Se roteşte croşeta şi dansează-n mâna mea, de-i ies din cârliguţ scântei şi inimioare.
Ceva de genul ăsta, dar mult mai sclipitoare:
✴♥❊❤❥❣♡✴✴✴♥❊❤❥❣✴♥❊❤❥❣♡✴✴✴♥❊❤❥❣✴♥❊❤❥❣♡✴✴✴♥❊❤❥❣
După ceva timp, în sfârşit, am şi eu ce să vă arăt:
Nuuu, nu vedeţi dublu! Chiar am croşetat două bluze.
Nasturii au întârziat, şi de-asta n-am pozat nimic până azi, pentru că n-am avut nasturi.
Astazi am terminat-o şi pe a doua.
Aseară, până să adorm, mă gîndeam: ei, mai am două rânduri dintr-o mânecuţă, să croşetez şnururile, să fac butonierele, să cos nasturii, să le calc... piece of cake! Pe la 12 sunt gata şi restul zilei e a mea. Da, da, da... Am terminat mânecuţa, am făcut şnururi, butoniere, cusut nasturi, călcat, dichisit, aranjat, şi când mă uit la ceas: ora 5, adică 17. What?! :O
Aşa fac tot timpul! Tot timpul! Mă supraestimez. Adică, come on!, oi avea eu spor la lucru, dar nici Super-Crochet-Woman nu-s!
Una peste alta, mi-s tare dragi bluzele astea.
Puteţi vedea *aici* varianta pe somon, *aici* ceva asemanator, rosu, *aici* una lila, *aici* una zmeurie.
Toate sunt vândute, inclusiv acestea două, dar pot fi refăcute pe aproape orice culoare.
Când croşetez, cel mai bine croşetez pe muzică, ca să zboare gândurile către ceva frumos, nu aiurea, unde vor ele.
Zilele astea am ascultat asta:
Vă pup cu drag!
ella :)
P.S. Mihaela D, îţi dedic toate melodiile de mai sus. Da, da, ţie, cea de ţi-au fugit boii de acasă. :))
No comments :
Post a Comment