaţa, primul lucru pe care-l făceam era să iau binoclul şi să-l caut... Mă simţeam îngrozitor pentru că ştiam de existenţa lui, ştiam că e singur şi fără apărare, îl vedeam singur şi al nimănui, ba mai mult, uneori noaptea plângea, şi-l auzeam iar eu nu făceam nimic. La urma urmei, mă gândeam că-l pot lua în casă. La urma urmei, de ce să nu-l iau? Din comoditate? Din egoism? De frică să nu fiu ridiculizată? Râsă? Nici unul nu mi se părea motive suficient de bune ca să las un biet sufleţel să piară, nici unul nu era un motiv suficient de bun încât să-mi împace conştiinţa.
Mi-am zis că dacă vreau să am cugetul împăcat, trebuie măcar să încerc să fac ceva. Ok...
Prima idee care mi-a venit, a fost să încerc la un unchi care stă la casă. M-am gândit şi la ce sumă pot oferi pentru hrană pe lună, mi-am făcut curaj o noapte întreagă să sun, iar dimineaţa de cum m-am ridicat din pat am şi sunat, pentru că nu mai suportam cearta din capul meu: "o sa vrea, ba n-o să vrea"... Well, n-a vrut. Am fost dezamăgită şi descurajată. Mi-am zis că n-am pe cine să mai rog...
În zilele ce au urmat, l-am urmărit în continuare, în fiecare zi, pregătită să sar de la etaj drept în capul celui ce-ar vrea să-i facă rău. Mi se rupea sufletul când mă uitam la el, atât de singur, atât de expus pericolelor de tot felul.
Azi dimineaţă l-au vizitat nişte căţei. Mamă, ce fericit era! Ce mai ţopăia, ce se mai juca, ce mai sărea pe ei şi-i pupa! A fost o fericire să-l urmăresc, dar căţeii şi-au văzut de drum iar el a rămas acolo, singur.
Atunci mi-am zis "băăăăi, fată, lasă timiditatea, lasă prostiile şi fă ceva pentru el!!"
Aşa că, deşi ştiam ce mă aşteaptă (sarcasm, ridiculizări, mişto-uri), am scris un status pe FB cum m-am priceput eu mai bine, în care ceream ajutotul tuturor "prietenilor", să găsim o casă pentru căţel. Am rugat mai multe persoane să dea un "share" acelui status, adică un clik. Foarte mulţi, la care nu mă aşteptam, m-au ignorat. Puţini au fost cei care m-au băgat în seamă. Ferească Dumnezeu să ajung vreodată să am nevoie de ceva mai mult decât un share, de exemplu de sânge...
Dar dacă Dumnezeu vrea ceva, minuni se întâmplă. Ajutorul a venit de la o persoană la care nu mă aşteptam deloc. Avea nevoie de un căţel, dar de un băieţel. Sincer, nu ştiam dacă e băieţel sau fetiţă. Am mers cu sufletul la gură să vedem ce e. Ne-am rugat, chiar ne-am rugat!, să fie băieţel. După mult chin presărat cu multe bucăţele de slănină, am reuşit să o atragem afară din groapa ei. Offf, It's a girl! Ne-a picat faţa...
Am sunat din nou şi între timp familia respectivă s-a răzgândit, e bună şi o fetiţă dacă o să o sterilizăm când are vârsta corespunzătoare. Wooow!!!
Ne-am chinuit din nou, cel puţin o oră să o prindem. Între timp au venit şi câţiva vecini din blocul apropiat. A fost tare amuzant cum veneau pe rând, cu câte o punguţă de oase, ca să ne ajute să o prindem.
Părerea mea e că ne priveau toţi de după perdele şi îi apuca disperarea când vedeau cum ne chinuim şi nu reuşim s-o prindem, iar când ajungeau în culmea disperării, veneau să ne ajute. Într-un final, o doamnă a fost câştigătoarea! A păcălit-o cu vocea ei blândă şi dulce şi cu nişte ghiare de găină. Am luat-o în braţe, un domn îi ţinea boticul, ca să nu mă muşte de faţă iar fetiţa a făcut pişu pe mine de frică :))
Am pus-o pe bancheta din spate, pe o pătură, dar înainte de asta l-am auzit pe domnul acela cum i-a şoptit la ureche cu lacrimi în ochi: "tu, o să-mi fie dor de tine..."
Alex s-a aşezat lângă ea şi a scărpinat-o tot drumul să o liniştească.
Primirea de care a avut parte la noua căsuţă a fost mai mult decît visam. Deşi căţeluşa era destul de mocicoşă, stăpâna a luat-o în braţe şi şi-a lipit obrazul de căpuţul ei, a alintat-o şi s-a minunat de cât e de frumoasă. I-a povestit cum o să-i pună fân în cuşcă şi cum o să-i dea lapte proaspăt de la văcuţă.
Dimineaţă nici nu îndrăzneam să visez la aşa ceva!
Acum pot să bag binoclul în husă şi să merg liniştită la culcare. Dimineaţă n-o să mă mai uit cu frică pe fereastră...
Fetiţa are o casă. Fetiţa nu mai e a nimănui.
Nu are încă un nume dar va primi unul de la noii stăpâni.
Curând cred că vom primi şi poze şi am să vi le arăt.
Va veni şi la noi să poposească puţin după sterilizare. Sper să se înţeleagă cu Chelsie a mea. :))

