Ultima pe anul ăsta.

Eram pregătită să încep prin a spune că e deja o tradiție să scriu o postare de sfârșit de an. Apoi mi-am zis să verific mai întâi dacă chiar e o tradiție, și uite că nu-i! În unii ani am scris, în alții nu.  În cei în care am scris încercam să mă îmbărbătez singură sau să bravez, prefăcându-mă că nu mi-e frică de ce-mi va aduce viitorul.
Obiceiul de a scrie la sfârșit de an îl am, totuși, de când am învățat să scriu, cred. De regulă, atunci când eram mică, îmi petreceam Revelionul cu bunicii. Aveam noi niște pahare cu Donald-rățoiul, pe care bunica le punea pe o tăviță de tablă, și punea în ele puțin vin sau puțină bere, depinde ce avea, și ciocneam la 12 noaptea. Întotdeauna ne emoționam toți trei. Eu, de fiecare dată chinuită de aceeași întrebare: "oare e ultimul Revelion împreună?" Tot timpul am trăit cu frica asta, de a-i pierde. Dar până să ajungem la miezul nopții, seara, înainte de a începe programul de Revelion, bunicul mă lăsa să pornesc televizorul deși era doar „mira”. La lumina televizorului îmi scriam, în carnețel, ultimele impresii despre anul ce se sfârșea și priveam cu regret data afișată pe ecran, conștientizând în mintea mea de copil, trecerea ireversibilă a timpului. Gosh, ce copil ciudat am fost!!! 😜 Încă mai am un carnețel de când eram în clasa a 2-a. Era "blogul" meu de atunci. Scrisesem în el și o poveste despre Gabi, sora mea vitregă. Mamă, ce bătaie mi-am luat pentru povestea aia!! 😂 Poate cândva o scanez și o pun aici. Primele revelioane amuzante, când nu mai conta că se schimbă anul, au fost după ce s-a născut Alex. Era multă veselie. Totuși, mi-am păstrat și atunci obiceiul de a scrie. Multe dintre scrisorici încă le mai am. Nu știu de ce le-am păstrat, dar îmi place să le recitesc. E ca și cum m-aș întâlni cu mine, versiunea mai tânără, și putem sta de povești: „Ce te-ai schimbat! Ei, vezi că ai trecut și de 'aia' cu bine?",și tot așa...
Anul ăsta a fost fără doar și poate cel mai ciudat an din viața mea. Am experimentat cele mai intense emoții, și negative și pozitive. Am trăit bucurii mari și supărări la fel de mari. Am experimentat frica, cea mai intensă și mai pură frică. Mi-am simțit sufletul înălțându-se printre îngeri, la fel cum l-am simțit coborându-se în „valea umbrei morții”. Am simțit puterea lui Dumnezeu, atunci când îți vine în ajutor cu toată forța. Am văzut minuni dar am trăit și dezamăgiri. M-am descoperit în multe feluri. Am descoperit că sunt capabilă de lucruri pe care nu le credeam posibile, că sunt puternică, dar am descoperit, de asemenea, cât sunt de slabă și cât de ușor pot cădea pradă disperării. Am descoperit că boala e o chestiune de "priorități", și că poți pune pneumonia „on hold” pentru 24 de ore, ca să faci un drum de 450 km dus-întors, dacă e festivitatea de absolvire a copilului tău. Acum știu că cele mai mari suferințe vin din partea celor pe care îi iubești cel mai mult, pentru că în fața lor ești cel mai vulnerabil și că, uneori, cele mai mari bucurii ți le poți oferi singur. Am învățat că poți trăi bucurii mari și de unul singur, dar că te simți foarte singur când ai o bucurie mare și nu ai cu cine s-o împarți. Necazurile, însă, nu le poți trăi de unul singur pentru că te doboară.  În necaz, dacă nu-L simți pe Dumnezeu aproape, poți înnebuni. La fel și în bucurie. Am mai învățat că oamenii se schimbă. Când în bine, când în rău.
Mă întrebam, dacă aș putea să șterg tot ce s-a întâmplat anul acesta, aș face-o? Să renunț la tot ce s-a întâmplat bine, dar odată cu asta să dispară și răul. Nu știu.
Dorința mea cea mai mare, nu doar pentru anul care vine, ci pentru restul vieții: să scap de teamă. Să trăiesc fără frică. Oare e posibil? V-ați întrebat vreodată cum ar arăta viața voastră dacă ați putea trăi fără să aveți nicio teamă? Să nu vă tremure sufletul pentru nimic. În mintea mea așa arată adevărata libertate: o viață trăită fără frică.
Ei bine, prima mea frică pentru 2017 este examenul la info. Glumesc. Nu mi-e frică, deși sunt mari șanse să-l pic.

