Straja

          Azi am făcut o excursie, nu foarte lungă, dar suficientă cât să-mi încarc bateriile.
Am hotărât și că trebuie să fac mai multă mișcare, și nu că am hotărât eu neapărat, dar se impune! Iau proporții, încet dar sigur, și încep să scârțâi...
Toate activitățile pe care le fac: muncă, hobby-uri, etc., le fac șezând, așa că trebuie să contrabalansez cumva. Păi, sporturile nu mă încântă, dar îmi place să merg pe jos. Așa că o să încerc să merg cât mai mult pe jos. Azi am făcut 8 km. E puțin dacă faci sport, e mult dacă șezi toată ziua.
          Excursia asta era plănuită de mult, dar dimineață cerul era acoperit de nori iar șansele de ploaie erau de 70%. Eram tentată să zic să nu mai mergem niciunde pentru că sigur va ploua, mi-era și puțin lene, (de ce să nu recunosc?), dar apoi ne-am gândit că n-o să ne topim chiar dacă ne plouă. Când om fi devenit atât de sensibiloși?! Și-apoi, vorba lui D, când suntem în concediu ploaia niciodată nu ne determină să rămânem în cameră.

         Nu o fi Straja noastră cea mai „selectă” stațiune montană, nu o fi având ea prea multe de oferit oamenilor cu pretenții dar e frumoasă, și ce nu s-au priceput oamenii să facă, a făcut Dumnezeu: peisaje frumoase. Și e ieftină. Aaaa, și are și cele mai lungi pârtii din țară! Nu e atât de mult promovată cum sunt alte stațiuni și e mult mai departe de București decât Valea Prahovei dar, oameni dragi, cât timp petreceți voi în trafic ca să ajungeți în stațiunile de acolo, mai bine faceți un drum mai lung, mult mai lung, într-un trafic lejer și plăcut spre Valea Jiului.

         La straja este și un schit. În bisericuța de aici, sunt oameni care își oficiază cununia religioasă: în vârf de munte. Este și un tunel pictat pe care nu l-am mai pozat, dar care e foarte frumos.

DE LUAT AMINTE! 

          Pe ușa tunelului de care vă spuneam, într-un cui, atârnă o străituță momârlănească, mică, plină cu carduri ca acesta. Poți să iei unul (sau câte vrei) să îl citești dar apoi să-l pui la loc. Mi-a plăcut mesajul acesta pentru că e adevărat: atâta judecăm și condamnăm, dar suntem noi, oare, mai buni? Chiar azi citeam versetul în care Hristos spune „Eu sunt blând și smerit cu inima”... Gândiți-vă la asta: Hristos Isus, Dumnezeu din Dumnezeu, creatorul a tot și a toate, este blând și smerit cu inima, iar noi, frunze-n vânt, suntem aroganți și răi, neiertători și răzbunători...

Nu sunt plinuță, dar aici stau jos și-s îngrămădită... :))

          Am apucat să luăm și masa înainte de a coborâ. Dacă ar fi văzut aplicația care-mi numără pașii ce am mâncat, mi-ar fi luat înapoi vreo o mie de pași ! :)))

          Planul era să coborâm pe jos, dar după cum se vede din imagine,  ar fi fost o nebunie. Oricum de la telegondolă până acasă am mers prin ploaie, cu umbrelele, și a fost chiar amuzant! O mică parte din drum am făcut-o alături de un grup de elevi, care se îndreptau spre autocar. Proful lor sau Adultul lor, că nu știu sigur dacă le era prof, deși aducea a prof de sport, avea ceva music player mare-mare, cilindric, cu mâner, la care cânta muzica la maxim: manele, muzică de petrecere și, bine-nțeles, „Dacă ploaia s-ar opri” - Cargo. Copiii erau în extaz. Plus că au primit și o lecție de educație civică: dacă mergi la munte nu asculți păsărele, ci manele! :)))

Din cauza acestei ploi, am plecat.

Acolo, undeva jos, locuiesc eu.

          Pozele ce urmează sunt dedicate, în special, iubitorilor de pisici. Această căsuță este dotată, în total, cu 15 pisici și doi căței!
Din cauza ploii, pozele nu-s așa de bune. O să mă duc din nou într-o zi, dar nu știu dacă mai am ocazia să le văd așa frumos aliniate. Poate doar dacă mă duc pe ploaie.

Mie îmi cam convine că vremea s-a răcit, e mai bun aerul de respirat.
Vremea, după cum bine vedem, a luat-o razna și nu putem învinui pe nimeni altcineva decât pe noi. Serios, oameni buni, trebuie să ne mobilizăm și să încercăm să facem ceva. Ceva cât de mic.
Vă pup!