M-am rugat, să ştiţi, să găsesc un adăpost pentru căţelul ăsta, iar Dumnezeu, în bunătatea Lui infinită, mi-a ascultat şi această cerere, chiar dacă pentru unii oameni părea ridicolă. LUI nu i s-a părut ridicol... de-asta Îl iubesc...

Vă iubesc şi pe voi! O iubesc şi pe Lidia care a luat-o pe fetiţă.
În seara asta am sufletul plin de iubire.
Cu drag,
Ella

-----Later edit------

Ea e Fetiţa.

Pare mare pentru că e pozată de aproape. Are vreo 4 luni. Poate 5.

Aşa-i că-i faină?!

Guler- Glugă Tricotat

Un articol extrem de practic si confortabil, tricotat in culorile toamnei, dintr-un minunat fir care are in combinatie lanita si acril. Este calduroasa, si repet, foarte practica.
Daca iti este frig o porti pe cap, daca ti-e cald sau intri undeva, intr-un magazin de exemplu, o dai jos, fara sa te chinui sa o indesi in poseta sau sa risti sa o uiti pe undeva, o transformi pur si simplu in guler.
Marginea crosetata, dantelata, se aseaza foarte frumos in jurul gatului, pe decolteu.
Are intr-o parte o floricica frumoasa, crosetata, verde.

Pozele sunt "tunate" la maxim, să nu ne facem iluzii... Mi-am plasticat faţa mai ceva ca Barbie, nu de alta dar gluga e prea frumoasă ca să-i stric eu aspectul. ;)

 

Lucrurile s-au mai liniştit pe-aici, sau poate că sunt eu doar fericită pentru că mi-a venit tovarăşa acasă.
Mâine, dacă dă Domnul puţin soare, vom face poze frumoase noi două.
Acestea sunt făcute înainte să înceapă "absurditatea absurdităţilor", când încă mai aveam chef de lucru.
E tare-tare bine să fie casa mai populată. Mai uiţi de rele...

