Colțișor de Rai

       Haideți să vă mai arăt un loc frumos de la mine de-acasă!
Nu e fix-fix în orașul meu, dar e tot în Valea Jiului. Avem o mulțime de locuri frumoase aici! Din punctul ăsta de vedere suntem din plin binecuvântați.
Nu a fost o ieșire îndelung plănuită, ci mai degrabă una stabilită ad hoc. Ne era dor să mergem și mi-am dat seama cât de rar am ieșit în ultima vreme și cât de mult timp a trecut, când am văzut că nu mai știu ce să iau  și ce nu, sau cu ce să mă îmbrac. Bine-nțeles că am uitat să luăm sare! Asta e greșeală de începător! :)))

Puțin despre poza de mai jos...
După ce ne-a făcut mai multe fotografii, frate-mio vine cu aparatul foto, să mi le arate...
- No, sunt bune?
- Băăăăi, arăt ca o văcuță trântită în lanul de porumb!! :O
- Păi eu am vrut să îți zic, dar dacă așa îți place...
- Da' eu credeam că arăt ca o sirenă, gen Ariel... :)))

        După asta mi-am corectat postura și a ieșit pozica de mai jos: nici Ariel da' nici Ferdinand!

Cu mama

 

Sunt niște pensiuni draguțe în zonă, dacă sunteți interesați.
Locația: Valea de Pești

A se consemna că am adunat tot gunoiul, al nostru și chiar și al altora. Obiceiul ăsta (de a aduna și gunoiul altora) l-am căpătat de la fratele meu care întotdeauna când merge prin pădure culege, pe lângă bureți, peturile, dozele, și tot ce-i mai iese în cale.
Poze cu mititeii nu pun, să nu care cumva să vă ispitesc. Poate sunteți la cură. :))

CAM ASA CEVA... :))

Ce mai fac...

        Au trecut doar 17 zile de la examenul de licență, dar mi se pare că a trecut mult mai mult, asta pentru că am făcut multe lucruri în timpul ăsta. Am făcut cam ce-mi doream să fac când nu puteam, pentru că trebuia să-mi pregătesc lucrarea de licență și să învăț pentru examen. Inițial îmi spusesem că atunci când o să termin cu tot, o să-mi iau un răgaz de vreo zece zile în care n-o să fac nimic (înafară de serviciu) și-o să lenevesc, o să stau degeaba. Ei bine, statul degeaba îmi dă timp să gândesc prea mult iar dormitul până târziu, sâmbăta, îmi dă dureri de spate. Așa că planul cu leneveala a căzut. În schimb am citi două cărți.
          Aceasta este prima carte, și am aflat despre ea de la Anca. Mulțumesc pentru recomandare!:*
O cumpărasem de ceva vreme dar doar acum am reușit să o citesc. Cartea este foarte, foarte bună. Am citit-o pe nerăsuflate. Mi-a plăcut enorm de mult!
Bunicii mei au trăit în perioada colectivizării (atunci se desfășoară acțiunea), au simțit-o din plin, și mi-au povestit foarte multe lucruri pe care le-am citit și în carte.

          A doua carte este una din cărțile mele de suflet. Acum am citit-o pentru a doua oară. Prima dată am citit-o cu câțiva ani în urmă. E foarte faină! 

         Am alte cărți care stau la rând, cuminți. E o plăcere să citești și altceva decât cursuri de economie, marketing, etc. Deși, trebuie să recunosc, mi-au prins foarte bine! Știu lucruri despre care altădată nu aveam habar.
        Apoi, am făcut dulciuri. Nu știu cum se împacă asta cu dorința mea de a slăbi un pic.. Adică știu prea bine. Văd, mai bine zis... :)) O să slăbesc în concediu, întotdeauna slăbesc în concediu, pentru că fac multă mișcare.
Mi-am cumpărat o formă de făcut „nuci”, pe care mi-o doream de mult și-am copt destul de multe. Acestea sunt umplute cu ganache de ciocolată. Pentru o parte din ele am făcut altfel de cremă care să reziste la drum, până la CJ. Astea-s mai bune. :P

Apoi am făcut brioșe de ciocolată.

Și înghețată de căpșuni de casă...

Iar asta este salata de vinete a lui D. Ornată de D.! D. al meu are talente ascunse din ce se vede!

Sunt puțin hyper, recunosc! :)))
Am visat la vremea când o să am timp pentru de toate și acum nu știu eu ce să mai fac de bucurie! Nu m-am apucat încă de croșetat dar fix ieri mi-am cumpărat un fir superb!! Superb!! Nu că n-aș avea fire... tot superbe. Și doar mi-am promis că nu-mi mai fac stoc de fire! Dar era superb. Când îl primesc, vi-l arăt.

Și-acum faceți și voi comparație: poza următoare versus pozele de mai sus. Acum îmi înțelegeți bucuria? :)))

 

Mâine dimi merg la Biserică. Apoi, după-masă mergem la iarbă verde cu ai mei (o parte din ei). N-am mai fost de tare mult timp împreună și numai ne-om trezi că trece vara și e iarăși iarnă. 

