Fularel

In seara asta viaţa este chiar frumoasă: ascult Coldplay, una din trupele mele preferate, mănânc ciocolată amăruie - cum îi ziceam când eram copil, adică din'aia cu multă cacao, la telefon vorbesc cu D, pe feisbuc vorbesc cu Alex, despre viaţa ei şi viaţa mea, şi mai vorbesc şi cu o vecină despre indexul la curent.
Acum că am încheiat toate conversaţiile, m-am gândit să vin să vorbesc şi cu voi, şi ca pretext, o să vă arăt un fulărel tricotat zilele astea, din alpaca.
Culorile sunt mai drăguţe în realitate, însă pozele sunt făcute la lumina becului (total greşit!) aşa că nu cred că o să vă placă prea mult.

 Fulărelul fiind prezentat, ia să vă mai arăt nişte poze din ciclul "Oare unde sunt?" :))

Deci, oamenii ăştia de pe aici au nişte case foooaaarte drăguţe, foarte dichisite, nişte peluze impecabile, decoraţii, plante ornamentale şi tot ce vrei. Întrebarea mea e: cine să le admire? Înafară de mine, bine-nţeles! Pentru că nu prea văd oameni pe stradă. Sunt maşini. Circulă cu maşini, iar restul cred că sunt online, altă explicaţie nu am.
Casele nu le-am putut poza aşa cum mi-ar fi plăcut, de frică ca nu cumva să iasă careva şi să ţipe la mine... Eram în primele zile şi eram o lecuţă mai speriată. Acum c-am mai prins curaj, sper să am curând ocazia să mai plec la pozat, mai ales că am descoperit unele şi mai şi!
Aşa că, deocamdată, cam slăbuţe poze.
Totuşi...

poză strâmbă, de om speriat... :))

 

 

Tot cerul albastru, iarba verde şi razele soarelui sunt mai frumoase decât orice construcţie!

Nu seamănă cu "acasă", pentru că acasă la mine sunt munţi, dar sunt sigură că seamănă cu "acasa" cuiva din România. De undeva, de la câmpie, poate...

Vă pup cu drag, şi vă dau şi un link cu muzica ce-mi place, ce-am ascultat eu în seara asta: Coldplay.

Domnul să fie cu noi, cu toţi!

Ella :)