Vă pup şi vă îmbrăţişez!
ella

Iadul pe pământ

M-am tot gândit şi răzgândit de nu ştiu câte ori dacă să scriu sau nu postarea asta.
N-am mai scris şi n-am mai postat numic în ultimele zile, nu pentru că n-am mai lucrat nimic nou, ci pentru că n-am mai putut. Se întâmplă deseori să nu fiu chiar în apele mele dar să fiu totuşi în stare să-mi îmbunătăţesc starea cât să scriu o postare suportabilă, poate chiar amuzantă, dar acum chiar nu mai pot.
De miercurea trecută, cred, nici nu mai ştiu exact, timpul parcă şi-a pierdut valoarea pentru mine, parca nu mai exista zi sau noapte, totul e un mare talmeş-balmeş.
Adoram dimineţile. Îmi plăcea să mă trezesc devreme, să-mi fac o cafea bună cu lapte şi în timp ce o beau să-mi verific emailurile, sa arunc un ochi pe FB, să citesc ceva frumos. Îmi plăceau dimineţile când trebuia să fac drumuri la Poştă şi apoi mai zăboveam în oraş.
Acum, dimineaţa, când mă trezesc am grijă să pornesc televizorul şi să dau sonorul tare ca să acopăr orice zgomot ar putea veni de-afară. Am grijă ca atunci când fac cafeaua să stau cu spatele către fereastră - coffee makerul meu e lângă geam - să nu privesc afară, iar în dimineaţa asta ar trebui să merg să-mi cumpăr nişte coli albe şi tot amân momentul ieşirii afară, pentru că mi-e groază. Nici n-am cu cine merge şi singură e şi mai greu. Nu ştiu cum se întâmplă de mai tot timpul când văd sau păţesc lucruri urâte sunt singură.
Nu ştiu dacă mai este nevoie să spun, mare majoritate a celor ce urmăresc acest blog ştiu că sunt iubitoare de animale.
Săptămâna trecută, aici, în prăpăditul ăsta de oraş, s-a pus preţ pe capul animalelor fără stăpân, a maidanezilor. Un adult capturat şi predat la "adăpost" costă 20 de lei iar un puiuţ costă 5 lei.
Cei mai mari amatori sunt ţiganii, care cu mic cu mare şi-au făcut tot felul de laţuri cu care prind câinii, bat câinii, chinuie câinii. Puiuţii mici sunt adunaţi în coşuri de plastic adânci, cum sunt cele de rufe.
Prima oara când am văzut maşina de la ecarisaj, un camion cu prelată care în spate are cuşti de fier, am coborât să văd ce se întâmplă şi să fac nişte poze. Am ajuns la ţanc, când tocmai prindeau pekinezul vecinei de la parter şi pe care am putut să-l recuperăm doar după câteva zile, cu intervenţii. Pekinezul a fost luat la îndemnul altei vecine care ţipa isterică: "Luaţi-l şi pe ăsta că se c--ă pe trotuar!
Ce-am mai văzut în cuşti? Păi, un puiuţ de câteva luni care era dichisit cu un baticuţ roşu la gât, puiuţ de care ştiam că îngrijesc fetiţele de la un bloc. Într-o zi căţelul îşi prinsese capul la gardul de fier forjat şi fetele plângeau de mama focului că nu-l puteau elibera. Un om bun le-a eliberat căţelul din gard şi ele nu mai puteau de fericire.Acum căţelul era prins pe veci. Ce-am mai văzut? Căţei buni şi blânzi, pe toţi îi cunoşteam, erau câinii care mă salutau în fiecare zi când ieşeam pe-afară, şi care-mi făcau zilele mai vesele când oamenii mi le stricau. Când m-am apropiat de cuşcă, la început plîngeau şi se agitau, apoi după ce am început să le vorbesc au tăcut. M-am întins, dar n-am ajuns până la ei, să îi mângâi încă o dată, pentru ultima oară.