M-au ajutat în necaz:

💗"In ziua cand Te-am chemat, Te-ai apropiat si ai zis: "Nu te teme!" 💗

💗"Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare." 

💗"Tu, indreapta-ti inima spre Dumnezeu, intinde-ti mainile spre El.
 Departeaza-te de faradelege si nu lasa nedreptatea sa locuiasca in cortul tau.
 Si atunci, iti vei ridica fruntea fara teama, vei fi tare si fara frica;  iti vei uita suferintele, si-ti vei aduce aminte de ele ca de niste ape care s-au scurs.
 Zilele tale vor straluci mai tare decat soarele la amiaza, intunericul tau va fi ca lumina diminetii.
 Vei fi plin de incredere, si nadejdea nu-ti va fi zadarnica. Te vei uita in jurul tau si vei vedea ca te poti odihni linistit.
 Te vei culca si nimeni nu te va tulbura, si multi vor umbla dupa bunavointa ta."

💗"Eu as alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-as spune necazul meu. El face lucruri mari si nepatrunse, minuni fara numar."

💗"Tu, dar, intoarce-te la Dumnezeul tau, pastreaza bunatatea si iubirea si nadajduieste totdeauna in Dumnezeul tau."

💗"Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.
Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus"


💗"Domnul Dumnezeul tau este in mijlocul tau, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea in dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine."

💗"Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta.
Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului."

💗"In stramtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locasul Lui, El mi-a auzit glasul, si strigatul meu a ajuns la urechile Lui."

💗"Domnul este bun; El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El."

💗"Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te iau de mana dreapta si-ti zic: "Nu te teme de nimic, Eu iti vin in ajutor!"

și multe, multe altele. 

Acestea fiind zise, vă doresc un An Nou super-fericit, cu multă sănătate, bucurii în fiecare zi și multă, multă, da' enorm de multă pace-n suflet!
Vă pup!

