Rochiţă "Sarafan de şcolăriţă"

Lucram de ceva vreme la el.
Mai întâi mi-am scos tiparul. Apoi... m-am hodinit câteva zile...
Apoi am croit materialul, şi, din nou, m-am odihnit bine de tot, că a venit vacanţa lui Alex. Dup-aia l-am lăsat deoparte că am făcut fustiţa în cloş.
De luni, dacă tot s-a terminat vacanţa, s-au terminat şi scuzele, şi m-am apucat de cusut.

Fotografiile nu-s prea grozave, pentru că bustul de plastic e mult mai mic decât bustul meu, deci rochiţa vine largă pe el. Am încercat să strâmtez rochiţa pe bust cu nişte cleştişori dar n-am rezolvat mare lucru.
Lumina n-a fost bună nici ea. La noi a fost înnorat şi a plouat toată ziua. Mă mir, dar nu m-a deranjat deloc vremea asta, chiar mi-a plăcut.
De obicei mă cam dărâmă vremea mohorâtă, mai ales dacă am de lucru dar n-am chef, şi mi-e ciudă pe mine că n-am chef, şi mi-e necaz şi pe "lucru", oricare ar fi el, că aşteaptă să fie lucrat dar n-are cine, şi-uite aşa ditamai conflictul pentru câţiva stropi, câţiva nori şi un pic de lipsă de chef de muncă. :D

Aduce puţin cu sarafanul din vremea liceului, nu-i aşa? 

Tot ce sper e că n-o să arăt ca o şcolăriţă repetentă, îmbrăcată în el. Şcolăriţă bătrână, cu alte cuvinte. :))

 

N-am găsit nasturi bleumarin. Pur si simplu n-am găsit. Cei roşii sunt din lemn şi-s tare simpatici.

Dacă între timp găsesc bleumarin, s-ar putea să-i schimb.

Aici am încercat o poză cu bliţ, şi nu mai arată deloc ca el... Parcă-i din fâş.

 Mai am de învăţat în ale croitoriei. Trebuie să-mi perfecţionez tighelitul.

Cel mai puţin îmi place să fac tivul, chiar mai puţin decât să cos fermoare, pentru că mi se pare că dacă nu faci tivul perfect, apoi Tivul ăsta e atât de neserios, încât strigă în gura mare: "Suuuunt strââââââââmb!!!!!!"

Vă pup!