Aceea a fost doar prima zi.
În fiecare dimineaţă vin fie hingherii, fie ţiganii. Ţipete, urlete, lovituri. Asta aud în fiecare dimineaţă.
Ţigani care se amuză hăituind şi prinzând câini, de parcă ar juca un joc cu minegea
Nişte bătrânele de la un bloc aveau un căţel şchiop. Era bătrân şi-l aveau de când lumea şi pământul. Era căţelul scării. Avea culcuş la parter, acolo dormea în fiecare noapte, iar ziua stătea în faţă, fără să facă nimănui nimic. L-au luat. Plâng bietele femei de numa după el. Poftim? Să-l adopte? Să-l ia în casă? Nu se poate. Câinii aceştia nu pot fi revendicaţi, nu pot fi recuperaţi, nu pot fi adoptaţi. De ce? Aş vrea să ştiu.
Am alungat de câteva ori ţiganii de sub geamul meu şi m-au ameninţat nemernicii.
Sunt regi acuma în oraş. Domn' primar i-a făcut regi.
S-au întâmplat multe şi-mi pară rău că nu-mi vin toate acum în minte dar vă pot spune ce mi-a pus capac şi m-a dărâmat.
Ieri pe la amiază mi-am aruncat ochii pe fereastră, în spatele blocului, când tocmai trecea un ţigan cu o cutie de carton în braţe plină cu căţei mici, negri, iar alt ţigan ducea pe un umăr, învelită în ceva cârpă pe mama lor. Am înţepenit pe loc. Până să-mi revin din şoc să-mi iau aparatul să pozez, aproape trecuseră.
Nu-mi pot şterge din cap imaginea căţeilor, cum stăteau cuminţei, inocenţi, cu căpuţurile ridicate, bălăngănindu-se în mers. Atât de nevinovaţi, mergeau la moarte. Căţeaua, mama lor, stătea docilă, probabil după ce a luat o bătaie bună, pe umărul acelui ţigan, îndreptându-se spre moarte, pentru nişte nenorociţi de 20 de lei.
Imaginea asta nu mi se şterge din minte. Şi eu, om într-o ţară liberă, om cu drepturi în ţara mea, nu pot face nimic. NIMIC!!!!!!!!!!!!
Niciun câine intrat în "adăpostul" ăla nu mai iese. Nu pot fi adoptaţi, nu pot fi revendicaţi. Au încercat mai multe persoane să-şi revendice animalele şi nu le-au fost înapoiate.
Au mai rămas câţiva câini. Sunt îngrozitor de speriaţi. Merg doar lipiţi de gardul viu, trec de pe o parte pe alta în mare viteză, cu coada între picioare. Câini care, înainte, dacă erau chemaţi veneau alergând bucuroşi ca nişte căpriţe, fug acum de tine speriaţi. Oare ce gândesc? Poate ceva de genul: "Undeva s-a produs o eroare, trebuie să fie o greşeală undeva, eroarea va fi descoperită curând şi totul va reveni la normal, oamenii ne vor iubi din nou."
Nici eu nu-i mai chem la mine. Nu-i mai bag în seamă pentru că nu mai vreau să fie prietenoşi, vreau să înţeleagă că trebuie să se teamă, trebuie să fugă, să se ferească.
Chiar acum, în timp ce scriu, se aude o maşină în faţa blocului. N-am curaj să merg să mă uit pe fereastră, dar după motor, mai mult ca sigur sunt hingherii. N-am curaj să mă uit şi să văd alte animale nevinovate chinuite.
Acest oraş nu a avut niciodată un adăpost pentru câini şi în acest oraş niciodată nu au fost sterilizaţi câinii, deşi, la fiecare alegeri, fiecare afurisit de candidat a promis că se va ocupa de asta.
Acum mor toţi, mici şi mari, pui sau bătrâni, absolut nevinovaţi cu toţii.

