Poncho Dantelat din Bumbac Lila

Cu acelaşi model unduit, dantelat, pe care l-am folosit la ultimele lucruşoare, am tricotat de aceasta dată un poncho din bumbac mercerizat.
Este foarte, foarte frumos, foarte uşor şi delicat. Se potriveşte la multe ţinute. Noi am preferat să-l pozăm peste o rochiţă.
În piept i-am cusut o floare croşetată care să accentueze aerul romantic.

Pote fi achiziţionat de aici.

 

 

Poza asta, ultima, ne face o poftă nebună de vacanţă. Vara asta concediul este undeva... în plan extrem de îndepărtat, în prin plan fiind bacul, admiterea la facultate... şi tot felul de grozăvii de felul ăsta.
Chiar când pozam îmi zice Alex: cum ar fi să vină tati acasă şi să zică "echiparea, plecăm în vacanţă!". În 5 minute am fi gata de plecare! :))
Ce dor mi-e de concediile când plecam câte 2-3 săptămâni, iar locul de cazare de bază era cortul. Când aveam de toate în portbagaj, de la cort, saltea, la polonic, răzătoare... De regulă, la ieşirea din judeţ, acolo unde scrie "Bine aţi venit în judeţul... " aplaudam şi chiuiam de bucurie pentru că eram în mod "oficial" plecaţi de-acasă.
Dumnezeu a fost foarte bun cu noi să ne dea nişte concedii aşa de frumoase din care avem o grămadă de amintiri amuzante şi care ne-au sudat ca familie mai mult decât orice altceva.
Poate, poate, poate... deşi nu există nimic concret, deşi nu există buget alocat, deşi avem o grămadă pe cap... poate ne face El o surpriză şi vara asta... ;)
Om trăi şi om vedea! Sănătoşi să fim, lucru ce vi-l doresc şi vouă din toată inima.

Vă pup şi vă îmbrăţişez!
ella

N-am frecat menta!

Am citit pe Facebook ieri dimineaţă câteva rânduri care explicau tare frumos cum că weekendul nu-i pentru şmotru, gătit n-şpe mii de feluri de mâncare şi tot felul de munci, ci, dimpotrivă, weekendul e pentru odihnă, relaxare, suflet...
Şi-am stat eu şi m-am gândit, şi m-am gândit, şi mi-am dat seama că sâmbăta pentru mine e cea mai grea zi din săptămână şi că nu-i musai să fie aşa...
Sâmbăta facem curăţenie, sâmbăta facem cumpărături, gătim, musai mai croşetez sau tricotez puţin, aşa că seara pic lată. Ce aiureală!
Sâmbăta asta am ieşit din rutină şi a fost foooarte bine. Mi-a plăcut la nebunie.
De dimineaţă am pozat ultima rochiţă, cea roşie, ceea ce nu poate fi contabilizat ca muncă, pentru că e distracţie pură. N-am nici un perete alb în casă deşi cu nişte ani în urmă toţi erau albi, şi chiar l-am întrebat pe D dacă s-ar supăra rău de tot dacă ar găsi un perete alb în sufragerie într-o zi când vine de la muncă, şi a zis că "nu". hehe!! Deci, neavând fundal alb, leg nişte panglică de saten - ca e mai usoara - de la candelabru până la una din uşile de la mobilă, prind un cearşaf alb, aştept să iasă soarele de după nori ca să avem lumină, o fugărim pe Chelsie să iasă din decor,  şi pozăm...
După ce am pozat, ne-am lălăit amândouă cu Alex, am băut cafea - eu, că ea nu bea - am descărcat pozele, am mai dat nişte like-uri şi share-uri pe Feisbuc şi a fost foarte bine. Nu m-am simţit vinovată absolut deloc că nu-s cu mopu-n mână.
Apoi, am plecat "la baraj". Eu cu D, pentru că Alex a plecat în altă parte. A fost aşa de frumos. Era soare şi cald, adia vântul, apa din lacul de acumulare sclipea aşa frumos în soare, pădurea foşnea aşa de frumos, păsărelele ciripeau... mi-am zis că am ajuns poate nu chiar in rai, dar pe-aproape. Am văzut o grămadă de şopârle şi doi şerpi. Şerpii erau încolăciţi pe nişte pietre. La prima vedere arătau ca o balegă, până a început balega să se mişte... :)) Ghinion curat, n-am avut aparatul la mine! Nu l-am luat intenţionat, pentru că ştiam că dacă-l iau, în loc să mă relaxez şi să mă bucur de peisaj, mă apuc să pozez tot ce mişcă... Ce tare eram dacă aveam o poză cu şerpii să o postez acuma...
La întoarcere am cules mentă. Era şi multă "Coada calului" dar n-am cules de data asta. Urzici... erau cu carul.
Am pozat menta. Când am ajuns acasă era aşa de pleoştită, nici n-am crezut că-şi revine.

