Psalmul 118:24

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Psalmul 118:24

Monday, 16 November 2015

Citrice

În după amiaza asta, la un moment dat, am plecat să mă plimb, pentru că "pisicul" meu avea nevoie să iasă dintre cei 4 pereți plus tavanul, care uneori apasă greu. Așa am ajuns, inevitabil, și printr-un supermarket de unde mi-am cumpărat clementine. N-am avut răbdare până acasă, așa că am deschis una pe drum (locuiesc într-un orășel mic, fără pretenții, unde e ok să mănânci pe stradă, orice. Dacă vrei, chiar și sarmale) și, vai, vai, vai, de parcă nu era DEJA o zi din categoria celor grele, mirosul ăla de clementină/portocală/mandarină m-a proiectat direeeeeect înapoi cu vreo 35-40 de ani, în vremurile când eram mică- mică și iubită-iubită, cum numai un copil, de către bunici, poate fi.
M-a apucat un DOR de bunica mea! Cu greu am reușit să ajung înapoi acasă fără să mă smiorcăi pe drum.
Acasă, ce să vezi? Casa goală, așa cum am lăsat-o!

Omul-Clementină

Pe cele mai frumoase, alea cu frunzulite, le-am mancat deja. De ce m-oi fi aruncat fix la alea prima dată, nu știu, că doar nu le-am mâncat cu tot cu frunze! 
 Omu-Clementină, îmi ține companie în seara asta. Ne facem o budincă de ciocolată, mai croșetăm ceva și poate ne uităm la un film. Asta dacă nu-l mănânc.
Vă pup!

P.S. Gândul că: "toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu"(Rom8:28), adică și cele bune și cele rele, mă face să sper că ceva bun va ieși din toată treaba asta. In the end.

Posted by at
Labels:

6 comments :

  1. cristina17 November 2015 at 08:29

    vezi cum e omul? nu vede partea plina. pai daca ai fi avut o copilarie lipsita de iubire, unde te-ar fi proiectat mirosul ala? asa, ai avut o amintire frumoasa, un gand bun catre cineva bun si ar fi bine sa privesti spre inainte cu multumirea ca inapoi a fost bine. incerc si eu sa aplic ce-am invatat de la Ina :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ella17 November 2015 at 19:35

      Tu, Cristina, ai dreptate! Trebuie să caut postarea aia a Inei și să fac puțină recapitulare. :))
      Te pup! Și nu mă mai certa! :))

      Delete
  2. mikaela17 November 2015 at 10:10

    Pai exact ce spuneam,simpatica.Pai ce facem,ne incurajam si apoi udam coada pisicii, precum strumfii in prima zi de scoala?Mie mi-ai facut pofta de sarmale,desi am avut nu demult(aduse de acasa,ca aici varza e tare ca piatra,plus ca noi le fierbem in bors.. ).De citrice nu ma plang,imi plac ,si ele se gasesc peste tot.Miros de turta dulce ,ori vin fiert si portocale sa fie,sa se umple casa cu aroma lor.Uite,merge si la budinca de ciocolata,un strop de citrice si niste scortisoara,o nebunie!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ella17 November 2015 at 19:42

      Pfff, și eu le fierb în borș! Îți pot spune că peste exact 5 săptămâni o să mănânc sarmale. Și nu singură!!
      Iar azi am avut o zi suuuuper!
      Te îmbrățișez cu drag!

      P.S.
      D. al meu e leșinat după turtă dulce. Practic, Turta-Dulce+D.= Love :))

      Delete
    2. mikaela23 November 2015 at 12:04

      Este ca-s mai bune asa? Se mai fierb si in vin alb.
      Ma bucur ca va plac turtitele dulci ,mie imi plac oamenii care papa dulciuri (cu masura,da) ,dar cred eu ca sunt mai altfel,mai copii,mai buni adica.
      Ella,aici ninge,si ninge frumos tare,ca tot ai pomenit .Tre'sa fac poze.Noi avem padurea alaturi,unde veveritele zburda (au si o casuta mereu plina cu alune de unde se infrupta cu nesat :)) ).Te pup!

      Delete
    3. Ella25 November 2015 at 09:44

      Intre timp si aici a inceput sa ninga, dar pe jos e apă... Pe vârfuri e alb.
      Veveritele astea au mereu casuta plina cu alune pt ca nu locuiesc in RO. :))

      Delete

Subscribe to: Post Comments ( Atom )