Ce să spun, cu tot ce s-a întâmplat în ţărişoara asta în ultimii ani, mi-a cam pierit patriotismul. N-am mai simţit că ţara asta mi-ar aparţine în vreun fel, dar fiica mea, cel mai patriot copil din câţi am cunoscut, îmi tot aminteşte: "Mami, dar România nu înseamnă X sau Y sau Z... " Aşa că m-am hotărât să-mi iubesc ţara din nou. La urma urmei bunicul meu a luptat pentru ţara asta, a luptat în război, a fost rănit în război, i-au degerat picioarele prin Siberia, a suferit de foame şi de sete.
La bătrâneţe a primit, bine-nţeles, în semn de mulţumire şi apreciere, şi o pensie de veteran de război. Vai de capul ei pensie!
După cum v-am spus, copilul meu e mai patriot decât toţi cunoscuţii mei la un loc, aşa că unde poate fi azi? Bingo! Fix la Alba Iulia. A cântat, a jucat Hora Unirii, a mers şi la pizza, bine-nţeles. :))
Mergea la fasole cu ciolan în loc de pizza, dar cred că era prea mare înghesuiala, şi ea oricum nu mănâncă ciolan. Ciolanul îl rod alţii, mai puţin patrioţi, dar care ne reprezintă, cică. Ce ironic!
A zis că steguleţul îl păstrează pentru mine şi mi-l aduce când vine acasă, plus că mi-a făcut o grămadă de poze. Abia aştept!
Ia uitaţi ce-am găsit pe feisbuc! Versetul e din Biblie, dar am dat peste el azi pe FaceBook.
Uitaţi ce trebuie să facem noi ca să ne meargă bine, ca ţară zic:
"Dacă poporul peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, dacă se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatele şi îi voi vindeca ţara".
(2 Cronici 7:14)
LA MULTI ANI, ROMANIA!!!
te pupă ella!
No comments :
Post a Comment