Costumașul acesta l-am făcut pentru fetița unei fetițe de la bloc. Când era mică și alerga prin fața blocului nici nu-mi închipuiam că o să tricotez cândva hăinuțe pentru fetița ei. Bunicii și părinții noștri au fost și sunt vecini. Bunicul ei, nenea D., mă certa când eram mică pentru că tropăiam prea tare pe scări, mai ales la coborâre. Recunosc, uneori o făceam intenționat, să văd dacă mă aude și dacă iese din nou să strige după mine. :)) Tanti O., soția lui, era bună prietenă cu bunica mea și mă iubea mult. Încă mă iubește. :) Ei bine, costumașul ăsta l-am făcut pentru strănepoata lui tanti O. M-am bucurat că a apelat la mine și n-aș fi refuzat-o pentru nimic în lume. A fost prietena bunicii mele până la sfârșit.
Ia să vedeți ce delicatețe de costumaș!
Pantalonașii sunt cu talie înaltă ca să țină de cald la spătiuc. Cardiganul are un model cu floricele albe și se încheie cu năsturei sidefați asortați. Bonețica este grosuță și are un model reliefat. Pănglicuța de la pantalonași nu e doar de decor, chiar strânge pantalonașii dacă e nevoie.
O căpșunică.
Chiar sper să vă placă. 😊
Mai am ceva în lucru care trebuie terminat cât mai repede și după aceea, gata! Că dă buzna Crăciunul peste mine și eu nu sunt pregătită. Își dorea și D. al meu un pulovăr roșu/vișiniu și ce credeți? Normal că n-am mai apucat să-i fac. Poate pentru Anul Nou. Sau poate nu. Că trebuie să citesc manualul de geografie. Se apropie sesiunea cu pași repezi, în caz că nu știți. Gosh, în ce m-am băgat?! 😱
Vă pup!
ella
