Lucrez, lucrez şi iar lucrez, şi mă bucur mult de tot că am de lucru, pentru că simt că am şi eu un rost, unul în plus, că-mi place să cred că am mai multe rosturi... :D
Momentan n-am nimic concret de arătat, doar o părticică din... ceva.
Vă place?
Îmi vine să spun veşnica replică, care e adevărată de altfel, că în realitate sunt mult mai frumoase. Dar ce să fac dacă în realitate chiar sunt mult mai frumoase?!
Dacă cineva e deranjat de replica mea, îi pun cu mare plăcere la dispoziţie adresa mea, în vederea expedierii (către mine) a unui aparat foto mai performant. Eee? :D
În seara asta Chelsie m-a scos de două ori la plimbare (seara trecută la fel) şi în timp ce ne învârteam printre blocuri, pe iarbă (e multă iarbă la noi în cartier printre blocuri, spaţiu viran, lucru pe care-l apreciez) mă gândeam ce noroc am cu ea. Ştiam şi până acum că beneficiez de multe, multe, multe lucruri deosebite datorită ei, de exemplu: iubire necondiţionată infinită, dar în seara asta am mai conştientizat unul.
Păi, dacă n-ar fi ea, să mă scoată rapid afară din casă, aş mai ieşi eu îmbrăcată atât de comod pe-afară, practic în haine de casă, cu o geacă peste, de multe ori a husbandului meu, nelegată la şireturi, şi să mă plimb agale, relaxată, fără nicio treabă printre blocuri? Aş mai lua eu atâtea guri de aer? Aş putea să mă învârt în jurul copacilor şi a blocurilor, cu pas încet, să privesc pietricelele, şi râmele, şi floricelele şi iarăşi iarba, fără să trebuiască să mă gândesc: "ce-or zice oamneii ăştia că mă tot învârt pe-aici? că-s ţicnită!" Chelsie îmi dă posibilitatea, printre altele, să fiu ţicnită dar să par ok. ;)
S-ar opri atâţia necunoscuţi de vorbă cu mine, ca să-mi spună ce drăguţă e, sau ce hăinuţă drăguţă are?
Momentul despărţirii noastre, din nefericire - mai mult pentru mine decât pentru ea - e din ce în ce mai aproape, pentru că Chelsie e bolnăvioară; şi stau şi mă întreb, şi te întreb: "Tu, Chelsie, cum o să arate viaţa mea fără iubirea ta necondiţionată şi infinită? Şi cum o să mă mai pot eu plimba în haine de casă, printre blocuri, seara, agale, fără să-mi pese de nimeni şi nimic?"
ella