M-am gândit că pozele ce urmează ar putea participa la o miercure fără cuvinte, dar mi-am dat seama că nu mă pot abţine de la comentarii, aşa că...
Eu v-am spus că fraţilor noştri din susul Dunării, sus-sus, pe la izvoarele ei de sus, le plac mult de tot decoraţiunile, dar la asta nu m-aş fi gândit.
Pozele astea sunt făcute chiar în prima zi din an. Niciodată n-am fost aşa de fresh pe 1 ianuarie. Secretul este că am sărbătorit după ora României. La 11 noaptea, ora lor, eram aşa de obosiţi amândoi, încât am hotărât de comun acord să sărbătorim Anul Nou după ora României. Aşa că... ne-am pupat şi ne-am culcat! :))
D. era aşa de nerăbdător să-mi arate una, alta, toate lucrurile despre care îmi povestise la telefon şi care ştia că o să-mi placă, printre care şi această fostă fereastră, împodobită cum se cade.
Nu ştiu să zic exact de ce, dar m-a emoţionat imaginea asta.
Ce-o fi cu ea?
Poate cineva şi-a amintit de casa copilăriei, de Crăciunurile petrecute acolo, cândva, demult, şi-a vrut să lase un semn că n-a uitat?
Poate cineva a vrut să arate că poţi transforma ceva trist în ceva vesel, cu o steluţă?
Poate cineva a împodobit fereastra doar din amuzament? Tare aş vrea să ştiu...
1 ianuarie 2015 |
Vă pup cu drag,
Ella
Poate a vrut sa arate ca in orice lucru trist exista si ceva frumos.
ReplyDeleteAsa-i... :)
DeleteOh, da, e chiar emotionanta imaginea... Cineva a vrut sa transmita ceva, numai de el stiut.
ReplyDeleteEi, de dragul meu sau al altor curioşi putea lăsa lângă steluţă şi un bileţel explicativ... :D
Delete