Momentan n-am nimic concret de arătat, doar o părticică din... ceva.
Vă place?
Îmi vine să spun veşnica replică, care e adevărată de altfel, că în realitate sunt mult mai frumoase. Dar ce să fac dacă în realitate chiar sunt mult mai frumoase?!
Dacă cineva e deranjat de replica mea, îi pun cu mare plăcere la dispoziţie adresa mea, în vederea expedierii (către mine) a unui aparat foto mai performant. Eee? :D
În seara asta Chelsie m-a scos de două ori la plimbare (seara trecută la fel) şi în timp ce ne învârteam printre blocuri, pe iarbă (e multă iarbă la noi în cartier printre blocuri, spaţiu viran, lucru pe care-l apreciez) mă gândeam ce noroc am cu ea. Ştiam şi până acum că beneficiez de multe, multe, multe lucruri deosebite datorită ei, de exemplu: iubire necondiţionată infinită, dar în seara asta am mai conştientizat unul.
Păi, dacă n-ar fi ea, să mă scoată rapid afară din casă, aş mai ieşi eu îmbrăcată atât de comod pe-afară, practic în haine de casă, cu o geacă peste, de multe ori a husbandului meu, nelegată la şireturi, şi să mă plimb agale, relaxată, fără nicio treabă printre blocuri? Aş mai lua eu atâtea guri de aer? Aş putea să mă învârt în jurul copacilor şi a blocurilor, cu pas încet, să privesc pietricelele, şi râmele, şi floricelele şi iarăşi iarba, fără să trebuiască să mă gândesc: "ce-or zice oamneii ăştia că mă tot învârt pe-aici? că-s ţicnită!" Chelsie îmi dă posibilitatea, printre altele, să fiu ţicnită dar să par ok. ;)
S-ar opri atâţia necunoscuţi de vorbă cu mine, ca să-mi spună ce drăguţă e, sau ce hăinuţă drăguţă are?
Momentul despărţirii noastre, din nefericire - mai mult pentru mine decât pentru ea - e din ce în ce mai aproape, pentru că Chelsie e bolnăvioară; şi stau şi mă întreb, şi te întreb: "Tu, Chelsie, cum o să arate viaţa mea fără iubirea ta necondiţionată şi infinită? Şi cum o să mă mai pot eu plimba în haine de casă, printre blocuri, seara, agale, fără să-mi pese de nimeni şi nimic?"
ella
Sunteti doua dragute amandoua, fiecare in felul ei.
ReplyDeleteStiu ca pare de necrezut, dar si cand o fi ca Chelsie "sa treaca peste curcubeu", cum parca spun americanii, ei o sa-i fie bine, poate mai bine decat aici, bolnavioara asa. Tie iti va fi rau o vreme, dar o sa treaca si dupa aia o sa fii aleasa de alta fiinta din asta care vorbeste fara cuvinte, ca trebuie sa te scoata si pe tine cineva din casa, nu?
Merci, Cristina! Şi tu eşti o drăguţă!
DeleteŞtii, mă mai scoate jumătatea mea la plimbare, dar cu el nu mă pot plimba cum mă plimb cu Chelsie. Pur şi simplu nu-mi vine să înconjor copaci, bănci, parcuri şi blocuri când sunt la braţul lui... Şi mai trebuie să mă şi îmbrac frumos... :)) Haz de necaz...
Oh,am vrut sa spun ca imi plac mult floricelele .Dar m-a cam intristat finalul.Si mi-am amintit si de animalutele mele,si de animalute in general.Asta e cursul vietii ,totu-i trecator.Totusi despartirile astea sunt grele,trebuie sa recunoastem. Dar si daca am dobandi nemurirea cu siguranta nu am fi fericiti.Si poate ca ar trebui sa ne raportam si la acest aspect.
ReplyDeleteNemurirea pe acest pământ, în lumea asta, aşa cum merg lucrurile, ar fi o pedeapsă, aşa cred şi eu. :)
DeleteOh, da, o sa-ti lipseasca, te cred. Dar poti gasi inlocuitor, sau poti chiar sa iesi impreuna cu sotul in haine de casa. La noi se intampla asta frecvent,. Bine, recunosc, dupa lasarea serii, il mai apuca pe sot sa ma intrebe: te fac o plimbare? Si eu zic: da, dar ma iei in trening? Si raspuns: crezi ca eu am de gand sa ma schimb, tot in trening merg. Asa ca plecam de manuta ca doi adolescenti si ce crezi, (ca bietul Murphy nu minte) de multe ori ne intalnim cu ceva cunostinte pe care nici in vis nu credeam ca o sa le intalnim. Dar, adevarat sau nu, cei mai multi spun ca ne invidiaza, ca iesim impreuna sa ne facem plimbarea de seara, asa relaxati.
ReplyDeleteSi in alta ordine de idei, abia astept sa vad din ce proiect vor face parte minunatele tale floricele :)
Cu sotul meu ies aproape zilnic la plimbare, si chiar obisnuim, asa cum spui si tu, sa iesim dupa lasarea serii ca e placut si liniste.
DeletePe C a mea nimeni niciodată n-o să o poată înlocui. E cu adevărat unică. La fel şi plimbările noastre în cerc :))
Sper că o să-ţi placă ultima mea "lucrare", cea cu floricele. O postez curând.
Duminică frumoasă de tot!