În toiul pregătirilor

În toiul pregătirilor o punem și de-o postare, ca să ne relaxăm puțin.
Spre deosebire de anii de demult, din altă viață parcă, acum nu mai am două ajutoare în bucătărie de sărbători, ci unul singur. Pe D.. Ceea ce e ok. Facem echipă bună. Nu că nu i-aș simți lipsa lui A.
Deci, am făcut cozonaci. N-am mai făcut cozonaci de muuult de tot, pe principiul: dacă face mama, ce rost are să mai fac și eu? Face ea cu unul în plus. 😜 Anul ăsta nu știu ce m-a lovit dar am făcut cozonaci. Mi-au ieșit foarte faini, cum nici nu speram: au crescut, s-au copt perfect, nu s-au ars pe fund, n-au pleznit, mi-a ajuns umplutura la fix, mi-au încăput la fix în tăvi. Încă nu mi-am revenit din uimire. Prăjitura însă, de care eram sigură că o să-mi iasă perfect și pentru care n-am avut emoții deloc, m-a trădat. Untul, uitat undeva pe colț de masă, s-a muiat prea tare și n-am mai putut scoate apa din el. Crema s-a tăiat. Am dres-o, dar n-a mai fost tot aia, spumoasă ca-n visele mele. Apoi mi-am amintit că am mai pățit la fel și altă dată cu crema asta. Eee, dacă-mi aminteam mai repede, înainte să o fac, ce bine mai era! 😊 Sper ca frigiderul să-și facă partea lui de treabă în noaptea asta și să o întărească bine. Am mai făcut o prăjiturică cu mere și scorțișoară, surpriză pentru D., ajutorul meu de nădejde, ca să-mi arăt recunoștința. E mare lucru și el știe asta, pentru că eu nu mă înnebunesc după prăjitura/plăcinta/ce-o fi, cu mere. Deci e toată tava numai a lui.
Brăduțul îl facem mâine, în Ajun. Tot în Ajun sosește și A., odată cu Moșu'.
Poze cu cozonacii n-am. Poze cu ultimul set lucrat am, dar sunt făcute la lumina becului și culorile par murdare. Azi-noapte pe la 11 mi-am croșetat o floare roșie, pentru că mi-am dat seama că hainele mele pregătite pentru Crăciun sunt în culori cam serioase (nuanțe de gri, negru și alb 😕) și am vrut să-mi înveselesc ținuta. Am pozat-o în seara asta la bec. Din cinșpe poze una singură e clară, și aia cam ciudată.
Arată, biata mea broșă, ca o vărzucă fleoștită de grindină. Ceva de genul.

Poate ar fi bine să încerc să-mi prind în piept bujorul din poză. Sigur mi-ar înveseli ținuta, familia și toți oamenii din oraș. :))

Râdem, glumim, ne bucurăm, ceea ce e bine. E foarte, foarte bine! Trebuie să ne bucurăm cât mai mult. Este un verset tare fain: " În ziua fericirii, fii fericit şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una, şi pe cealaltă". 
Să nu uităm, însă, motivul bucuriei și motivul sărbătorii. Să nu uităm că sărbătorim ziua Cuiva de naștere, să nu sărbătorim lăsându-L pe sărbătorit pe dinafară. Chiar nu trebuie să uităm asta.

Pe un blog, pe care-l urmăresc de mulți ani, am văzut filmulețul de mai jos și am zis că poate v-ar plăcea și vouă.

Crăciun fericit vă doresc, plin de pace, liniște, bucurie, îmbelșugat cum nu ați mai pomenit, cu oameni dragi alături. Multă, multă pace în suflet. Liniște și pace.
Vă îmbrățișez cu drag!
Ella's Place 😘

Costumaș Tricotat Pentru Bebeluși

Costumaș tricotat pentru gălușcuțe.
Costumașul acesta l-am făcut pentru fetița unei fetițe de la bloc. Când era mică și alerga prin fața blocului nici nu-mi închipuiam că o să tricotez cândva hăinuțe pentru fetița ei. Bunicii și părinții noștri au fost și sunt vecini. Bunicul ei, nenea D., mă certa când eram mică pentru că tropăiam prea tare pe scări, mai ales la coborâre. Recunosc, uneori o făceam intenționat, să văd dacă mă aude și dacă iese din nou să strige după mine. :)) Tanti O., soția lui, era bună prietenă cu bunica mea și mă iubea mult. Încă mă iubește. :) Ei bine, costumașul ăsta l-am făcut pentru strănepoata lui tanti O. M-am bucurat că a apelat la mine și n-aș fi refuzat-o pentru nimic în lume. A fost prietena bunicii mele până la sfârșit.
Ia să vedeți ce delicatețe de costumaș!

Pantalonașii sunt cu talie înaltă ca să țină de cald la spătiuc. Cardiganul are un model cu floricele albe și se încheie cu năsturei sidefați asortați. Bonețica este grosuță și are un model reliefat. Pănglicuța de la pantalonași nu e doar de decor, chiar strânge pantalonașii dacă e nevoie.