Văzuca asta am primit-o bonus când am cumpărat o comodă. Nu mi-a plăcut din prima, dar au trecut deja câţiva ani şi a rămas cu mine... Din lipsă de altceva e bună. O ţin în bucătărie.
Deci, ieri a fost o altfel de sîmbătă şi mi-a plăcut mult. Poate n-o să pot trage chiulul în fiecare sâmbătă, dar măcar din când în când vreau să repet figura.

În seara asta am fost din nou la baraj. Niciunde nu mă simt mai aproape de Dumnezeu ca în mijlocul naturii. Acolo toate grijile dispar sau se micşorează considerabil. Acolo totul pare altfel. Acolo îmi găsesc pacea şi liniştea. Acolo îmi trag sufletul...

Mi-am descoperit o nouă pasiune săptămâna aceasta: îngheţata. Nu numai să o manânc, ci să o şi prepar. În cursul săptămânii am făcut de căpşuni, iar azi am făcut de ciocolată. În viaţa mea n-am mâncat îngheţată de ciocolată mai bună! Nu e lăudăroşenie, că n-am inventat eu reţeta.În caz că e cineva interesat, pot pune linkurile către reţete. Următoarea va fi de vanilie că e preferata lui D.

În încheiere, că şi aşa m-am lungit destul, vă las două citate pe care le-am descoperit pe spatele unei reviste şi care mi-au plăcut enorm. Poate o să vă fie de folos săptămâna asta.

Sa nu te preocupe prea mult cine e pentru tine si cine e impotriva ta, ci, mai degraba, sa te gandesti mereu daca Dumnezeu e cu tine in tot ce faci. Pentru ca, pe cei pe care ii ajuta Dumnezeu, rautatea oamenilor nu-I poate atinge.

                                                           Thomas a Kempis

Frumos, nu?


Şi al doilea:

Cate necazuri evita cel care nu se uita la ceea ce spune, ce face sau gandeste aproapele, ci doar la ce face el insusi, asigurandu-se ca e corect si curat.

Marcus Aurelius

Mie tare bine mi-au picat. Aveam nevoie să aud aşa ceva.

 
Acum, abia aştept ziua de mâine să-mi beau dimineaţă cafeaua, să mă apuc de lucru, şi să văd ce s-o mai întâmpla...

Vă pup cu drag!
ella

Rochiţă Tricotată Roşie

Vă propun astăzi ceva foarte uşor, lejer, plăcut, răcoros: o rochiţă tricotată multifuncţională, că tot sunt la modă multifuncţionalele.
Roşiuţa asta poate fi purtată ca o rochiţă, care deşi tricotată, imită extreeeem de bine o rochiţă croşetată, dar în cazul ăsta, trebuie musai un furou pe dedesubt. Furou care poate avea o multimtudine de culori. Poate fi alb - merge bine! Poate fi... galben - de ce nu? . Poate fi negru sau mov, ca cel din poze.
Apoi, poate fi purtată peste o altă rochiţă, gen furou.
Merge foarte, foarte bine, aşa cum veţi vedea în poze, la blugi. Merge foarte bine la blugi!
Se leagă undeva în zona pieptului cu un şnur croşetat, terminat cu biluţe de lemn. În piept are cusută o păsărică croşetată.

aici are un furou mov pe dedesubt

Aici, in partea de sus, Sunshine :) poartă un maieu megru

O puteti cumpăra de aici!

Vă doresc un weekend frumos alături de cei dragi!
ella :)

Poncho "Olivia"

  

I-am spus "poncho" şi poate o fi, dar nu sunt sigură. Şal nu este, pelerină nu-i, bluză... nu prea. Cred că este totuşi un poncho!
Dar ştiu exact la ce este bun. Este foarte bun să înfrumuseţeze o ţinută şi să o scoată din monotonie.
Este extrem de bun să ascundă colăceii şi colăciţele (hehe!), burticuţele sau farfuria de ciorbă pe care tocmai am mâncat-o, fără să îngreuneze ţinuta sau să ţină de cald.
 [Între noi fie vorba, nu ştiu despre voi, dar mie îmi place ciorba la nebunie. Mă gândesc chiar să-mi fac un tricou cu "I ♥ ciorba!"]

Este foarte practic şi comod. Se poate purta la o grămadă de ţinute.
În lateral se leagă cu şnuruleţe croşetate care au la capete mărgele de lemn maro care se asortează foarte bine cu culoarea oliv a poncho-ului. 
Este mărime universală. În funcţie de mărimea bustului, va sta mai mulat sau mai lărguţ pe corp. 

Şi-acum, să vedem minunăţia:
 

 

Acestea fiind spuse, va pup cu drag!