Îmi pare rău că n-am talentul necesar ca să vă pot descrie cât mai bine tot ce-am văzut, auzit, trăit în ultima săptămână, ca să mă înţelegeţi deplin.

Oricum, când închid ochii, văd o cutie de carton, cu nişte minunăţii ca de pluş, stând cuminţi, mergând spre moarte sigură.

 
Oameni, ar trebui să pricepem un lucru foarte clar. ceea ce se întâmplă este doar un preview a ceea ce se va întâmpla într-o zi cu noi, sau cu unii dintre noi, când nu vom mai fi pe placul cuiva, sau nu vom mai corespunde...

P.S. Am uitat să vă spun despre căţeaua care fătase doar cu câteva zile în urmă şi care a fost vândută pentru 20 lei iar căţeii au fost lăsaţi să moară singuri.

Glugă / Guler tricotată

Acesta este un articol foarte, foarte practic.
Gluga este un accesoriu foarte drăguţ şi călduros, moale şi plăcut la purtat, iar în cazul în care doriţi să o daţi jos, o puteţi "decapota" şi se transformă într-un minunat guleraş/ fular.
Firul are în compoziţie lână şi acril.
Combinaţia de culori este absolut minunată. Are şi o mică floricică croşetată, de decor, şi de asemenea o margine croşetată foarte drăguţă.
Un alt avantaj: nu fleceşte freza... :))

POATE FI CUMPĂRATĂ DE AICI!

 

Sper să vă placă!

Următoarea poză, cea de jos, are o istorioară amuzantă.

M-am gătit eu cât de cât, mi-am pregătit decorul, cum n-am nici trepied pentru camera foto - ca n-am avut musai nevoie până acuma - am improvizat unul folosindu-mă de mai multe pernuţe şi dicţionare, mi-am pus aparatul de autofotografiere şi dăi bătaie!

M-am chinuit cât m-am chinuit, am descărcat pozele şi... oh dar vai!... nici măcar într-una n-am ieşit cum trebuie. Mă scuzaţi, dar nu pot să mă sabotez singură, eu cu propria-mi faţă. Aşa că am căutat wallpaper-uri cu fete drăguţe şi mi-am înlocuit faţa... :)))

Priviţi ce-a ieşit:

 

Până la urmă o să învăţ să pozez şi eu fără să fiu caraghioasă, apoi, mai vine şi Alex pe-acasă şi cum o prind cum o pun la muncă, dar până atunci, săru'mâna cui a inventat programele de editare foto.

Ştiţi, e destul de dificil, dar şi extrem de amuzant în acelaşi timp, în 10 secunde - atât durează la aparatul meu foto până declanşează - să ajungi la loc, să te aşezi, să-ţi aminteşti pe care parte e floarea la căciulă, să zâmbeşti veselă, fără să gâfâi, fârâ să ţi se zburlească freza, să fii fermecătoare dacă se poate, şi să adopţi atitudinea de "ia uite ce căciulă meseriaşă port, cumpăr-o te roooooog!". :))

Acestea fiind spuse, vă doresc o duminică frumoasă în continuare.

Nu uitaţi: Dumnezeu există!

Cu drag,

ella

Băscuţă Croşetată Verde

Băscuţa este croşetată dintr-un fir gros- gros şi moale-moale. Compozitia firului este 30% lână şi 70% poliacril. Este un fir nemţesc, de foarte bună calitate.
E groasă, călduroasă, foarte practică.
Floricica care o decorează este croşetată din lână.
Băscuţa este accesoriul perfect pentru zilele reci, pentru că deşi e călduroasă şi comfortabilă, nu e doar o banală căciulă. Nu, că n-am nimic cu căciulile, dar uneori nu sunt suficient. :D

Verzitura asta frumoasă poate fi cumpărată de aici!

 

 

 Vă pup şi vă doresc un weekend fain!

ella

Set tricotat in dungi (caciula si manusi)

Acum ca m-am potolit -pentru moment- cu bascutele, va inund cu caciuli si manusi fara degete.
Trebuie a marturisesc ca sunt facute de ceva vreme, odată ce sunt pozate pe Alex. Momentan am rămas fără manechin. Am lucrat intre timp si alte caciuli, bascute, fulare, pe comanda, care au ramas nepozate. Am incercat vreo 2 sa le pozez pe mine dar n-am avut curaj să le postez... :))

Iată setul zilei:

Plouă şi la voi? La noi plouă într-una de câteva zile. Norocul meu că am fost muuult prea ocupată ca să am timp să mă uit pe geam şi să mă apuce "depresiile" din cauza vremii.

Vă pup!
ella