Psalmul 118:24

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!
Psalmul 118:24

Sunday 30 November 2014

La multi ani, de departe, Românica!

De când mă căznesc s-o pun de-o postare şi tot n-am reuşit.
Mi-am terminat mănuşile despre care vă vorbeam acum câteva săptămâni, ba mai mult, mi-a rămas fir de mi-am făcut şi o căciulă, le-am şi purtat de câteva ori, dar de pozat n-am reuşit să le pozez.
Dacă le pozez gata purtate, se supără cineva? Serios? Chiar nu? Aşa mă gândeam şi eu!

Motivul postării mele de astăzi este plimbărica pe care am făcut-o de una singură, nu chiar singură-singură, ci cu aparatul foto. Am făcut mai multe poze, da' încerc să sortez, şi să pun doar ce-i mai bun, special pentru voi.
Lipseşte un selfie, nu de alta dar e aparatul foto cam mare si mi-era ca-mi dau una peste ochi cu el...

Orăşel aglomerat în prima zi de Advent

 

Manechinele din vitrina din partea dreaptă sunt din carne şi oase. Mi s-a părut mie că un manechin clipeşte din ochi şi m-am întrebat pe mine însumi "bre, o fi de la oboseală?" dar mi-am răspuns tot eu "nu bre, vezi bine! Ia zoomează şi vezi care-i treaba!" (între noi fie vorba, soacra-mea ar fi mândră de moldoveneasca mea :))


Am zoomat eu şi... voilà!

 

Ulterior am traversat ca să mă zgâiesc bine la ele, ca tot omul.
Ce mi s-a părut mai... curios, să zicem, e că erau de toate vârstele: tinere ca fie-mea, tinere ca mine, tinere ca... ei, nu chiar ca maica-mea, dar pe-aproape, tinere ca tine, etc.

 




N-am vrut să iasă un cârnat de postare, dar n-am ce face, că văd că până la urmă tot asta iese!
Oamenii ăştia mi se par super tari la decoraţiuni. Atât de multe decoraţiuni: de vânzare, la ferestrele caselor, în vitrinele magazinelor, oriunde întorci capul, n-am mai văzut în viaţa mea. E drept, n-am umblat eu prea mult în lumea asta largă, doar în Românica, şi în Românica mai mult vara/toamna, deci nici nu prea aveam unde să văd...
În oraşele voastre sunt multe?









 

E frumos, nu?

În altă ordine de idei, am luat azi 2 ţepe... :))
M-a apucat foamea, aşa că am intrat într-un supermarket unde mi-au tras cu ochiul încă de la intrare nişte fursecuri. Preferam să fie cu slănină şi ceapă, la foamea pe care o aveam, dar erau cu cocos şi ciocolată, şi-am zis că merg şi aşa. M-am uitat la pret, am zis că merge, m-am îndreptat spre casă şi... am plătit dublu. Mi-a picat faţa - sper că nu vizibil!- am plătit şi am plecat. Cred că nu era preţul aşezat corespunzător iar eu nici măcar nu mi-am stors creierii să citesc şi să înţeleg ce scrie. So, tzeapa no.1!

Apoi...
Văd eu un loc de băut cafea. Nu prea pretenţios, nici prea aglomerat, cănile erau MARI, îmi lasă gura apă... Cer o cafea. Mă întreabă tanti repede-repede ceva. N-am înţeles nimic. Am bănuit că mă întreabă ce fel de cafea doresc. Eu, ca să mă scot, şi ca să nu trebuiască să alcătuiesc o propoziţie întreagă, am zis repede, pe un ton triumfător: "espresso!". Când a venit cu cafeaua îmi venea să plââââng. Practic mi-a adus-o într-n dop! Un dop de cafea! Mică-mică! Nu MARE-MARE cum aveau vecinele mele de la alte mese. Tzeapa no.2 a fost asta.

Altă întâmplare desprinsă din filme, parcă.
Eram cu cineva cu maşina şi încercam să ajungem într-un LOC. Însă toate drumurile către acel loc erau blocate, politie cat cuprinde, deasupra survola un elicopter. Era aşa de freaky! Am încercat mai multe căi de acces spre locul cu pricina dar toate erau blocate. freaky! freaky! freaky!
Dup-aia am aflat de la radio că au găsit o bombă neexplodată din Al II-lea Război Mondial. Mai-nainte am citit că au fost evacuate 17000 de persoane şi că bomba era imensă, 1,8 tone. Ei bine, nimeni n-a păţit nimic. 