Ella :)

 

 

Poncho time!!

Pentru ca s-a racit putintel afara si pentru ca vor mai fi si alte zile reci, daca nu, seri reci vor fi cu siguranta, m-am gandit la o varianta mai feminina si mai chic a hanoracului sau a jerseului aruncat pe umeri ca sa ne incalzeasca.
Foarte potrivit pentru serile racoroase, poncho, merge la fel de bine si la pantaloni, si la fustite sau rochite.
Merge si la munte dar cred ca ar merge incredibil de bine si la mare, seara, pe faleza... Sau poate dimineata cand mergem sa privim rasaritul soarelui. Mama-mia, ce dor de mare mi s-a făcut şi tare mi-i că anul ăsta nu dau ochii cu ea!
Sunt realizate dintr-un fir buclat ceea ce le afera un aspect usor flausat.
Sunt foarte, foarte moi, foarte comode si foarte usoare ( in jur de 300g)
Le-am pozat în maaaare grabă pentru că era pe înserate, era foarte rece afară iar acolo unde am mers printre brăduţii ăia frumoşi era şi mai rece, iar rezultatul se vede :D 
Ne-am fi dorit să le oferim o şedinţă foto la malul mării dar asta într-un alt episod...
Preţurile le găsiţi în magazin, acolo unde le puteţi şi comanda.
 

Poncho Extra-Long.
Se leagă cu două şnururi croşetate terminate cu două biluţe de lemn. Deşi lung, e foarte uşor.(cca 350g)
Pufos şi moale ca un ursuleţ de pluş :)

Nuanţa de roşu este în realitate de mii şi milioane de ori mai intensă şi mai frumoasă.
Cred că aproape ca roşul  Anisiei.

Merge foarte bine la colanţi, la rochiţe, la teneşi, la sandale... la aproape orice. Cred că şi peste costumul de baie, dimineaţa când încă este răcoare.
 

 La frumuseţea asta bleu i-am delimitat locurile pentru mâneci ca să stea mai fix pe lângă corp şi să semene cu o bluză. În partea de sus are şi un năsturel foarte, foarte drăguţ, lunguieţ, care are sclipici înăuntru. Sau praf de zâne. Nu ştiu... :P

 

 Acesta alb e atât de delicat! Este de un alb strălucitor, foarte moale şi foarte uşor.
Merge bine di tăt chiar şi peste o rochiţă mai flu-flu, mai elegăntuţă. Merge şi la pantalonaşi scurţi, peste nişte bulane bronzate sau chiar şi peste bulane albe, pentru că la cât e el de alb, o să facă şi brânza să pară bronzată...

Sper, sper, sper că vă place ce am muncit noi zilele astea şi sper că veţi sta cu ochii pe noi in continuare. 
O zi minunată să aveţi!
ella

Rochita Rândunicii

       In functie de zonă se mai numeste: buna-dimineata, camasa-domnului, fusta doamnei, fusta randunicii,  poala Maicii Domnului, poala randunicii, palamida, poponet :D, rochita randunicii, zorele.
Este o planta cataratoare sau taratoare, care poate ajunge pana la doi metri si incepe sa infloreasca atunci cand vin randunelele. Ce romantic! :)

Dar... eu am de gând în sâmbăta asta frumoasă de primăvară să vă arăt o cu totul alta rochiţă a rândunicii.
Una tricotată.
N-are mânecuţe. Decolteul este adânc, făcând-o plăcută la purtat şi atunci când e foarte cald.
La poale are o margine croşetată manual iar în talie se leagă cu un brâu brodat cu mărgele negre. Brâul se leagă la spate cu organza albă.
 De la solduri in jos se încreţeşte, se învolburează, exact ca rochiţa rândunicii.
 Este atât de feminină, atât de albă, atât de frumoasă şi atât de potrivită pentru atât de multe ocazii!
O puteţi comanda aici!

 

Sunt Străin Si Călător

 

trei fraţi pătaţi x3

 

Sunt strain si calator  

de Costache Ioanid

                                       

"Sunt strain si calator,

n-am aici palate.

Dar in tara fara nor

ale mele-s toate.

Toate stelele de sus,

tot ce n-are-n veci apus,

prin iubirea lui Isus,

ale mele-s toate.

Domnul meu in infnit

multe ceruri tine.

Pentru cine le-a zidit,

Decat pentru mine?

Din neant cind le-a chemat,

Domnul mult s-a bucurat,

insa viata nu si-a dat

decat pentru mine.

Dar nici eu nu-s al oricui;

Lui Ii sunt cununa.

Casa mea si cerul Lui

tot ce-avem e una!

Si la bine si la greu

eu al Lui sunt, El, e-al meu;

eu, nimic — El, Dumnezeu,

dar ce-avem, e una!”