Psalmul 118:24

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Psalmul 118:24

Saturday 4 February 2017

AMR 2

Zilele astea mi-a fost tare ciudă că nu locuiesc în București, Cluj, Timișoara sau Iași. Sau chiar în Sighișoara ori Craiova. Tare m-aș fi plimbat și eu!
Oricum, am fost și sunt acolo cu sufletul.
Zilele astea chiar am simțit, din nou, că țara asta e și a mea, și a noastră, nu doar a lor. Că suntem vii, nu suntem doar niște păpuși de lemn, fără suflare, fără voință.
Sunt mândră de noi!!!

În altă ordine de idei...
Mi-e dor de primăvară. Foarte dor! 
Mi-e dor de râs de copil. Mi-e dor de hohote de râs. Cam de mult n-am mai râs în hohote, din tot sufletul, să mă doară fălcile. Pfff, în copilărie ce des se întâmpla să mă doară fălcile de râs!
Mi-e dor de seri petrecute în camping, în jurul focului de tabără. Îmi amintesc cum stăteam la povești, până târziu, cu prietenii noștri. Târziu în noapte ne apucau poveștile despre infinit, Univers și mai știu eu ce, de ne era frică apoi să mergem la culcare. Nu prea făceam poze, pentru că era scump filmul pentru aparatul foto iar noi eram copii modești, și-apoi decât să dai banii pe film, mai bine cumpărai câteva conserve în plus. Dar am imagini așa de clare în minte! Îmi amintesc și ce geci sau pantaloni aveam, noi și prietenii noștri. Și ar fi chiar greu să nu țin minte, pentru că purtam aceleași geci și haine ani de zile. Pe-atunci nu exista "culoarea anului" sau "croiala anului" sau poate existau, dar nu pentru noi. Noi eram copii simpli, crescuți de oameni simpli.
Mi-e dor să fie totul simplu, așa cum era cândva.
Trebuie să vină și vremuri mai bune, pentru noi toți, pentru țara asta. Să ne putem relaxa, să ne putem bucura, să nu mai fim batjocoriți și disprețuiți, la noi acasă. 
Dap! Cam așa ceva!

#unitisalvam  #neamtrezit

AMai Rămas 2 examene - asta înseamnă titlul.
Nu credeam să iau așa de în serios treaba asta cu facultatea. Am poftă de învățat. Dar, iarăși zic, mi-e dor și de ale mele. Și-aș vrea să fiu mai nepăsătoare, mai relaxată. Prea mă stresez.  Poate pentru că e prima sesiune. Nicicând în viața mea n-am fost așa de "pusă cu burta pe carte".  :))
Doamne ajută să nu fie în zadar, să nu fie doar o experiență fără finalitate. Să ducă undeva. Ar fi drăguț. :)

Vă pup!

4 comments :

  1. Sunt sigura ca vei fi cu burta pe carte in toate sesiunile, dar urmatoarele vor fi ceva mai usoare. Emotional nu pot avea acelasi impact ca la prima sesiune. Felicitari, draga mea studenta constiincioasa si da, si eu am acum senzatia ca tara asta nu ar mai fi doar a lor.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sper și eu să nu-mi pierd din entuziasm pe drum. :)

      Delete
  2. Devine din ce in ce mai interesant, si apoi...examenele de la orice facultate sunt un mizilic pentru tine:). Ce ai facut tu putini(spre foarte) pot:). Bafta! Acus vine si vazanta cu fire colorate:)

    ReplyDelete
  3. Multumesc frumos de tot! <3
    Astept vacanta mai ceva ca pe Mos Craciun! :))
    Despre examene... Maine am unul greu pe care mi-e frică să nu-l pic. Da' voi da tot ce am eu mai bun pentru... un cinci. Poate 6. Șapte ar fi deja prea mișto, prea ca la țară. :))

    ReplyDelete