N-am frecat menta!

Am citit pe Facebook ieri dimineaţă câteva rânduri care explicau tare frumos cum că weekendul nu-i pentru şmotru, gătit n-şpe mii de feluri de mâncare şi tot felul de munci, ci, dimpotrivă, weekendul e pentru odihnă, relaxare, suflet...
Şi-am stat eu şi m-am gândit, şi m-am gândit, şi mi-am dat seama că sâmbăta pentru mine e cea mai grea zi din săptămână şi că nu-i musai să fie aşa...
Sâmbăta facem curăţenie, sâmbăta facem cumpărături, gătim, musai mai croşetez sau tricotez puţin, aşa că seara pic lată. Ce aiureală!
Sâmbăta asta am ieşit din rutină şi a fost foooarte bine. Mi-a plăcut la nebunie.
De dimineaţă am pozat ultima rochiţă, cea roşie, ceea ce nu poate fi contabilizat ca muncă, pentru că e distracţie pură. N-am nici un perete alb în casă deşi cu nişte ani în urmă toţi erau albi, şi chiar l-am întrebat pe D dacă s-ar supăra rău de tot dacă ar găsi un perete alb în sufragerie într-o zi când vine de la muncă, şi a zis că "nu". hehe!! Deci, neavând fundal alb, leg nişte panglică de saten - ca e mai usoara - de la candelabru până la una din uşile de la mobilă, prind un cearşaf alb, aştept să iasă soarele de după nori ca să avem lumină, o fugărim pe Chelsie să iasă din decor,  şi pozăm...
După ce am pozat, ne-am lălăit amândouă cu Alex, am băut cafea - eu, că ea nu bea - am descărcat pozele, am mai dat nişte like-uri şi share-uri pe Feisbuc şi a fost foarte bine. Nu m-am simţit vinovată absolut deloc că nu-s cu mopu-n mână.
Apoi, am plecat "la baraj". Eu cu D, pentru că Alex a plecat în altă parte. A fost aşa de frumos. Era soare şi cald, adia vântul, apa din lacul de acumulare sclipea aşa frumos în soare, pădurea foşnea aşa de frumos, păsărelele ciripeau... mi-am zis că am ajuns poate nu chiar in rai, dar pe-aproape. Am văzut o grămadă de şopârle şi doi şerpi. Şerpii erau încolăciţi pe nişte pietre. La prima vedere arătau ca o balegă, până a început balega să se mişte... :)) Ghinion curat, n-am avut aparatul la mine! Nu l-am luat intenţionat, pentru că ştiam că dacă-l iau, în loc să mă relaxez şi să mă bucur de peisaj, mă apuc să pozez tot ce mişcă... Ce tare eram dacă aveam o poză cu şerpii să o postez acuma...
La întoarcere am cules mentă. Era şi multă "Coada calului" dar n-am cules de data asta. Urzici... erau cu carul.
Am pozat menta. Când am ajuns acasă era aşa de pleoştită, nici n-am crezut că-şi revine.

Văzuca asta am primit-o bonus când am cumpărat o comodă. Nu mi-a plăcut din prima, dar au trecut deja câţiva ani şi a rămas cu mine... Din lipsă de altceva e bună. O ţin în bucătărie.
Deci, ieri a fost o altfel de sîmbătă şi mi-a plăcut mult. Poate n-o să pot trage chiulul în fiecare sâmbătă, dar măcar din când în când vreau să repet figura.

În seara asta am fost din nou la baraj. Niciunde nu mă simt mai aproape de Dumnezeu ca în mijlocul naturii. Acolo toate grijile dispar sau se micşorează considerabil. Acolo totul pare altfel. Acolo îmi găsesc pacea şi liniştea. Acolo îmi trag sufletul...

Mi-am descoperit o nouă pasiune săptămâna aceasta: îngheţata. Nu numai să o manânc, ci să o şi prepar. În cursul săptămânii am făcut de căpşuni, iar azi am făcut de ciocolată. În viaţa mea n-am mâncat îngheţată de ciocolată mai bună! Nu e lăudăroşenie, că n-am inventat eu reţeta.În caz că e cineva interesat, pot pune linkurile către reţete. Următoarea va fi de vanilie că e preferata lui D.

În încheiere, că şi aşa m-am lungit destul, vă las două citate pe care le-am descoperit pe spatele unei reviste şi care mi-au plăcut enorm. Poate o să vă fie de folos săptămâna asta.

Sa nu te preocupe prea mult cine e pentru tine si cine e impotriva ta, ci, mai degraba, sa te gandesti mereu daca Dumnezeu e cu tine in tot ce faci. Pentru ca, pe cei pe care ii ajuta Dumnezeu, rautatea oamenilor nu-I poate atinge.

                                                           Thomas a Kempis

Frumos, nu?


Şi al doilea:

Cate necazuri evita cel care nu se uita la ceea ce spune, ce face sau gandeste aproapele, ci doar la ce face el insusi, asigurandu-se ca e corect si curat.

Marcus Aurelius

Mie tare bine mi-au picat. Aveam nevoie să aud aşa ceva.

 
Acum, abia aştept ziua de mâine să-mi beau dimineaţă cafeaua, să mă apuc de lucru, şi să văd ce s-o mai întâmpla...

Vă pup cu drag!
ella