Psalmul 118:24

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Psalmul 118:24

Saturday 8 November 2014

Hello!!!

Hello! Ce mai faceţi?
Eu? Mie mi-era dor de locul ăsta al meu, pe care, de altfel, îl vizitez zilnic, doar ca să văd dacă mă mai caută cineva.
Mi-am propus de nenumărate ori să intru şi să scriu două vorbe (nu şi trei prostii), dar cred că până acum a fost prea mare harababură printre gândurile mele ca să pot scrie ceva, nu că acum ar fi cu mult mai multă ordine...
Încă de la începutul anului (sau sfârşitul anului trecut?) mă plângeam şi mă văicăream că trebuie să schimb ceva. Bine-nţeles că nu credeam că o să fac ceva în privinţa asta, pentru că n-aveam nici cea mai vagă idee de unde să încep şi ce să fac.
Aşa cum citisem şi în Alchimistul, "Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău". Well, în cazul meu, Dumnezeu le-a aranjat pe toate.
Viaţa mea începuse - prea devreme pentru vârsta mea - să fie foarte monotonă, iar dacă viaţa începe acolo unde se termină zona de confort, aşa cum zicea habar-n'am-cine, eu aveam muuulte pretexte să nu părăsesc zona de confort şi eram pregătită să inventez continuu altele noi.
Dumnezeu cred că întotdeauna ne vorbeşte mai întâi cu frumosul, ne dă ocazii, şanse, oportunităţi, cum vreţi să le numiţi. Însă dacă ne încăpăţânăm...
Pe scurt, casa mea s-a golit încetul cu încetul. Fiecare a plecat pentru un motiv şi pentru o perioadă: unul la facultate (slavă Domnului!), altul a plecat cu treabă (slavă Domnului şi pentru asta!). Aş fi rămas chiar şi aşa, în singurătatea aia, pentru C a mea, pentru care n-aş fi plecat nici în ruptul capului. Dacă C ar fi trăit 20 de ani, apoi 20 de ani n-aş fi plecat nicăieri. Dumnezeu a hotărât că dacă eu nu plec, e mai bine ca ea să plece... Asta a fost picătura care a umplut paharul. Lovitura de graţie. Am suferit mult, şi doar cine a trecut prin asta înţelege. Celorlalţi li se pare ridicol de exagerat. Probabil aşa gândeam şi eu înainte să o am, de-asta nu mă supăr dacă cineva nu poate înţelege.
Brusc, căsuţa mea, zona mea de confort, "colivia mea de aur", a devenit insuportabilă.
Am simţit că dacă mai rămân fie şi o lună acolo, singură, între pereţii ăia, o iau razna definitiv!
Dumnezeu nu te pune niciodată într-o situaţie neplăcută, fără ca să îţi ofere şi o ieşire, şi fără ca acea situaţie să ducă la ceva bun. Niciodată. Pur şi simplu.
Uite aşa, mi-a oferit ocazia să plec.
N-am schimbat doar casa sau oraşul. Pentru o perioadă am schimbat ţara. Fac lucruri noi. Văd lucruri noi. Merg prin locuri prin care n-am mai fost în viaţa mea.
Am zburat cu avionul! Dap, ştiu, pentru mulţi e ceva foarte banal, dar pentru mine e ceva. Era unul din visurile mele de acum ceva vreme. Între timp am şi uitat de el...
Dacă mi-e dor de casă? Deloc! Mi-e însă foarte dor de familia mea şi abia aştept să ne reunim.
Mi-e foarte dor de C. Foarte dor. Foarte, foarte dor.
Mi-e dor de clienţii mei? Da, de cei speciali, care aproape mi-au devenit prieteni. Şi sunt câţiva...
Oricum, să ştiţi că am croşetele la mine plus 2 perechi de andrele. :))
Trebuie să mă apuc să-mi fac o pereche de mănuşi că n-am. Le postez când or fi gata.

Asta e luna pe care am văzut-o aseară. Seamănă izbitor de mult cu cea de acasă!


Vă îmbrăţişez cu dragoste,
Ella

8 comments :

  1. Ah, ce ma bucur ca ai aparut!!! Eu am mai dat pe aici, ma gandeam ca iar o fi vreo neregula, ca tu postezi dar nu primesc eu actualizari, dar uite ca acum nu a mai fost asa. Ma bucur pentru tine ca ai facut o schimbare si ca pare a fi in regula. Eu sunt pe aici prin zona, gata sa admir vreo pufosenie crosetata pentru vreun bebe sau mai stiu eu ce lucru mirobolant (cuvant adorat de fii-mea a mica) va mai iesi din manutele tale. Eu it doresc sa-ti fie bine, oriunde te-ai afla!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce ma bucur ca te bucuri!!!
      Da, e o schimbare bine-venita pentru o perioada nu asa lunga de timp. Dup'aia, mai vedem...
      Te pup cu drag si-ti multumesc!

      Delete
  2. Da' de ce nu te scuturi tu un picut, sa treci mai des pe aici si sa scrii, sa ne povestesti si noua cum e pe acolo pe unde te afli, nu lucruri personale, asa, chestii... Poate ti-ar prinde si tie bine, zic si eu... Eu as fi interesata sa aflu cum mai e si pe alte meleaguri, esti "pe afara", asa am dedus eu, nu? E o idee, n-am pretentia ca am si dreptate, tu stii mai bine, dar aici ai un prim fan :), vor mai fi si altii cu siguranta. Noapte frumoasa sa ai! (Sau o fi zi pe la tine, doar nu esti asa departe?! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ehehei, Ina, sunt "pe-afara", ai ghicit, dar nu atat de inafara incat la mine sa fie zi cand la voi e noapte!
      Am ramas in Europa, doar un meridian mai hacana. :))
      Am poze. Pun curand.
      Noapte buna!

      Delete
  3. Imi pare bine ca ai revenit,chiar ma intrebam,cat are de gand sa mai stea suparata?
    Nu e ridicol sa suferi dupa un animalut,fie ca e al familiei ,fie ca nu.
    Sa iti fie de bine drumul tau,calatoria cu avionul(o banalitate pentru unii,insa merita mai multa atentie,e o experienta extraordinara pe care multi o doresc dar nu toti o traiesc).Bucura-te de meleagurile pe care ai ajuns,culege amintiri.Si trimite si o poza pe timp de zi ca sa ghicim pe unde te afli.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bine te-am regasit, draga Mikaela!
      Pun-pun poze, insa slabe sanse sa ghicesti locatia dupa poze, pentru ca nu ma aflu in preajma a nimic cunoscut. :))
      Te imbratisez cu drag!

      Delete
  4. Niciun botosel, nicio bascuta, nimic? Eu vin în vizita în fiecare zi sa știi :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ina, in urmatoarea postare, cea pe care o scriu ime-ime-imediat, vei vedea botosei! :)))
      Multumesc de vizita!

      Delete