Eh, dacă stăteam acasă şi croşetam, vedeam eu toate astea? Nu! Vedeam eu elicopterul politiei? Nu! Vedeam eu atâtea decoraţiuni? Nu!
Totuşi, să dea Domnul să ajung sănătoasă acasă, în tărişoara mea, la ai mei!
Ştiţi ce bine e să ai chioşcuri şi aprozare? Oamenii ăştia nu mai au aşa ceva, dar despre asta în alt episod!

LA MULTI ANI, ROMÂNIA!
TE IUBESC! FII BINECUVÂNTATĂ!

Cu drag,
Ella



10 comments :

  1. Si Romania te iubeste pe tine, si eu. <3 Fii binecuvantata si tu!! <3

    ReplyDelete
  2. Ce fain! Diferentele astea pe care le vezi intre tari te fac sa apreciezi poate mai mult ceea ce ai - Romania cu aprozarele ei, de exemplu :)
    Am patit si eu ieri faza cu pretul dublu, la 2 produse chiar, la supermarket Kaufland. Ei pun preturile strategic sub produs, desi se refera la cele de mai jos, am mai patit-o, asa ca de data asta m-am dus si am facut retur.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sa stii ca, momentan, imi place mai mult tara noastra. O fi chestie de obisnuinta? Posibil.
      Te pup! :*

      Delete
  3. La Multi Ani !
    Si mie imi place mai mult tara noastra,cu toate ca sunt si scapari.
    Plecand din tara incepi sa vezi altfel lucrurile,probabil inveti sa vezi mai mult partea plina a paharului .
    Mi-au placut pozele .

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai dreptate, daca iei putina distanta, vezi altfel lucrurile. Sunt si scapari, dar cred ca peste tot sunt.
      Ma bucur ca ti-au placut pozele! :)

      Delete
  4. Valea, cum am ratat eu postarea asta? Care e asa cum îmi place mie, lunga și cu muuuulte poze... Și te redadusem în urmărire și tot degeaba, of! Noroc ca ma întorc eu din când în când sa vad de-a noutăți.
    Ca și tine am pățit eu când am plecat prima oara din tara, nu la preturi în magazine ci la apreciat frumusețea din tarisoara asta. După ce am mers doua zile caniculare printr-o Turcia pârjolita, cu dealuri pline de măslini dar niciun firicel de iarba, când am ajuns acasă mi se păreau frumoase și buruienile de pe marginea drumului, iar când am ajuns pe la munții acoperiți de conifere și foioase i-am zis sotului: mai, chiar ca avem o tara frumoasa, nu e o vorba-n vânt asta!
    Dar pana una alta, tu bucură-te de noutățile ce-ți ies în cale și mai arată-mi și noua, ăstora de-acasă, cum clipesc manechinele prin geamurile străineze ☺

    ReplyDelete
  5. Mi-am dat seama ca n-ai vazut-o si eram putin dezamagita, pentru ca chiar speram sa te impresionez cu multimea pozelor! :))
    Chiar mi-e dor de Romania. Acum apreciez lucruri, in tara, pe care inainte nu le apreciam, pentru ca nu-mi dadeam seama ca-s de apreciat.
    Totusi, sper sa se schimbe ceva in România noastră, pentru că, vezi tu, nu de nebuni ne luăm lumea în cap care în cotro...
    Ce ma bucur ca-ti plac pozele! :*

    ReplyDelete
  6. În primul rand vreau să-ți spun ca am o tableta nebuna cu autocorect, adică scrie ce vrea ea, d-aia au apărut asa de multe greșeli. Spre exemplu "Valea" ala de la început era de fapt un "Vaaai". În sfârșit... cred ca te-ai prins asa în mare ce-am vrut sa zic☺
    Normal ca mi-au plăcut pozele. Si poveștile îmi plac. Și cu cafeaua la degetar m-am păcălit și eu în Italia, sa știi ☺ Bună, dar nu suficientă
    Zile senine îți doresc, draga Ella! (și la propriu și la figurat)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu am crezut ca ai vrut sa scrii "valeu". :))
      Oricum, nu prea bag in seama greselile astea, pentru ca eu fac o multime chiar si fara autocorect.
      Zile senine si tie, draga Ina, si nuuuumai bine!

      Delete