Înainte, când era și bunica, și Ale, iar D. nu pleca prin străinătățuri, mergeam foarte des la pădure. Ce ne mai distram!

Duminică binecuvântată să aveți!

ella

Straja

          Azi am făcut o excursie, nu foarte lungă, dar suficientă cât să-mi încarc bateriile.
Am hotărât și că trebuie să fac mai multă mișcare, și nu că am hotărât eu neapărat, dar se impune! Iau proporții, încet dar sigur, și încep să scârțâi...
Toate activitățile pe care le fac: muncă, hobby-uri, etc., le fac șezând, așa că trebuie să contrabalansez cumva. Păi, sporturile nu mă încântă, dar îmi place să merg pe jos. Așa că o să încerc să merg cât mai mult pe jos. Azi am făcut 8 km. E puțin dacă faci sport, e mult dacă șezi toată ziua.
          Excursia asta era plănuită de mult, dar dimineață cerul era acoperit de nori iar șansele de ploaie erau de 70%. Eram tentată să zic să nu mai mergem niciunde pentru că sigur va ploua, mi-era și puțin lene, (de ce să nu recunosc?), dar apoi ne-am gândit că n-o să ne topim chiar dacă ne plouă. Când om fi devenit atât de sensibiloși?! Și-apoi, vorba lui D, când suntem în concediu ploaia niciodată nu ne determină să rămânem în cameră.

         Nu o fi Straja noastră cea mai „selectă” stațiune montană, nu o fi având ea prea multe de oferit oamenilor cu pretenții dar e frumoasă, și ce nu s-au priceput oamenii să facă, a făcut Dumnezeu: peisaje frumoase. Și e ieftină. Aaaa, și are și cele mai lungi pârtii din țară! Nu e atât de mult promovată cum sunt alte stațiuni și e mult mai departe de București decât Valea Prahovei dar, oameni dragi, cât timp petreceți voi în trafic ca să ajungeți în stațiunile de acolo, mai bine faceți un drum mai lung, mult mai lung, într-un trafic lejer și plăcut spre Valea Jiului.

         La straja este și un schit. În bisericuța de aici, sunt oameni care își oficiază cununia religioasă: în vârf de munte. Este și un tunel pictat pe care nu l-am mai pozat, dar care e foarte frumos.

DE LUAT AMINTE! 

          Pe ușa tunelului de care vă spuneam, într-un cui, atârnă o străituță momârlănească, mică, plină cu carduri ca acesta. Poți să iei unul (sau câte vrei) să îl citești dar apoi să-l pui la loc. Mi-a plăcut mesajul acesta pentru că e adevărat: atâta judecăm și condamnăm, dar suntem noi, oare, mai buni? Chiar azi citeam versetul în care Hristos spune „Eu sunt blând și smerit cu inima”... Gândiți-vă la asta: Hristos Isus, Dumnezeu din Dumnezeu, creatorul a tot și a toate, este blând și smerit cu inima, iar noi, frunze-n vânt, suntem aroganți și răi, neiertători și răzbunători...

Nu sunt plinuță, dar aici stau jos și-s îngrămădită... :))

          Am apucat să luăm și masa înainte de a coborâ. Dacă ar fi văzut aplicația care-mi numără pașii ce am mâncat, mi-ar fi luat înapoi vreo o mie de pași ! :)))

          Planul era să coborâm pe jos, dar după cum se vede din imagine,  ar fi fost o nebunie. Oricum de la telegondolă până acasă am mers prin ploaie, cu umbrelele, și a fost chiar amuzant! O mică parte din drum am făcut-o alături de un grup de elevi, care se îndreptau spre autocar. Proful lor sau Adultul lor, că nu știu sigur dacă le era prof, deși aducea a prof de sport, avea ceva music player mare-mare, cilindric, cu mâner, la care cânta muzica la maxim: manele, muzică de petrecere și, bine-nțeles, „Dacă ploaia s-ar opri” - Cargo. Copiii erau în extaz. Plus că au primit și o lecție de educație civică: dacă mergi la munte nu asculți păsărele, ci manele! :)))

Din cauza acestei ploi, am plecat.

Acolo, undeva jos, locuiesc eu.

          Pozele ce urmează sunt dedicate, în special, iubitorilor de pisici. Această căsuță este dotată, în total, cu 15 pisici și doi căței!
Din cauza ploii, pozele nu-s așa de bune. O să mă duc din nou într-o zi, dar nu știu dacă mai am ocazia să le văd așa frumos aliniate. Poate doar dacă mă duc pe ploaie.

Mie îmi cam convine că vremea s-a răcit, e mai bun aerul de respirat.
Vremea, după cum bine vedem, a luat-o razna și nu putem învinui pe nimeni altcineva decât pe noi. Serios, oameni buni, trebuie să ne mobilizăm și să încercăm să facem ceva. Ceva cât de mic.
Vă pup!