Bangles

La mulți ani cu sănătate, copii mari!

Nu suntem copii doar cât ne trăiesc părinții! Nuuu, nici vorbă! Suntem copii atâta timp cât un simplu miros sau o culoare, o melodie sau un chip iubit dintr-o fotografie veche, ne poate teleporta instantaneu în copilărie. Suntem copii atâta timp cât iubim culorile, mâncarea bună, dulciurile (yummy!),  veselia și muzica.  Suntem copii cât trăim.

                Am cunoscut, cândva, o nemțoaică în vârstă. Avea părul alb-alb, ochi albaștri, și era destul de tare adusă de spate. O femeie enrgică care citea tot ce îi pica în mână, se informa, se interesa, asculta. Într-o dimineață, când am dat cu ochii de ea, m-am blocat, pur și simplu! Anneliese era transfigurată și totuși, aceeași. Purta un baticuț roșu cu bulinuțe albe, legat la spate, cu bretonelul alb-argintiu pe frunte și-un zâmbet vesel pe față și în ochii ei albaștrii. Radia. Arăta exact ca o fetiță.  Exact ca o fetiță!  Am avut senzația clară că am ajuns în „Zona crepusculară”.

 Atunci m-a lovit ca un trăznet adevărul ăsta: într-adevăr, sufletul e responsabil cu „vârsta” nu trupul, și ochii chiar sunt ferestrele sufletului.  Prin ochi, răzbate copilăria de undeva din adânc, unde am uitat-o  îngrămădind peste ea toate grijile și nevoile, toate poftele și dorințele, toate nemulțumirile și mofturile, toate tristețile și durerile. Copilăria e acolo. De am putea doar să ne oprim o clipă, să inspirăm adânc, să ne oprim din alergarea noastră nebună, să nu ne mai dorim atât de multe lucruri... Să ne liniștim gândurile. Să ne liniștim inima. Biata inimioară! Să ne punem un baticuț colorat și să zâmbim. Să ne zâmbim când ne zărim în oglindă, să ne fim prieteni nouă înșine, să nu ne mai sabotăm, să ne îngăduim să fim fericiți.

                  Asta e vestea bună: suntem copii atâta timp cât vrem să fim, și nimeni nu ne poate lua asta. 

 

În poza de mai jos aveți niște zorzoane speciale. Sunt brățări de înveselit ziua. Pe mine m-a înveselit lucrul la ele.  😊

 

 

Pupici! 😘😘😘❤️️

Ce-am mai lucrat?

         Cam banal titlul postării, dar cât se poate de relevant. 😊
Cravata asta sigur-sigur nu v-am arătat-o, deși am făcut-o cu ceva timp în urmă.

Este țesută din mărgele japoneze toho. Nu e o cravată cu nod, cum sunt cele două roșii pe care le-am făcut, e o cravată mai simplă.

 

 Și am mai făcut o brățărucă cu floricele mărunte.

 

           Ador liliacul! Am vazele pline cu liliac zilele acestea. Cu câțiva ani în urmă nu puteam să țin  flori în casă, din cauza alergiei. Mai puțin garoafe. Când primeam flori, cu diverse ocazii, le „transferam” la mama. Acum mi-am mai revenit, slavă Domnului! Nici nu visam! 

          Vă doresc o săptămână super-bună! Având în vedere că începe cu două zile libere, chiar o să fie! 😉

Vă pup!

Brățări croșetate din mărgele

     Îmi făcusem eu planul să postez câte o brățară pe zi, dar n-am răbdare. Am deja trei și abia aștept să fac și altele.

Croșetatul cu mărgele îmi place foarte, foarte, fooaaarte mult, cel mai mult!

Până acum tot ce am lucrat am lucrat cu mărgele toho 8/0 pentru că am citit undeva că sunt cele mai potrivite pentru începători. Nu sunt nici cele mai mari, nici cele mai mici. Mă simt pregătită să trec și la mărgele mai mărunțele, dar nu știu dacă ochii mei sunt pregătiți. Mărgele toho 11/0 ar însemna fir mai subțire, croșetă mărime mai mică și, repet, nu știu ochii mei ce părere au. În plus, am văzut coliere lucrate cu mărgele foarte mărunte și nu mi-au plăcut în mod deosebit. Avantajul e că poți realiza modele mai complexe, având mai multe mărgele pe rând.

     Aceasta e a doua brățară. Brățara cu triunghiuri. Prima a fost Brățara Curcubeu.

Firul cu care croșetezi mărgelele e foarte important. Aveam eu ideea asta în cap că firul trebuie să fie subțirel, pentru că așa am văzut eu, în general, la mărgele. Din noroc chior am nimerit firul potrivit din prima, un ghem de bumbac din maaarea mea colecție de fire. În momentul în care l-am schimbat, pentru că am vrut să pun roșu la Setul „Lubeniță” , nu mi se mai așezau nicicum mărgelele și nu mi-am dat seama că firul e de vină, decât foarte târziu, după ce am făcut și desfăcut de nenumărate ori.

A treia brățară.

Brățara aceasta este lucrată cu feluri diferite de mărgeluțe. Cele albe sunt ca de zăpadă, frosted se numesc și sunt foarte interesante, ca niște bobițe de gheață. Cele portocalii sunt argintii în interior, cele vernit sunt translucide iar cele turquoise au luciu.

Închizătoarea este din argint tibetan.

În momentul în care scriu această postare, toate sunt disponibile și pot fi găsite aici. 

Se vede că cea  vernil cu alb e cea mai groasă, având aproape 1,5 cm diametru, pe când celelalte au în jur de 1,2 cm diametru.
Urmează să fac unele circulare, fără închizătoare, care se trag pe mână. Abia aștept!

O duminică frumoasă să avem!