No arms, no legs, no worries...

Lucrez, lucrez si iar lucrez, si-i mulţumesc lui Dumnezeu că am mâini cu care să lucrez.
În după-amiaza asta am luat o pauză de la comanda la care lucrez, şi am schimbat cremul - culoarea predominanta a comenzii - cu albastru, cât să croşetez nişte floricele. Am vrut să vi le arăt, dar o las pe altădată.
Acum vreau să vă arăt ceva mult mai frumos şi mai de folos.
Un filmuleţ.
Eu am văzut filmuleţul acesta în urmă cu câţiva ani, şi nu numai că mi-a plăcut foarte mult, dar mi-a şi schimbat modul de gândire într-o mare măsură. Asupra lui Alex şi-a pus amprenta fără doar şi poate.
Deci, deşi e niţel mai lung, vă îndemn să-l urmăriţi.
Cred că mulţi dintre noi, după vizionarea acestui filmuleţ, vom realiza cât de binecuvântaţi suntem şi nici măcar nu ne dăm seama, dar şi cât de nerecunoscători suntem.

Am tot căutat să-l găsesc la calitate mai bună, dar n-am găsit. Nu-i bai, mesajul contează!
Dacă daţi click pe player unde scrie YouTube, îl puteţi viziona direct acolo, unde ecranul e mai mare. Ştiu că ştiţi, dar pentru orice eventualitate... :)

Vă pup!