 

O căpșunică.

 

Chiar sper să vă placă. 😊

Mai am ceva în lucru care trebuie terminat cât mai repede și după aceea, gata! Că dă buzna Crăciunul peste mine și eu nu sunt pregătită. Își dorea și D. al meu un pulovăr roșu/vișiniu și ce credeți? Normal că n-am mai apucat să-i fac. Poate pentru Anul Nou. Sau poate nu. Că trebuie să citesc manualul de geografie. Se apropie sesiunea cu pași repezi, în caz că nu știți. Gosh, în ce m-am băgat?! 😱

Vă pup!

ella

Steluțe Croșetate

Hello! Long time no see!
Am fost cam ocupată în ultima vreme, dar nu destul de ocupată încât să nu am timp și de joacă. Așa au luat naștere steluțele mele croșetate, într-o seară liniștită în care am avut chef de joacă cu fire, pistolul meu de lipit (pentru care am o simpatie deosebită) și draga mea croșetă. Unele sunt făcute din bumbac iar altele din cânepă. Am de gând să le agăț în brăduț. Pot să fac și pentru voi, încă mai este timp să ajungă până în Ajun, deși nu-s musai de pus în brad. Pot fi folosite ca ornamente cât e anul de lung.
Hai să vi le arăt!

 

 

Norișorul ăsta cred că a fost observat și pozat de toți locuitorii orașului, de la diferite înălțimi (etajul4, de pe munte, de jos din oraș 😊 ), în diferite momente (când era roșu, când era mai mic, când s-a întunecat).  Cu alte cuvinte, ne-a impresionat. În realitate era și mai și. Hăăăt departe puteți zări Retezatul. Mărețul Retezat.

 Ce să vă mai spun despre mine? Anul acesta n-am intrat în febra decorării casei ca în alți ani, dar nu e timpul pierdut. În anii trecuți decoram și decorațiunile, vorba reclamei. 😜 Ei bine, încă nu e timpul pierdut.

Numai bine și spor la toate!

Vă pup!

ella

Căciulă Dalmațian, Șoșonei croșetați și-un set pentru băieței

Cam asta am lucrat în ultima vreme. Plus niște căciuli simpatice.

Să începem cu dalmațianul micuț pentru un căpușor de 3 anișori. L-am făcut după o poză primită, dar nu cu asta mă fălesc eu cel mai tare, ci cu faptul că pleacă în altă țară. Măcar el... :))

Apoi urmează șoșoneii. E incorect spus, pentru că, conform dex, șoșonul este o încălțăminte de iarnă care se poartă peste pantofi. Șoșonei mei se poartă prin casă. Sunt din lână 100% și sunt călduroși.

Urmează un set de bebeluși. Nu mai este disponibil dar poate fi refăcut, chiar și pe alte culori.

E zzzzzuper simpatic, moale și gros (am pus firu-n două). Acesta e din acril, pentru frunțulici super-sensibile la lânică.

Ultimele, dar nu cele din urmă sunt două căciulițe pentru doi frățiori.

Sunt din firul meu cu 70% lână. Am descoperit că după ce le șprițez cu niște jeturi de abur, sunt mai moi decât puful de păpădie. În vârf vi se pare că au pomponi, dar nu. Sunt bulgări de zăpadă. Doi bulgări de zăpadă albă și pufoasă adusă tooocmai de la Polul Nord, din ograda lui Moș. Parol!

Eu, după ce am terminat lucrul. :))

Pentru mămica frățiorilor am tricotat o banderolă groasă, dublă, moale și călduroasă, petru că e o doamnă specială și pentru că merită.

Cam asta ar fi. Aaa, plus un costumaș de bebe mic, bleu, pentru un bebeluș care tocmai s-a născut!

Harnică, nu? 

Mi-au murit lăudătorii sau ce? :))

Vă pup!