Mi se pare mie poate, dar cred că lucrurile croșetate au un aspect mai romantic, vintage, „de demult”, și cred că le prefer celor tricotate. Cel puțin în ce privește lucrușoarele mărunte pentru copii.
Seturile acestea nu sunt neapărat pentru Crăciun, dar așa m-am gândit eu, în capul meu, :D că ar merge tare bine în pozele făcute lângă brăduleț-brăduț-drăguț-ninge-peste-tine. Ele pot fi făcute într-o varietate de combinații de culori, nu neapărat roșu-alb-verde. Tare mi-ar plăcea să le văd pozate pe un bebe, dar se vede treaba că a scăzut natalitatea, pentru că în blocul meu cu n-șpe mii de scări nu este nici un bebe de care să mă rog să stea la pozat. Am eu o păpușă-bebe, destul de mare, de când era copiluța mea bebe, dar păpușa nu e destul de frumoasă pentru seturile mele. Iaca și modestia!
Nu știu cum e la voi, dar la mine a venit iarna. Iarna aia adevărată, cu zăpadă, ghețuș, țurțuri și tot tacâmul.
Nu știu cum se face, dar pe mine iarna asta mă găsește cam obosită. Momentan mi-aș dori să fiu urs ca să pot hiberna. Să mă trezească o păsărică fix la primăvară când o fi soare strălucitor, ghiocei și brândușe. :))
M-am bucurat dimineață când am văzut zăpada așternută. Primii fulgi, prima zăpadă îmi amintesc și-mi vor aminti întotdeauna de bunica mea.
Vă pup!
