Gentuță Handmade, din bumbac

Hello, ce mai faceti? Cum mai sunteti? Bine, sper!
Eu? Când mai optimistă, când mai puțin optimistă, când sus, când mai pe la mijloc...
Am renunțat pentru moment la tradiționalele haine de casă și am început să mă îmbrac puțin mai de stradă, adică blugi în loc de pantaloni de trening. Mă parfumez.
Am renunțat să încerc să ghicesc când o să reintre lucrurile în normal, când o să mă întorc la muncă, „o muncă”, oricare o fi aia.
Aseară, era soarele spre apus, o lumină caldă, și era cât pe ce să-i zic lui D.: hai pe-afară!
Am ieșit să duc gunoiul și-am mai zăbovit puțin prin fața blocului, și mi se părea așa ciudat să nu pot să plec, pur și simplu, la plimbare. Care dintre noi și-a imaginat așa ceva vreodată?
Una din zilele trecute a fost așa de ciudată! Am avut senzația că am stat toată ziua într-o sală de așteptare. Deși fac tot felul de chestii în fiecare zi, unele zile sunt ciudate.
Aș vrea să profit la maxim de perioada asta, să nu irosesc timpul, și când zic toate astea nu mă refer la lucru de mână sau altceva, mă refer la suflet și la minte. Vreau să fac liniște în mintea mea ca să-l aud pe Dumnezeu mai bine, să mă apropii de El mai mult, ca un copil, cu toată ființa mea.

Zilele trecute am făcut geanta asta din bumbac. Astăzi am încropit o ședință foto ca pe vremuri: cu decor și tot tacâmul. N-am manechin așa că improvizez cum pot. îmi place să fac poze la fel de mult cum îmi place să croșetez.

Și varianta cu teniși:

 

Tenișii mei care abia așteaptă să bată trotuarele și parcurile!

Vă pup cu drag! Dumnezeu să ne ocrotească pe toți!